Extraordinary appeal for annulment declared inadmissible as no remedy lies against a filter decision dismissing a cassation appeal

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 1446 din 21 septembrie 2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 199/2015 din 29 aprilie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

În fundamentarea acestei decizii Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că recursul este inadmisibil în raport de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) din C. proc. civ. în referire la art. 457 alin. (1) din acelaşi cod şi art. 129 din Constituţie.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A. solicitând admiterea acesteia şi anularea deciziei atacate.

După prezentarea amplă a parcursului procesual al cauzei, contestatorul susţine, în esenţă, că în mod greşit, prin decizia nr. 1446/2016, a fost anulat ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei nr. 199/2015 din 29 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, avându-se în vedere că motivele invocate se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ., respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material. Subliniază că, în raport de aceste aspecte, instanţa avea obligaţia să respingă excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele prevăzute de art. 488 din noul C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 503 pct. 3 C. proc. civ. şi art. 508 pct. 3 C. proc. civ.

Contestaţia în anulare este inadmisibilă pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o noua judecată.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Conform alin. (2) al aceluiaşi articol hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1.hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia:

2.dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3.instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4.instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Potrivit alin. (3) al art. 503 C. proc. civ., dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Faţă de dispoziţiile normative arătate rezultă că obiectul contestaţiei în anulare diferă în funcţie de motivele invocate în susţinerea acesteia, dar în toate cazurile, obiectul contestaţiei îl formează hotărârile judecătoreşti definitive.

Atunci când hotărârile sunt date în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu pot face obiectul contestaţiei în anulare acele decizii prin care recursul a fost anulat sau respins, ca inadmisibil, printr-o decizie a completului de filtru, în faza de examinare a cerinţelor de formă pe care trebuie să le întrunească recursul, întrucât potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în acest caz, decizia nu este supusă nici unei căi de atac.

Din analiza art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., rezultă că acesta este aplicabil în ipoteza în care instanţa respinge sau admite în parte pe fond recursul, omiţând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut permite admiterea în totalitate a acestuia şi nu atunci când soluţionează recursul pe o excepţie, deoarece ar presupune reanalizarea şi rejudecarea excepţiei, ceea ce excede contestaţiei în anulare, care este o cale extraordinară de retractare pentru motivele limitativ prevăzute de lege.

Referitor la afirmaţia contestatorului în sensul că "în mod greşit decizia nr. 1446/2016 a anulat ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei nr. 199/2015 din 29 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, avându-se în vedere că motivele invocate se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ., respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material", Înalta Curte reţine că această susţinere nu este conformă actelor dosarului, întrucât în fundamentarea decizii a cărei retractare se solicită, s-a reţinut, în esenţă, că recursul este inadmisibil în raport de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) din C. proc. civ. în referire la art. 457 alin. (1) din acelaşi cod şi art. 129 din Constituţie.

Pe cale de consecinţă, cum în cauza de faţă, prin decizia atacată, recursul a fost respins, ca inadmisibil, această decizie nu poate face obiectul contestaţiei în anulare, aşa cum s-a învederat mai sus.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1446 din 21 septembrie 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2017.