Cassation appeal for agricultural land concession nullified due to failure to substantiate legal grounds

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI, a solicitat ca aceasta să fie obligată să dea curs favorabil cererilor sale repetate de atribuire directă prin concesionare a suprafeţei de 9,74 ha. teren care a făcut parte din patrimoniul S.C. B., judeţul Braşov, recunoscând astfel dreptul pretins şi interesul său legitim privind exploatarea în regim agricol a acestei suprafeţe de teren.

Prin sentinţa civilă nr. 2652 din 8 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 26 noiembrie 2014, sub dosar nr. x/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 475/06.04.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI.

Împotriva sentinţei civile nr. 475/06.04.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 49A/2016 din 3 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L împotriva sentinţei civile nr. 475 din 06.04.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L a declarat recurs, indicând în memoriul de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., care reglementează cazurile de casare a hotărârii ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv a hotărârii date cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta arată că instanţa de apel, în mod greşit a respins apelul formulat în cauză motivat de împrejurarea că nu s-ar fi făcut dovada că, din punct de vedere funcţional, activele cumpărate sunt legate în mod necesar de exploatarea suprafeţei de 9,74 ha, care intra în categoria terenurilor cu destinaţie agricolă, enumerate în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003.

În opinia sa, recurenta apreciază că aceste considerente reţinute de instanţa de apel sunt în evidentă contradicţie cu probele existente la dosar, depuse în faţa primei instanţe şi reconsiderate în apel, care arată fără putinţă de tăgadă că activele corporale cumpărate de reclamantă, împreună cu terenul în suprafaţă de 9,74 ha, trecut din punct de vedere administrativ în proprietatea intimatei, se constituie într-un activ unitar. Interdependenţa funcţională dintre cele două componente corespunde proiectului în baza căruia a funcţionat, cu certe rezultate pozitive, fosta S.C. B. S.A., divizată ulterior din motive administrative neclare.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta consideră că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că acest activ nu poate fi valorificat decât prin abordarea unitară a componentelor de patrimoniu deţinute în prezent de părţile din dosar, realitate obiectivă ce nu poate fi înlăturată şi care dă temeiul de fapt şi de drept al acţiunii introductive.

Prin întâmpinarea transmisă prin poştă la 24 august 2016, intimata-pârâtă AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică şi legală.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată în cauză, transmisă prin poştă la 5 septembrie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat înlăturarea susţinerilor intimatei ca fiind nefondate.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport reţinându-se că se impune anularea recursului, în aplicarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 8 februarie 2017, recurenta a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat, în esenţă, să fie respinse concluziile evidenţiate în raport şi recursul să fie judecat pe fond, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a depus punct de vedere la raport.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e) precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se constată că, în cadrul acestui motiv, recurenta invocă faptul că prin decizia recurată instanţa de apel a interpretat în mod greşit probele administrate, ajungându-se la o concluzie contrară situaţiei de fapt pe care recurenta consideră că a dovedit-o prin probele administrate.

Or, argumentele prezentate de recurentă în memoriul de recurs nu pot fi circumscrise cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece recurenta critică modul în care instanţa de apel a apreciat probele, aspect ce ţine de controlul de netemeinicie şi nu de controlul de legalitate al deciziei recurate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este formal invocat deoarece din cuprinsul cererii de recurs nu poate fi identificată vreo critică în legătură cu acest motiv de nelegalitate.

În speţă, reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Aceasta întrucât simpla nemulţumire a părţii, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii şi fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, recurenta-reclamantă neformulând veritabile critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată şi care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., drept pentru care susţinerile recurentei evidenţiate în cererea de recurs nu pot fi reţinute de către instanţă ca şi critici de nelegalitate.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 49A/2016 din 3 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2017.