Territorial jurisdiction for real estate transfer actions based on antecontracts and incidental annulment of corporate division/merger acts

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 27 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii C., D. şi E. şi cu pârâtele S.C. F. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L., să dispună rectificarea suprafeţei unui bun imobil teren situat în municipiul Cluj Napoca, judeţul Cluj; II. să stabilească, legat de acest bun imobil, că s-au efectuat operaţiuni de radiere în cartea funciară şi că III. pârâta S.C. F. S.R.L. şi-a pierdut calitatea de proprietar al respectivului bun ca urmare a anulării unor formalităţi de executare silită; IV. să constate nulitatea absolută parţială a tuturor convenţiilor încheiate de pârâta S.C. F. S.R.L. cu privire la imobilul în litigiu, respectiv a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul E., a actelor ce au stat la baza transferului de proprietate asupra terenului mai sus menţionat de la S.C. F. S.R.L. la S.C. G. S.R.L., respectiv actele de divizare a S.C. F. S.R.L. şi actele de fuziune cu S.C. H. S.R.L., doar cu privire la transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu; V. să constate nulitatea absolută a încheierilor de carte funciară prin care s-au înregistrat operaţiunile indicate mai sus; VI. să oblige pârâtul C., în calitate de moştenitor al defunctei I., să predea pârâtului D. un act autentic translativ de proprietate asupra imobilului în speţă; VII. să dispună întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate a pârâtului D. asupra imobilului respectiv; VIII. să oblige pârâtul D. să predea reclamanţilor A., în cotă-parte de 1/4, şi B. în cotă-parte de 3/4, un act autentic translativ de proprietate asupra imobilului în speţă; IX. să dispună întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate a reclamanţilor A., în cotă-parte de 1/4, şi B. în cotă-parte de 3/4, asupra imobilului în litigiu; X. să oblige pârâta S.C. G. S.R.L. şi pârâtul E. la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de la 20 februarie 2019, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Cluj, secţia Civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 110/2019 din 6 martie 2019, Tribunalul Cluj, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut, în esenţă, că cererea de chemare în judecată cu care a fost sesizat Tribunalul Cluj are mai multe capete principale, întemeiate pe cauze diferite între care există o strânsă legătură deoarece valorificarea dreptului de proprietate solicitat de reclamanţi la punctul VI din acţiune este strâns legată de anularea actelor încheiate de S.C. F. S.R.L., persoană juridică cu sediul în Bucureşti. Instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ. raportat la cele ale art. 119 C. proc. civ., competenţa de soluţionare aparţinând Tribunalului Bucureşti ca instanţă specializată să judece şi cererile în materie comercială.

Ca urmare, cauza a fost înaintată spre soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 22 mai 2019 sub nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 1858 din 20 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că reclamanţii au chemat în judecată pe pârâta G. S.R.L., solicitând să se constate nulitatea actelor încheiate în cadrul operaţiunilor de divizare parţială şi fuziune prin absorbţie prin care aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, pe pârâtul E. şi pe pârâta S.C. F. S.R.L. pentru a se constata nulitatea absolută a ipotecii constituite în favoarea acestuia de S.C. F. S.R.L., pe pârâtul C., în calitate de succesor al promitentei vânzătoare I., pentru a transfera către D. dreptul de proprietate asupra imobilului şi pe pârâtul D. pentru a transfera către reclamanţi dreptul de proprietate asupra imobilului. A mai reţinut instanţa că Tribunalul Cluj şi-a declinat competenţa în temeiul art. 119 C. proc. civ., apreciind că petitele prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a actelor încheiate în cadrul operaţiunilor de divizare şi fuziune sunt cele care atrag competenţa instanţei.

Verificându-şi competenţa teritorială, Tribunalul a constatat că art. 119 C. proc. civ. nu este aplicabil în cauză deoarece capetele de cerere prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a actelor încheiate în cadrul operaţiunilor de divizare şi fuziune nu sunt cereri în materie de societate, în accepţiunea textului de lege invocat. Nulitatea acestor operaţiuni a fost invocată în aplicarea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial. Reclamanţii au precizat în mod expres că nu îi interesează operaţiunile de divizare/fuziune în integralitatea lor, ci doar efectele acestora în privinţa transmiterii dreptului de proprietate.

A mai reţinut instanţa că în realitate reclamanţii doresc să îl oblige pe pârâtul D. la executarea obligaţiei esenţiale asumate prin antecontractul de vânzare cumpărare, şi anume transferul dreptului de proprietate asupra terenului în cauză. Ca urmare, instanţa a calificat acţiunea ca fiind o acţiunea personală imobiliară. Instanţa a avut în vedere şi considerentele Deciziei nr. 8/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii care a statuat că "acţiunea civilă prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, în materia obligaţiilor de a face izvorâte din antecontract, are caracter personal. Atunci când dreptul de creanţă are ca obiect un imobil, acţiunea este imobiliara."

În ceea ce priveşte capătul de cerere prin care se solicită rectificarea suprafeţei terenului situat în municipiul Cluj Napoca, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în conformitate cu care pentru cererile în prestaţie tabulară, în justificare tabulară sau în rectificare tabulară este competentă instanţa de la locul unde se află imobilul.

.Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele instanţe, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Cluj, secţia Civilă şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Nici una din cele două instanţe aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Pentru a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată formulată de mai mulţi reclamanţi (cu domiciliul în principal în raza Tribunalului Cluj) în contradictoriu cu mai mulţi pârâţi (persoane fizice şi juridice cu domiciliul/sediul în raza Tribunalului Cluj, cu excepţia unei pârâte persoană juridică cu sediul în raza Tribunalului Bucureşti). Cererea are mai multe petite care tind la dobândirea de către reclamanţi a dreptului de proprietate asupra unui teren situat în municipiul Cluj Napoca prin obligarea unuia dintre pârâţi la executarea obligaţiei esenţiale asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între autorul reclamanţilor şi autoarea acestui pârât. Subsumat acestui petit, reclamanţii au solicitat anularea unor acte încheiate în cadrul operaţiunilor de divizare/fuziune în care sunt implicate persoanele juridice pârâte în ceea ce priveşte efectele translative de proprietate ale acestor acte şi rectificarea cărţii funciare legat de imobilul în cauză.

Având în vedere obiectul cauzei, astfel cum a fost definit de reclamanţi şi considerentele Deciziei nr. 8/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, Înalta Curte reţine că acţiunea cu care a fost sesizată instanţa de fond este o acţiune personală imobiliară. Faptul că reclamanţii solicită, între altele, anularea parţială a unor acte încheiate de o societate cu sediul în Bucureşti pentru cauze care ţin de valabilitatea unor acte juridice anterioare, şi nu pentru cauze care ţin de operaţiunile de divizare/fuziune în sine, nu încadrează aceste petite ca cereri în materie de societate şi nu poate fundamenta aplicarea în cauză a prevederilor art. 119 C. proc. civ.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel." Coroborând prevederile acestui text de lege cu cele ale art. 112, 113 alin. (1) pct. 3 şi 5 şi 116 C. proc. civ., Înalta Curtea constată că în raport de obiectul cauzei competenţa teritorială este alternativă, iar alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamanţilor care au ales sa sesizeze Tribunalul Cluj.

Pentru considerentele anterior expuse, având în vedere instanţele aflate în conflict, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2020.