Mother's custody and support suit assigned to Bucharest Sector 4 Court as minors' effective residence.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, la data de 16.03.2016, sub nr. dosar x/2016, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună ca autoritatea părintească cu privire la minorele C. şi D. să fie exercitată în exclusivitate de către sine, stabilirea locuinţei minorelor la mama, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorelor şi suplinirea consimţământului pârâtului pentru înscrierea la şcoală a minorei C., cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta nu şi-a întemeiat acţiunea în drept.

Prin sentinţa civilă nr. 9459/06.09.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii care fac referire, în vederea determinării instanţei competente teritorial, la noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a persoanei ocrotite.

Potrivit susţinerilor reclamantei, a mai reţinut instanţa, părţile împreună cu cele doua fetiţe minore ale părţilor au locuit la adresa din Municipiul Braşov, B-dul x nr. 30, judeţul Braşov până la finalul lunii decembrie 2015, când reclamanta şi minorele au fost nevoite să părăsească locuinţa comună din cauza comportamentului abuziv al reclamantului, fiind găzduite mai întâi într-un centru de protecţie a victimelor violenţei în familie din Municipiul Braşov, iar apoi într-un centru similar din Municipiul Bucureşti.

Astfel, instanţa a constatat că domiciliul minorelor se află, conform art. 92 C. civ., în Municipiul Braşov, Bd Saturn nr. 30, jud. Braşov, reţinând, totodată, că împrejurarea găzduirii minorelor şi a reclamantei, pentru o perioadă limitată de timp, provizoriu, într-un centru de ajutor al victimelor violenţei în familie situat în sectorul 4 Bucureşti, nu poate fi de natură să atragă competenţa teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, având în vedere că un asemenea centru nu se încadrează nici în noţiunea de domiciliu, nici în cea de reşedinţă, astfel cum acestea sunt definite de art. 87, respectiv art. 88 C. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. x/2016.

Prin încheierea din 9 februarie 2017, pronunţată de Judecătoria Braşov, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în raport de art. 106 alin. (1) C. civ., art. 107 din acelaşi cod, de Titlul IV C. civ., instanţei de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi [art. 398 alin. (1)] şi stabilirea domiciliului minorilor (art. 497 alin. (5).

Totodată, a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ. pe capetele 1, 2 şi 3 de cerere, care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, prin domiciliul persoanei ocrotite înţelegându-se locuinţa unde aceasta locuieşte efectiv la data introducerii cererii.

Constatându-se că, la data introducerii cererii, minorele locuiau efectiv cu mama acestora în Bucureşti, fiind adăpostite în cadrul Centrului de recuperare a victimelor violenţei în familie, aspect confirmat de adeverinţa emisă de E., instanţa a apreciat că este competentă să soluţioneze aceste capete de cerere Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în a cărei circumscripţie teritorială locuiesc minorele (persoana ocrotită), iar în ceea ce priveşte capătul de cerere de stabilire a pensiei de întreţinere, s-a reţinut că, fiind un capăt accesoriu, faţă de prevederile art. 123 C. proc. civ., se judecă de instanţa competentă pentru cererile principale.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună ca autoritatea părintească cu privire la minorele C. şi D. să fie exercitată în exclusivitate de către sine, stabilirea locuinţei minorelor la mama, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorelor şi suplinirea consimţământului pârâtului pentru înscrierea la şcoală a minorei C., cu cheltuieli de judecată.

Se constată că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, minorele locuiau cu mama lor în Bucureşti, în cadrul F. de recuperare a victimelor violenţei în familie,cu sediul în Bucureşti sector 4, de unde în luna martie 2016 s-au mutat cu chirie într-un imobil situat tot pe raza teritorială a sectorului 4, potrivit contractului de închiriere ataşat la dosar.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Potrivit prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Având în vedere obiectul principal al cererii de chemare în judecată referitor la modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, această dispoziţie are caracter de normă specială în raport cu prevederile art. 107 C. proc. civ. fiind incidentă în cauză.

Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 106 alin. (1) din C. civ., iar art. 107 din acelaşi cod stabileşte că "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanţa de tutelă".

Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, după cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Aşadar, faţă de textele legale menţionate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generată reprezentată de art. 107 din acelaşi cod.

Aşa fiind, în raport cu considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2017.