Alternative territorial jurisdiction for bank branch claims under mixed contractual and delictual liability

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 13 aprilie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata echivalentului în RON al sumei de 408.201,37 euro, reprezentând daune materiale, la plata sumei de 45.000 RON, reprezentând daune morale şi la plata dobânzii aferente despăgubirilor materiale, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1073 - 1090 C. civ. şi art. 998, art. 1073 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 32/2019 din 14 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către pârâtă şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, dispoziţii ce consacră o competenţă teritorială de ordine privată raportat la obiectul litigiului - pretenţii (acţiune în răspundere contractuală).

Cu privire la art. 109 din C. proc. civ., invocat de către reclamant, Tribunalul Bacău a constatat că acest text de lege prevede trei ipoteze limitative în care acţiunea se poate introduce şi la instanţa locului unde societatea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, respectiv pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.

Or, reclamantul a alegat prin acţiunea introductivă fapta culpabilă a comitetului de credite al centralei B., care şi-ar fi încălcat competenţele, condiţiile de afaceri şi procedurile şi au stornat sumele de bani.

S-a relevat că faptele inculpaţilor C., preşedinte, D., A. şi E., membrii ai comitetului de credite al Centralei S.C. B. S.A., care la data de 21 februarie 2007 au decis şi au ordonat blocarea sumelor existente în contul bancar deschis la dispoziţia părţii civile A. de către Sucursala Bacău a S.C. B. S.A., stornarea plăţii ordonate de către clientul băncii, beneficiar la creditului bancar, S.C. F. S.A., în contul deschis la sucursala din Bacău a S.C. B. S.A., către partea civilă A., precum şi a B. au fost cercetate în cadrul dosarului penal.

În acest sens, s-a făcut referire la faptul că prin decizia penală nr. 1175 din 02.11.2016, definitivă, pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2012, Curtea de Apel Bacău a reţinut că "decizia managerială luată de inculpaţi, în limita competenţelor stabilite prin normele interne ale băncii, se circumscrie modului de executare a contractului încheiat de către S.C. B. S.A. şi partea civilă A., contract asumat odată cu semnarea contractului-cadru "Condiţii generale de afaceri ale S.C. B. S.A." şi deschiderea contului curent la bancă de către aceeaşi parte civilă.

Instanţa penală a reţinut că în cauza pendinte contractul bancar reprezintă legea părţilor, iar modalitatea de executare a obligaţiilor de natură contractuală nu poate reprezenta un act de serviciu în sensul normei incriminatorii a infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât neexecutarea unei obligaţii luate într-o convenţie civilă nu are caracter penal, consecinţele decurgând dintr-o astfel de nerespectare fiind reglementate de C. civ.

S-a menţionat că blocarea sumelor de bani existente în contul părţii civile şi stornarea plăţii efectuate de societatea F. S.R.L. în favoarea părţii civile A., reprezintă o conduită asumată şi legată de executarea unui contract, care nu poate fi interpretată ca fiind similară actului îndeplinit în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Prin urmare, s-a conchis în sensul că eventualele pretenţii izvorâte din nerespectarea obligaţiilor contractuale se impun a fi valorificate doar prin promovarea unei acţiuni civile în cadrul unui litigiu civil, întrucât nerespectarea clauzelor contractuale activează regulile privind răspunderea contractuală.

Aşadar, Tribunalul Bacău a concluzionat în sensul că reclamantul a dedus judecăţii o faptă ilicită săvârşită de B. S.A., şi nu de Sucursala din municipiul Bacău a băncii, faptă grefată pe executarea unui contract şi, nicidecum, pe o obligaţie convenită ce urma a fi executată la sediul dezmembrământului din municipiul Bacău.

Totodată, s-a arătat că nu pot fi reţinute prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât în cererea de deschidere a contului, prezentată ca fiind convenţia părţilor, acestea nu au prevăzut o clauză prin care să se stipuleze locul unde obligaţia urmează a fi executată, astfel încât competenţa teritorială se stabileşte conform dreptului comun.

Faţă de datele prezentate în acţiune, instanţa a considerat că nu pot fi reţinute nici prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece reclamantul nu a acţionat în calitate de consumator, aşa cum această noţiune este definită de pct. 13 de la anexa la Legea nr. 296/2004, ci a acţionat în cadrul activităţii sale comerciale, urmărind să obţină un câştig din vânzarea terenului, apreciindu-se relevante afirmaţiile din acţiune, respectiv aceea că au fost generate "probleme în mediul de afaceri unde şi-a pierdut credibilitatea" - dosar.

Prin urmare, Tribunalul Bacău a găsit întemeiată excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă în circumscripţia căreia se află sediul pârâtei.

Dosarul a fost înregistrat la 7 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, iar prin încheierea din 17 octombrie 2019 a acestei instanţe s-a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale (funcţionale) a secţiei a IV-a Civile a Tribunalului Bucureşti şi s-a declinat soluţionarea cauzei, în favoarea secţiei a VI-a a Tribunalului Bucureşti spre a fi judecată de un complet specializat.

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a constatat că fapta civilă contrară legii pe care reclamantul o supune dezbaterii judiciare (art. 969 C. civ., respectiv art. 998 C. civ. aplicabil ratione temporis) este în legătură directă cu obiectul de activitate al băncii pârâte, mai exact, cu prerogativele legale sau contractual asumate faţă de clientul său, care are deschis cont la una din sucursalele băncii. Prin urmare, s-a conchis în sensul că analiza pe care instanţa este chemată să o facă derivă din exploatarea unei întreprinderi, iar sub aspectul dreptului substanţial, devin incidente prevederile art. 3 pct. 11 raportat la art. 7 şi art. 56 din Codul comercial.

La 4 decembrie 2019 dosarul a fost înregistrat, sub nr. x/2018*, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 13 din 8 ianuarie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În argumentarea acestei soluţii, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a reţinut că art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează, din punct de vedere teritorial, competenţa de drept comun pentru judecata în primă instanţă, stabilind instanţa competentă să soluţioneze litigiul în absenţa unei norme contrare.

A notat că în cazul cererilor formulate împotriva unei persoane juridice de drept privat, legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială alternativă în cuprinsul art. 109 C. proc. civ., potrivit căruia acţiunea formulată împotriva unei persoane juridice de drept privat poate fi introdusă şi la instanţa în a cărei circumscripţie se află sediul dezmembrământului său, atunci când pretenţiile reclamantului vizează obligaţii legate de respectivul sediu secundar.

S-a mai reţinut că Sucursala Bacău a B. S.A., cu care reclamantul a încheiat contractul de cont curent din data de 10.11.2006, este un dezmembrământ fără personalitate juridică, iar pretenţiile formulate sunt în legătură cu obligaţiile asumate prin acest contract de cont curent, respectiv cu operaţiunile efectuate în contul deschis la sucursala din Bacău.

Tribunalul Bucureşti a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (2) C. proc. civ., invocate de către reclamant, întrucât norma se referă la persoanele fizice atunci când au calitatea de pârât, în cazul persoanelor juridice fiind prevăzută o regulă similară în art. 109 din C. proc. civ.

De asemenea, s-a considerat că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atâta timp cât reclamantul nu a solicitat despăgubiri pentru încălcarea vreunui drept ocrotit de legislaţia în materia protecţiei consumatorilor.

S-a constatat că în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, conform art. 116 din C. proc. civ., astfel încât instanţa sesizată nu se poate dezînvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei din oficiu sau la cererea pârâtului.

Prin urmare, s-a concluzionat că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către reclamant, în faţa instanţei către care a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, nu este inadmisibilă, întrucât dacă s-ar considera altfel ar însemna să fie golite de conţinut dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., în temeiul cărora reclamantul are dreptul de a alege instanţa pe care o învesteşte cu soluţionarea cauzei dintre cele deopotrivă competente.

Or, în speţă, reclamantul a ales să introducă acţiunea la Tribunalul Bacău, în raza căruia se află un dezmembrământ fără personalitate juridică al băncii pârâte, întrucât pretenţiile sale sunt în legătură cu obligaţiile băncii izvorâte din contractul de cont curent, încheiat prin reprezentantul dezmembrământului, respectiv cu operaţiunile efectuate în contul reclamantului deschis la Sucursala Bacău a B. S.A.

Tribunalul Bucureşti a mai reţinut că la art. 3 (Locul îndeplinirii actelor şi faptelor juridice) din Condiţiile generale de afaceri care fac parte integrantă din contractul de cont curent, s-a prevăzut, în mod expres, că locul de operare pentru client şi bancă este clădirea în care se află sucursala băncii care gestionează conturile clientului, de unde rezultă că locul executării contractului de cont curent este sediul sucursalei.

Prin urmare, s-a apreciat ca fiind incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care stabilesc o competenţă alternativă a instanţei de la locul prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei în cazul cererilor privind executarea contractului, de vreme ce reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor interese inclusiv ca urmare a încălcării obligaţiilor prevăzute în Condiţiile generale de afaceri care fac parte integrantă din contractul de cont curent.

S-a considerat că nu este competentă exclusiv instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul principal banca pârâtă, deşi reclamantul a invocat drept temei al pretenţiilor sale şi răspunderea civilă delictuală, în contextul în care, prin decizia penală nr. 1175 din 02.11.2016 a Curţii de Apel Bacău s-a dispus achitarea inculpaţilor (B. şi membrii comitetului de credite al centralei B.), reţinându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Tribunalul Bucureşti a constatat, pe de o parte, că reclamantul a invocat şi răspunderea contractuală, iar, pe de altă parte, că pretinsul prejudiciu s-a produs la sediul sucursalei, unde a fost deschis contul reclamantului şi au fost efectuate operaţiunile de stornare a plăţilor ordonate de terţul S.C. F. S.R.L.

Or, în conformitate cu art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererilor privind obligaţiile izvorâte dintr-o faptă ilicită aparţine, deopotrivă, instanţelor în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 ianuarie 2020.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, pentru următoarele considerente:

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale, înscrisă în art. 107 C. proc. civ., se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata daunelor materiale în cuantum de 408.201,37 euro, în echivalent RON, la plata daunelor morale în cuantum de 45.000 RON, precum şi la plata dobânzii legale aferente daunelor materiale.

Astfel, se reţine că reclamantul a înţeles să solicite atragerea răspunderii băncii pârâte din dublă perspectivă, respectiv în temeiul răspunderii civile contractuale şi în temeiul răspunderii civile delictuale, sens în care a invocat încălcarea clauzelor contractului de cont curent încheiat la data de 10 noiembrie 2006 şi stornarea în sistem informatic a plăţilor efectuate în contul său, în valoare de 1.182.476,30 euro şi în valoare de 973.460,56 RON, cu consecinţe păgubitoare pentru reclamant.

Potrivit art. 109 din C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta".

Acest text de lege reglementează o competenţă teritorială alternativă, în sensul că este competentă şi instanţa de la locul unde persoana juridică de drept privat chemată în judecată are un dezmembrământ fără personalitate juridică.

Totodată, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. stabilesc că în afară de instanţele prevăzute de art. 107-112, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

În speţă, Înalta Curte a reţinut că este vorba despre o acţiune îndreptată împotriva pârâtei B. S.A., ce derivă dintr-un contract de cont curent încheiat de către reclamant cu o sucursală a băncii, respectiv Sucursala din Bacău, astfel încât operează competenţa teritorială alternativă instituită de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 şi art. 109 alin. (2) C. proc. civ., iar reclamantul are dreptul de a opta între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente, potrivit dispoziţiilor art. 116 din acelaşi cod.

Mai mult, având în vedere că reclamantul a cerut şi atragerea răspunderii băncii pârâte, pe tărâm delictual, Înalta Curte a constatat că sunt incidente şi dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora competenţa teritorială de soluţionare a cererii ce izvorăşte dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanţa de la sediul pârâtei, instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită şi instanţa în raza căreia s-a produs prejudiciul.

Prin urmare, şi pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă, legiuitorul a prevăzut că reclamantul are dreptul de a alege instanţa la care doreşte să introducă acţiunea, astfel încât instanţa respectivă, odată ce a fost sesizată de către reclamant, nu va putea să îşi decline competenţa în favoarea unei alte instanţe.

Cum reclamantul A. s-a adresat Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2020.