Moral damages claim against the State perempted for failure to identify heirs of deceased co-plaintiff

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş - Severin sub nr. x/20.08.2010, reclamanta A. a chemat în judecată Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice Bucureşti prin DGFP Caraş-Severin, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.700.000 RON, cu titlu de daune morale, fără cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 403/11.03.2012 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. x/2010 s-a admis în parte acţiunea reclamantei A. în contradictoriu cu pârâta STATUL ROMÂN- reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat prin Direcţia Generală Finanţelor Publice Caraş-Severin şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 600.000 RON echivalentă în RON la data efectuării plăţii, cu titlu de daune morale.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 500 RON către reclamantă, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta A. şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin.

În cursul soluţionării apelului, respectiv la data de 09.07.2010, a decedat reclamanta A., în cauză fiind introduşi moştenitorii legali ai acesteia, B. şi C..

Prin decizia civilă nr. 1052/20.10.2011, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de reclamanta A. (decedată) cu moştenitori B. şi C., împotriva sentinţei civile nr. 403 din data de 11.03.2010, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2010.

A admis apelul declarat de către pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, reprezentat de DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CARAŞ-SEVERIN, împotriva aceleiaşi hotărâri şi rejudecând, a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a respins acţiunea civilă introdusă de către reclamanta A., decedată în cursul soluţionării procesului, cu moştenitori legali B. şi C., împotriva pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti - reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin.

Prin Decizia nr. 2891/30 mai 2012 pronunţată în dosar nr. x/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti a admis recursul declarat de reclamantul C. împotriva deciziei civile nr. 1052 din 20 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2010* la data de 12.10.2012.

Prin decizia nr. 210 din 6 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă s-a respins apelul formulat de apelanta reclamantă A. şi continuat de succesorii C. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 403 din 11.03.2010 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin.

S-a admis apelul formulat de apelantul pârât Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin DGFP Caraş-Severin, împotriva aceleiaşi sentinţe şi s-a schimbat sentinţa apelată în sensul că s-a respins în tot acţiunea. Fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 8 aprilie 2013.

La termenul de la 10 octombrie 2014, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a adus la cunoştinţa instanţei că intimatul - reclamant B. a decedat.

Prin încheierea din 19 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă s-a respins, ca nefondată cererea de redeschidere a judecăţii formulată de recurentul -reclamant C., instanţa reţinând că acesta nu s-a conformat obligaţiei legale de a indica moştenitorii defunctului intimatului - reclamant B..

La 20 ianuarie 2017, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 29 martie 2017, când instanţa a invocat excepţia perimării recursului.

La data de 22 martie 2017, recurentul -reclamant a depus la dosar precizări în susţinerea motivelor de recurs invocate, fără însă a solicita repunerea cauzei pe rol cu indicarea moştenitorilor defunctului B..

Analizând cu prioritate excepţia perimării cererii de recurs, faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constată şi din oficiu.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.

În speţă, la termenul de la 10 octombrie 2014, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a adus la cunoştinţa instanţei că intimatul - reclamant B. a decedat.

Prin încheierea din 19 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă s-a respins, ca nefondată cererea de redeschidere a judecăţii formulată de recurentul -reclamant C., motivat de faptul că acesta nu s-a conformat obligaţiei legale de a indica moştenitorii defunctului intimatului - reclamant B..

Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data când s-a împlinit termenul de perimare, părţile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cu arătarea moştenitorilor, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 245 alin. (2) C. proc. civ.

Reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (1) teza I din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de recurs formulată de reclamantul C. împotriva deciziei nr. 210 din 6 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2017.