Revision for contradictory judgments denied due to lack of triple identity and prior res judicata ruling on compensation for incorporated works

Asupra cererii de revizuire de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 238/R/2016 Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins recursul declarat de pârâţii A. şi B., împotriva deciziei civile nr. 95/A/17.02.2016 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosarul civil nr. x/2010

A fost admis în parte recursul declarat de reclamanţii C. şi D., împotriva aceleiaşi decizii, pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis în parte cererea principală precizată şi completată, formulată de C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., în limita petitelor având ca obiect despăgubiri şi drept de retenţie şi, în consecinţă:

Au fost obligaţi pârâţii A. şi B. să le plătească reclamanţilor C. şi D. suma de 214.985 RON cu titlu de despăgubiri, reprezentând valoarea materialelor şi preţul muncii încorporate în construcţia situată în oraşul Tăuţii Măgherăuş, str. 1 nr. 153, situată pe terenul proprietatea pârâţilor A. şi B., înscris în CF nr. x Tăuţii Măgherăuş, nr. top. x.

S-a stabilit în favoarea reclamanţilor C. şi D. un drept de retenţie asupra construcţiei situată în oraşul Tăuţii Măgherăuş, str. 1 nr. 153, situată pe terenul proprietatea pârâţilor A. şi B., înscris în CF nr. x Tăuţii Măgherăuş, nr. top. x, până la plata de către pârâţii A. şi B. a sumei de 214.985 RON, în favoarea reclamanţilor C. şi D..

A fost înlăturată din decizia recurată dispoziţia referitoare la respingerea cererii reclamanţilor, având ca obiect cheltuieli de judecată în apel şi în fond.

Au fost obligaţi pârâţii A. şi B., la plata către Stat a sumei de 7.423,5 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care reclamanţii au beneficiat de acordarea ajutorului public judiciar în fond, în apel şi în recurs.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile din decizia recurată şi din sentinţă, care nu contravin prezentei decizii.

Au fost obligaţi pârâţii A. şi B. să le plătească reclamanţilor C. şi D. suma 8.306 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond, în apel şi recurs, din care: 2.964,65 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă fondului cauzei; 1.482,35 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă apelului; 2.344 RON, reprezentând onorariu expert în apel; 1.500 RON, reprezentând onorariu avocaţial în recurs; 15 RON, reprezentând timbru judiciar în fond, apel, recurs, câte 5 RON timbru judiciar pentru fiecare etapă procesuală.

Împotriva acestei decizii B. şi A. au formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de revizuire invocat, revizuenţii, după o prezentare detaliată a situaţiei de fapt a parcursului judiciar al cauzei şi a unor fragmente din considerentele sentinţei nr. 8700/2005 şi a sentinţei nr. 1261/2009 ambele pronunţate de Judecătoria Baia Mare, au arătat, în esenţă, că în raport cu sentinţa nr. 8700/2005 s-a invocat autoritatea de lucru judecat, respinsă în mod eronat de instanţa de recurs în dosarul nr. x/2010, instanţa indicând faptul că este diferit obiectul şi cauza.

În opinia revizuenţilor relevant în speţă nu este ceea ce s-a cerut, ci ceea ce a acordat instanţa. Astfel, susţin revizuenţii, în pag. 7 a sentinţei nr. 8700/2005 se reţine că se respinge cererea de acordare a despăgubirilor constând în valoarea de circulaţie a construcţiei, iar nu sporul de valoare, cum reţine instanţa de recurs.

Revizuenţii susţin că, în prezenta cauză la fel, s-a solicitat valoarea de circulaţie a casei de locuit care se apreciază ca fiind egală cu valoarea materialelor şi a muncii de către reclamanţi.

În raport de sentinţa nr. 1261/27.02.2009, revizuenţii susţin că, nu s-a invocat autoritatea de lucru judecat, iar decizia pronunţată în recurs contrazice vădit considerentele şi dispozitivul acestei hotărâri.

Revizuenţii susţin că decizia pronunţată contrazice cele dispuse anterior, deoarece obligă pârâţii la plata despăgubirilor reprezentând valoarea casei construite, fără a constata accesiunea sau faptul că această construcţie este proprietatea pârâţilor E..

În opinia revizuenţilor s-a ignorat faptul că printr-o hotărâre anterioară s-a stabilit irevocabil că această construcţie nu poate face obiectul accesiunii, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 494 C. civ. vechi, deoarece la data edificării proprietarul terenului era unul şi acelaşi cu proprietarul construcţiei, contrazicând însăşi ipoteza aplicării accesiunii.

Pentru aceste motive revizuenţii au solicitat să se dispună aplicarea art. 327 C. proc. civ. şi anularea deciziei nr. 238/R/15.06.2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte, urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".

Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa autorităţii de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziţii nu se pot concilia, cu împrejurarea că în al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat ori, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra ei.

Ori, în ce priveşte presupusa contradictorialitate a deciziei a cărei retractare se solicită cu sentinţa nr. 8700/2005 a Judecătoriei Baia Mare, se constată că, prin decizia civilă nr. 95/A/17.02.2016 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosarul nr. x/2010 s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în privinţa cererii reconvenţionale, în raport de sentinţa civilă nr. 8700/30.12.2005 a Judecătoriei Baia Mare.

Astfel fiind, se constată că, instanţa judecătorească a analizat excepţia autorităţii de lucru judecat, statuându-se în mod irevocabil asupra acesteia, astfel că desfiinţarea hotărârii nu mai poate fi obţinută pe calea revizuirii, întrucât, într-o asemenea situaţie, rezolvarea nu se mai limitează la anularea ultimei hotărâri, ci impune şi examinarea temeiniciei soluţiei adoptate în privinţa excepţiei autorităţii de lucru judecat, ceea ce ar fi împotriva finalităţii urmărite de lege.

Referitor la presupusa contradictorialitate a deciziei a cărei retractare se solicită cu sentinţa nr. 1261/27.02.2009 a Judecătoriei Baia Mare, se constată următoarele:

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit autoritatea de lucru judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

În speţă, condiţiile prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât între hotărârile pretins a fi contradictorii, nu există identitate de obiect şi cauză, astfel că nu se poate reţine existenţa autorităţii de lucru judecat.

Astfel, prima hotărâre indicată în fundamentarea revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. -decizia civilă nr. 238/R/2016 Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă - a avut ca obiect pretenţii, respectiv: obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 50.000 euro, reprezentând valoarea materialelor şi preţul muncii înglobate în casa de locuit situată în oraşul Tăuţii Măgherăuş, str. 1 nr. 153, cu dobânda legală; recunoaşterea în favoarea reclamanţilor a unui drept de retenţie asupra casei de locuit şi obligarea pârâţilor să asigure reclamanţilor un drept de acces cu pasul peste terenurile proprietatea lor.

Cea de a doua hotărâre indicată, pretins contradictorie - sentinţa civilă nr. 1261 din 27 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2005 - a vizat recunoaşterea unui drept şi obligaţia de a face respectiv: să se recunoască în favoarea reclamanţilor a dreptului de superficie asupra casei de locuit cu teren aferent necesar şi util exploatării normale a construcţiei, precum şi asupra terenului plantat cu pomi fructiferi şi viţă de vie; să se dispună intabularea în CF în favoarea reclamanţilor a dreptului de superficie astfel recunoscut; stabilirea unei servituţi de trecere în favoarea imobilului obiect al dreptului de superficie; intabularea în cartea funciară a dreptului astfel stabilit în favoarea fondului dominant şi în sarcina fondului aservit.

Faţă de cele arătate rezultă că, hotărârile pretins contradictorii au avut ca obiect raporturi juridice diferite ce s-au derulat între aceleaşi părţi, nefiind însă îndeplinită cerinţa identităţii de obiect situaţie în care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a condiţiei triplei identităţi - de părţi, obiect şi cauză, motivul invocat nu poate conduce la incidenţa contrarietăţii între hotărârile indicate.

În concluzie, în raport de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 238/R/2016 din 15 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 238/R/2016 din 15 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2017.