Cassation appeal annulled for lack of substantive grounds and waiver of insolvency claim lacking special mandate

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22.12.2014 pe rolul Tribunalului Călăraşi, sub dosar nr. x/2014, creditoarea S.C. A. S.A. a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L., ridicarea dreptului de administrare al debitoarei şi înscrierea creditoarei în tabelul de creanţe cu suma de 182.537,50 RON, reprezentând creanţă datorată potrivit facturilor fiscale emise în temeiul contractului de vânzare şi livrare produse petroliere.

Prin sentinţa civilă nr. 52 din 3 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Călăraşi a fost respinsă excepţia prescripţiei, invocată din oficiu şi cererea privind deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe, creditoarea S.C. A. S.A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1147/A/2016 din 21 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia de perimare şi a constatat perimat apelul formulat de apelanta creditoare S.C. A. S.A., pe care a obligat-o la plata către intimată a sumei de 4.800 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, creditoarea S.C. A. S.A. a declarat recurs, fără însă a dezvolta memoriul de recurs, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, creditoarea S.C. A. S.A. a arătat că la data depunerii recursului hotărârea atacată nu era motivată, sens în care a precizat că după motivarea acesteia, în termen legal, va depune memoriul de recurs în cuprinsul căruia vor fi indicate şi dezvoltate motivele de nelegalitate ce stau la baza prezentului demers judiciar.

Prin precizările înregistrate la 12 septembrie 2016, la care a fost ataşată copia cererii de renunţare la judecata acţiunii privind deschiderea procedurii insolvenţei, recurenta a solicitat instanţei de recurs să dea eficienţă cu prioritate principiului disponibilităţii, în sensul de a se admite recursul şi a se lua act de manifestarea de voinţă a recurentei de a renunţa la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulate împotriva S.C. B. S.R.L., cu consecinţa anulării în tot a hotărârilor pronunţate în cauză, respectiv a sentinţei civile nr. 52/03.03.2016 pronunţată de Tribunalul Călăraşi şi a deciziei civile nr. 1147/A/21.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 13 februarie 2017 a fost înregistrat la dosar punctul de vedere la raport depus de recurentă, prin care aceasta solicită instanţei să constate că recursul este admisibil şi nu se impune anularea acestuia, iar pe fond a solicitat să se ia act de manifestarea sa de voinţă în sensul renunţării la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată împotriva debitoarei intimate B. S.R.L. cu consecinţa anulării hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză.

În esenţă, recurenta susţine că nu se impune anularea recursului ca nemotivat, ci, în baza principiului disponibilităţii părţilor, faţă de manifestarea de voinţă a recurentei creditoare A. S.A. materializată în cuprinsul declaraţiei de renunţare la judecata cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, remisă prin poştă Curţii de Apel Bucureşti la 29.07.2016, respectiv înăuntrul termenului de depunere a motivelor de recurs de 5 zile de la data comunicării deciziei nr. 1147/21.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, instanţa de control urmează să dea curs cu prioritate dispoziţiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Arată că, odată ce recurenta a înţeles ca înăuntrul termenului de 5 zile aferent motivării recursului să renunţe la însăşi cererea introductivă de instanţă, nu mai era justificată depunerea unor pur formale motive de nelegalitate a hotărârii recurate, având în vedere că în această situaţie instanţa de recurs nu mai efectuează controlul de legalitate asupra deciziei atacate, ci este ţinută să dispună în mod direct anularea acesteia.

În concluzie, susţine că, renunţarea la însăşi judecata cererii de chemare în judecată în calea extraordinară de atac a recursului apare ca o manifestare a principiului disponibilităţii recunoscută părţii şi beneficiază de o reglementare specială, derogatorie în raport de dispoziţiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ., prevederi care nu condiţionează actul de dispoziţie al părţii, exercitat în calea extraordinară de atac, de expunerea în prealabil a motivelor de nelegalitate ale hotărârii recurate.

Intimata nu a depus punct de vedere la raport.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că solicitarea recurentei privind renunţarea la judecata cererii de deschidere a procedurii insolvenţei nu poate fi analizată având în vedere că nu este însoţită de un mandat special pentru renunţare în sensul art. 406 alin. (2) C. proc. civ. şi este adresată Curţii de Apel Bucureşti, nu instanţei supreme.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aplicabile şi în recurs.

Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca şi criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, se constată că, prin declaraţia de recurs, creditoarea S.C. A. S.A. a arătat doar că la data depunerii recursului hotărârea atacată nu era motivată, sens în care a precizat că după motivarea acesteia, în termen legal, va depune memoriul de recurs în cuprinsul căruia vor fi indicate şi dezvoltate motivele de nelegalitate ce stau la baza prezentului demers judiciar.

Precizările depuse de recurentă la dosarul cauzei şi înregistrate la 12 septembrie 2016, la care a fost ataşată copia cererii de renunţare la judecata acţiunii privind deschiderea procedurii insolvenţei, prin care recurenta a solicitat instanţei de recurs să dea eficienţă cu prioritate principiului disponibilităţii, în sensul de a se admite recursul şi a se lua act de manifestarea de voinţă a recurentei de a renunţa la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulate împotriva S.C. B. S.R.L., nu se pot constitui în motive de recurs faţă de exigenţele art. 488 C. proc. civ. şi, de altfel, nici nu au fost depuse în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte respectarea dispoziţiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează obligativitatea motivării recursului, se constată că recurenta nu s-a conformat acestei exigenţe, nemotivând calea de atac, iar în cauză nu s-au identificat motive de recurs de ordine publică, sens în care devin incidente dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ. privind sancţiunea nulităţii.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la motivare, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1147/A/2016 din 21 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2017.