Withdrawal compensation valuation: scope of jurisdiction for clarifying judgment operative part under Article 2811 Code of Civil Procedure

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.01.2011, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi S.C. C. S.R.L., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se stabilească retragerea sa din societatea comercială mai sus menţionată, precum şi stabilirea drepturilor care i se cuvin pentru părţile sale sociale, urmând ca pârâţii să fie obligaţi la plata acestora.

Prin cererea reconvenţională pârâţii au solicitat ca în temeiul art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 să se dispună prin sentinţa ce se va pronunţa, excluderea reclamantei din societate.

Prin sentinţa nr. 1767 din 16 noiembrie 2011, Tribunalul Comercial Argeş a admis cererea formulată de reclamantă, aşa cum a fost majorată câtimea pretenţiilor, a luat act că reclamanta s-a retras din calitatea de asociat la societatea pârâtă, fiind obligaţi pârâţii să plătească reclamantei suma de 742.099 RON, cu titlu de drepturi ce i se cuvin în urma retragerii din societatea pârâtă.

A fost respinsă cererea reconvenţională a pârâţilor ca neîntemeiată şi obligaţi aceştia să plătească reclamantei suma de 12.437 RON, cheltuieli de judecată după compensare.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel pârâţii B. şi S.C. C. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 75 din 5 octombrie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa comercială nr. 1767 din 16 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş în dosarul nr. x/2011, în sensul că au fost obligaţi apelanţii-pârâţi să plătească intimatei-reclamante suma de 261.207,5 RON, reprezentând drepturi ce i se cuvin ca urmare a retragerii din societate.

A fost menţinută în rest sentinţa.

Intimata-reclamantă a fost obligată să plătească apelanţilor-pârâţi 1/2 din cheltuielile de judecată în apel, respectiv 2.879 RON.

Împotriva deciziei civile nr. 75/5 octombrie 2012, precum şi a încheierii din 29 iunie 2012, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, au declarat recurs în termen legal, reclamanta şi pârâţii.

Prin decizia nr. 3802 din 7 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de reclamantă şi pârâţi, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. A fost respins recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii din 29 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

În rejudecare, prin decizia nr. 834/A-C/27 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, a fost admis apelul declarat de pârâţii B. şi S.C. C. S.R.L. Corbeni şi schimbată în parte sentinţa nr. 1767/16 noiembrie 2011 a Tribunalului Comercial Argeş, în sensul că a fost obligată apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L. Corbeni să plătească intimatei-reclamante A. suma de 115.034,64 RON, reprezentând drepturi ce i se cuvin ca urmare a retragerii din societate, fiind menţinută în rest sentinţa atacată. Prin aceeaşi decizie s-a luat act că se vor solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 24 decembrie 2015, petenta S.C. C. S.R.L. a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 834/A-C din 27 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, motivat de faptul că dispozitivul deciziei sus menţionate trebuie lămurit în sensul că doar suma de 5.872,45 RON trebuie plătită reclamantei, având în vedere că suma de 79.662,19 RON reprezentând popriri prin executări judecătoreşti şi 29.500 RON contravaloare autoturism D. au fost deja încasate de aceasta, astfel că trebuie precizat care este în prezent întinderea dreptului ce i se cuvine reclamantei, altfel va fi parţial o plată dublă a sumelor deja încasate de A..

Prin decizia nr. 1/A- C. civ. din 8 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petenta S.C. C. S.R.L., privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 834/A-C din 27 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011.

Curtea de Apel a reţinut că în considerentele deciziei nr. 834/A-C/27 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a făcut vorbire despre modul în care s-a ajuns la suma de 115.034,64 RON şi anume 79.662,19 RON popriri prin executări judecătoreşti, 29.500 RON contravaloare autoturism D. şi 5872,45 RON, sumă netă rămasă de plată pentru reclamantă. De asemenea, s-a reţinut în considerente de instanţa de apel că primele două sume, respectiv 79.662,19 RON şi 29.500 RON au fost deja încasate de reclamantă.

Petenta a solicitat ca în dispozitivul deciziei să rămână doar suma de 5872,45 RON, în loc de 115.034,64 RON, adică tinde la modificarea soluţiei pronunţate de Curte şi a dispozitivului, ceea ce nu este posibil pe calea lămuririi dispozitivului hotărârii.

Mai mult, curtea de apel a arătat în considerente ce reprezintă fiecare sumă şi cuantumul ce a fost încasat de reclamanta A., iar dacă aceste sume nu erau trecute în dispozitiv, se putea întoarce executarea faţă de aceasta.

Având în vedere că dispozitivul deciziei nr. 834/A-C din 27 octombrie 2015 este foarte clar, acesta nu trebuie lămurit, astfel că instanţa de apel a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, recurenta S.C. C. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de lămurire a dispozitivului hotărârii atacate prin stabilirea clară a dreptului ce se cuvine intimatei în raport de sumele cuprinse în considerentele hotărârii şi evidenţierea sumei nete rămase de plată din dreptul ce se cuvine reclamantei, respectiv suma de 5872,45 RON.

Un prim motiv de nelegalitate al hotărârii se raportează la cazul prevăzut de art. 304 pct. 5 raportat la art. 105 alin. (2) C. proc. civ.. Astfel, potrivit art. 2811 alin. (2) C. proc. civ., instanţa va rezolva cererea prin încheiere dată în Camera de Consiliu.

Deşi pronunţată în Camera de Consiliu, rezolvarea dată de instanţa poartă numele de decizie înregistrată sub nr. l/A- C. civ., astfel că, din punct de vedere procedural, norma imperativă a fost încălcată, singura modalitate de înlăturare a acestei nereguli de procedură fiind nulitatea actului întocmit cu neobservarea formelor legale.

În ceea ce priveşte motivele pentru care instanţa a respins cererea de lămurire, consideră că este incident cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - teza motivării contradictorii, având în vedere faptul că, pe de o parte, că sumele au fost corect defalcate în considerente şi, ca atare, în etapa următoare a executării hotărârii nu va exista un impediment în a calcula dreptul reclamantei, iar pe de alta parte, s-a apreciat că prin trecerea în dispozitiv a sumei corecte ce se cuvine reclamantei se tinde la modificarea hotărârii.

Totodată, susţine că în cauză este incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte aprecierea instanţei că în cauza aspectele sesizate ar tinde la modificarea soluţiei pronunţate, solicitare specifică caii de atac a recursului promovat împotriva hotărârii principale pronunţate în cauză. Arată că ne aflam într-o contradicţie, întrucât considerentele hotărârii fac corp comun cu dispozitivul acesteia, iar dacă este să acceptam această regulă, atunci nimic nu împiedică instanţa şi nici nu reprezintă o modificare a dispozitivului în a trece întinderea corectă a dreptului ce se cuvine intimatei, aşa cum era el reliefat în considerente.

Justificarea potrivit căreia, în situaţia în care s-ar fi ajuns la o executare a sumelor deja executate anterior de către reclamantă, pârâta ar fi avut posibilitatea de a solicita întoarcerea executării silite, reprezintă o afirmaţie în contradicţie cu principiile generale al procesului civil - art. 129 alin. (5) - rolul judecătorului cu privire la aflarea adevărului în cauză, acesta fiind dator ca prin hotărârea judecătorească să soluţioneze toate aspectele legate de diferendul dintre părţi, iar prin hotărârea astfel pronunţată să preîntâmpine orice alte chestiuni litigioase derivate din aceeaşi stare de fapt şi de drept analizată.

Consideră că o astfel de justificare referitoare la posibilitatea întoarcerii executării silite nu reprezintă decât o recunoaştere a faptului că există suspiciuni cu privire la întinderea dreptului ce se cuvine reclamantei, în sensul că se poate ca acesta să nu fi avut reprezentarea corectă în dispozitiv, însă nimic nu ar împiedica pârâta să iniţieze un nou litigiu specific procedurii executării silite.

În ceea ce priveşte susţinerea instanţei că cererea formulată de pârâtă este o veritabilă solicitare de modificare a dispozitivului hotărârii atacate care, bineînţeles poate fi promovată numai prin recurs, arată că ceea ce a cerut a fi analizat pe calea lămuririi este întinderea dreptului cuvenit reclamantei, fără a critica vreunul din considerentele hotărârii, fără a aprecia ca greşit acest raţionament al judecătorului, ci doar judecătorul să menţioneze clar în dispozitiv suma netă rămasă de plată, aşa cum chiar judecătorul a apreciat-o în argumentele sale, tocmai acceptând raţionamentul potrivit căruia considerentele fac corp comun cu hotărârea.

Însă cum nu considerentele se execută, ci doar dispozitivul, acesta poate fi lămurit sub aspectul drepturilor ce se cuvin părţilor, bineînţeles numai în situaţia în care cererea de lămurire nu aduce critici pe fondul cauzei (aspect exclus în cererea de faţă), astfel că aprecierea instanţei de apel potrivit căreia ne aflăm în fata unei veritabile solicitări de modificare a dispozitivului, este o greşeală de apreciere a dispoziţiilor legale care reglementează aceasta instituţie juridică a lămuririi hotărârii judecătoreşti.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei atacate şi obligarea recurentei la plata sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Înalta Curte verificând decizia atacată, în raport de criticile formulate şi de susţinerile din întâmpinare constată că recursul declarat de recurenta S.C. C. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Normele de procedură instituite de art. 2811 C. proc. civ. permit instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii sau să înlăture dispoziţiile potrivnice din cuprinsul dispozitivului, atunci când redactarea dispozitivului hotărârii nu este suficient de clară şi explicită sau conţine dispoziţii potrivnice.

Înalta Curte aminteşte că dispozitivul hotărârii constituie unul din elementele esenţiale care intră în conţinutul hotărârii, după art. 261 C. proc. civ., procedura instituită prin art. 2811 urmărind soluţionarea cu celeritate a unor astfel de cereri, evitând exercitarea unei căi de atac pentru îndreptarea omisiunii sau impreciziei instanţei în redactarea dispozitivului.

Este nefondată critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin care recurenta invocă încălcarea prevederilor art. 2811 C. proc. civ., întrucât cererea de lămurire a dispozitivului nu a fost soluţionată prin încheiere pronunţată în Camera de Consiliu, aşa cum prevede textul legal, ci prin decizie pronunţată în Camera de Consiliu. Aspectul menţionat are numai valoarea unei erori materiale, de îndreptat în condiţiile art. 281 C. proc. civ.

Recurenta nu a suferit nicio vătămare procesuală, de natură să atragă anularea hotărârii conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule, numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor".

Prin urmare, critica nu este întemeiată, de vreme ce, faţă de cele arătate anterior, denumirea greşită a hotărârii poate fi înlăturată printr-o simplă îndreptare a erorii materiale, o hotărâre legală în fond neputând fi casată numai din motive formale.

O altă critică formulată de către recurentă, bazată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează contrarietatea dintre considerente şi dispozitiv, întrucât pe de o parte sumele cuvenite reclamantei au fost corect defalcate în considerente şi, ca atare în etapa executării hotărârii nu va exista un impediment în a calcula dreptul reclamantei, iar pe de altă parte, curtea de apel a apreciat că prin trecerea în dispozitiv a sumei corecte ce se cuvine reclamantei se tinde la modificarea hotărârii.

Critica nu este întemeiată, de vreme ce, contrar susţinerilor recurentei, curtea de apel şi-a motivat soluţia, sens în care a reţinut, în considerentele deciziei atacate, că cererea petentei S.C. C. S.R.L. nu îndeplineşte condiţiile art. 2811 C. proc. civ., deoarece solicitarea părţii ca în dispozitivul hotărârii să rămână doar suma de 5872,45 RON (sumă netă rămasă de plată pentru reclamantă), în loc de 115.034,64 RON tinde la modificarea soluţiei pronunţate şi a dispozitivului, ceea ce nu este posibil pe calea lămuririi dispozitivului hotărârii.

De asemenea, considerentele referitoare la întoarcerea executării reţinute de curtea de apel nu sunt contradictorii, întrucât consecinţa admiterii cererii pârâtei ar fi aceea că tot ceea ce s-a executat deja în temeiul sentinţei tribunalului ar rămâne fără fundament (ar deveni o executare silită efectuată în absenţa unui titlu executoriu), iar pârâta ar putea cere întoarcerea executării.

Motivarea curţii de apel respectă exigenţele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei la darea soluţiei, ceea ce face inaplicabil, în speţă, cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

De asemenea,nici critica subsumată art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondată, deoarece nu se poate imputa curţii de apel că prin soluţia pronunţată, aceea de respingere a cererii pârâtei de lămurire a dispozitivului, a încălcat sau aplicat greşit dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ.

Art. 2811 C. proc. civ. a fost corect aplicat de către instanţa de apel, care a arătat că dispozitivul este lipsit de echivoc, că poate fi pus în executare şi că nu cuprinde dispoziţii potrivnice.

Rezultă că, prin motivele invocate, petenta nu a urmărit să lămurească dispozitivul hotărârii pronunţate în apel, ci să-l modifice în sensul reducerii cuantumului sumei la plata căreia a fost obligată.

Ceea ce invocă recurenta vizează, în fapt, eventuale greşeli de judecată, care repun în discuţie fondul pricinii, a căror valorificare era posibilă doar prin intermediul căilor de atac exercitate împotriva hotărârii, iar nu în procedura reglementată de art. 2811 C. proc. civ., care vizează exclusiv lămurirea dispozitivului hotărârii.

Atribuţiile instanţei astfel învestite se limitează la verificarea necesităţii clarificării dispozitivului, în vederea executării corespunzătoare, fără a implica un control de legalitate al deciziei.

În raport de cele expuse, se constată că dispozitivul reflectă întocmai considerentele pentru care instanţa de apel a adoptat soluţia în cauză.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea intimatei A. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea procesului, nu poate fi reţinută, faţă de dispoziţiile art. 2813 (2) C. proc. civ. potrivit cărora părţile nu pot fi obligate la cheltuielile legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1/A- C. civ. din 8 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2017.