Positive effect of res judicata: prior ownership finding binds new recovery suit — appellate ruling quashed and remanded

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Obiectul cererii introductive

Prin cererea înregistrată la data de 25 aprilie 2017 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să oblige pârâta să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie, imobilul, proprietatea acesteia, spaţiul comercial în suprafaţă de 114,35 mp, situat în Craiova, cartier Lăpuş, str. x x, unitatea 120, judeţul Dolj, obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului, începând cu data de 17 iulie 2015 (momentul preluării în posesie a imobilului de către pârâtă urmare a întocmirii procesului-verbal de punere în posesie, întocmit în cadrul dosarului nr. x/E/2015 - BEJ C.) şi până la momentul restituirii efective în posesia reclamantei a imobilului, la care se adaugă dobânda legală, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, onorariul de expert şi onorariul de avocat.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Protocolul încheiat la data de 6 iunie 2000, astfel cum a fost modificat prin Actul Adiţional nr. 1 din 31.10.2002, societăţii D. S.A. (actualmente, S.C. A. S.A.), în urma reorganizării prin divizare a patrimoniului S.C. ALIA S.A., i-a fost transmis dreptul de proprietate asupra unor clădiri (spaţii comerciale), printre care, la poziţia 17, se reţine şi spaţiul situat în Craiova, Calea x, bl. T11 în suprafaţă de 423 mp.

A precizat că prin Actul Adiţional la protocol nr. 1 din 31.10.2002 s-a reţinut împrejurarea că poziţia 17 din protocol, respectiv spaţiul din Calea x, include atât fosta unitate 120 (deţinută la acel moment, în baza unui contract de închiriere, de către S.C. B. S.R.L.), cât şi fosta unitate 84.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 563 şi art. 566 raportat la art. 555 alin. (1) C. civ., art. 916 alin. (1), art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 alin. (1) şi alin. (3) din C. civ.

B. Hotărârea primei instanţe

Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 1566/2017 din 12 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a respins cererea având ca obiect efectuarea expertizei contabile, ca nefiind utilă şi concludentă; totodată, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.

În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că pârâta S.C. B. S.R.L. beneficiază de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care operează în favoarea acesteia în ceea ce priveşte deciziile menţionate în considerentele hotărârii pronunţate. S-a arătat că acele decizii se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze raporturile juridice dintre părţi, modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Astfel, prima instanţă a ajuns la concluzia că în prezenta cauză trebuie să se dea eficienţă prezumţiei de lucru judecat, în sensul că ceea ce s-a tranşat jurisdicţional într-un proces, nu poate fi combătut într-o judecată ulterioară de părţile procesului iniţial, cărora hotărârea li se opune cu valoare normativă, nesusceptibilă de dovadă contrară.

Prin urmare, s-a apreciat că nu se impune administrarea altor mijloace de probă în dovedirea dreptului de proprietate şi nici pentru stabilirea contravalorii lipsei de folosinţă, astfel încât proba cu expertiza de specialitate solicitată de către reclamantă nu este pertinentă, concludentă şi utilă.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta S.C. A. S.A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate. În temeiul art. 480 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., apelanta-reclamantă a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru şi onorariul de avocat.

D. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 1027/2018 din 4 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 1566 din 12 decembrie 2017 a Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., s-a anulat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

E. Considerentele instanţei de apel

În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a reţinut că pentru procesele începute înainte de data de 15 februarie 2013, autoritatea de lucru judecat este reglementată de dispoziţiile art. 1201 din C. civ. de la 1864 şi presupune tripla identitate: de părţi, obiect şi cauză.

S-a arătat că obiectul este reprezentat nu doar de obiectul material (în speţă, bunul), ci şi de dreptul subiectiv asupra bunului, iar cauza constituie temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere.

Instanţa de prim control judiciar a menţionat că dispozitivul hotărârii trece în puterea lucrului judecat, însă considerentele dobândesc acest efect numai în măsura în care explică dispozitivul şi se reflectă în acesta.

În speţă, curtea de apel a constatat că prima instanţă a apreciat greşit asupra autorităţii de lucru judecat, prezumţiei de lucru judecat, respectiv efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat cu privire la dreptul de proprietate asupra spaţiului comercial situat în Craiova, str. x x, în suprafaţă de 114,35 mp.

Se arată că începând cu anul 1999 între părţi au existat litigii ce au vizat spaţiul situat în Craiova, str. x x, însă toate acestea s-au purtat în legătură cu dreptul S.C. B. S.R.L. de a beneficia de un contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, obligaţia corelativă, dreptul S.C. A. S.A. de a încheia contract de închiriere cu terţii şi, respectiv cu privire la dreptul S.C. B. S.R.L. de a folosi spaţiul, neexistând un litigiu referitor la dreptul de proprietate al reclamantei asupra acestui bun.

Prin urmare, instanţa de apel a considerat că nu există tripla identitate cerută de lege pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, deoarece niciunul dintre litigiile anterioare nu a avut ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului şi nici nu s-a invocat deţinerea abuzivă a spaţiului de către S.C. B. S.R.L., cu solicitarea corelativă ca această deţinere să înceteze.

S-a mai reţinut că nu interesează, în speţă, titularul obligaţiei de a încheia contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare şi, nefiind pe tărâm delictual, nici buna sau reaua credinţă a părţilor cu privire la încheierea acestui contract.

Curtea de Apel Craiova a ajuns la concluzia că dezlegările date de instanţe în considerentele hotărârilor pronunţate în litigiile anterioare cu privire la dreptul de proprietate asupra spaţiului situat în Craiova, str. x x, bloc T11 nu au intrat în puterea lucrului judecat, întrucât niciuna dintre aceste instanţe nu a fost învestită cu o acţiune în revendicare şi nici nu a analizat, pe fond, dreptul de proprietate asupra imobilului în discuţie, iar dreptul de proprietate nu este susceptibil de analiză/soluţionare pe cale incidentală.

Reţinând că este greşită aprecierea primei instanţe referitoare la existenţa autorităţii de lucru judecat cu privire la proprietatea imobilului situat în Craiova, cartier Lăpuş, str. x x, instanţa de apel a conchis că prin hotărârea apelată nu s-a verificat, pe fond, dreptul de proprietate, nu s-a analizat evoluţia în timp a situaţiei juridice a imobilului, nu s-a stabilit dacă şi în ce mod a ieşit bunul din patrimoniul S.C. ALIA S.A., în procesul de reorganizare a S.C. ALIA S.A. sau prin acte juridice ulterioare, dacă şi cu ce titlu este înregistrat acest bun în documentele contabile şi dacă este intabulat în cartea funciară, pentru a se stabili dacă reclamanta S.C. A. S.A. este sau nu proprietara spaţiului comercial.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Craiova a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A., a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând, totodată, că soluţia pronunţată face inutilă examinarea celorlalte critici şi apărări, ce urmează să fie avute în vedere în rejudecare, ca apărări de fond.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel

Împotriva deciziei nr. 1027/2018 din 4 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L., înregistrat la data de 28 noiembrie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecinţa menţinerii hotărârii primei instanţe ca fiind temeinică şi legală, precum şi obligarea intimatei-reclamante S.C. A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Instanţa de apel a conchis că este greşită aprecierea primei instanţe, potrivit căreia în cauză operează principiul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care, între cele două părţi nu s-a mai dezbătut problema revendicării spaţiului în discuţie, respectiv Unitatea 120.

S-a apreciat, în mod eronat, că problemele ce au format obiectul litigiilor anterioare nu interesează în cauză, avându-se în vedere că acestea au vizat titularul obligaţiei de a încheia contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare pentru spaţiul Unitatea 120, respectiv pe S.C. ALIA S.A. Craiova.

În opinia recurentei-pârâte, toate aceste considerente sunt fundamental greşite, în contextul în care, în cauza dedusă judecăţii, erau aplicabile dispoziţiile la care a făcut trimitere chiar instanţa de apel.

Recurenta-pârâtă a reiterat faptul că dreptul de proprietate asupra spaţiului Unitatea 120, situat în cartierul Lăpuş (actualmente str. x), bloc T11 parter, a făcut obiectul mai multor litigii şi că a fost tranşată irevocabil situaţia juridică a acestuia, aşa încât prima instanţă a dezlegat corect cauza, dând eficienţă efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Astfel, s-a învederat faptul că instanţele învestite anterior au folosit sintagma "urmare a divizării S.C. ALIA S.A., inclusiv protocolul încheiat la data de 06.06.2000, spaţiul nu a ieşit din patrimoniul S.C. ALIA S.A. şi nu rezultă că spaţiul comercial ce face obiectul contractului de leasing, a trecut în administrarea FPS", din care s-a înfiinţat S.C. D. S.A., antecesoarea reclamantei S.C. A. S.A.

Totodată, a arătat că prin protocolul încheiat la data de 6 iunie 2000, S.C. Alia S.A. şi-a luat "un angajament pentru obligaţiile trecute, cauzatoare de prejudicii, precum şi pentru orice intervenţie şi cerere în pretenţii, pentru perioada de dinainte de divizare", pagina 3, sub pct. 17.

Această statuare a fost supusă controlului judecătoresc în căile de atac, iar instanţele ierarhic superioare au stabilit irevocabil că spaţiul Unitatea 120 nu a ieşit din proprietatea S.C. Alia S.A., aşa cum, în mod tendenţios, susţine reclamanta şi greşit a reţinut instanţa de apel.

Recurenta a precizat că situaţia spaţiului a fost stabilită juridic de instanţele judecătoreşti, în sensul că urmare divizării S.C. ALIA S.A., spaţiul Unitatea 120 nu a fost predat către FPS, din care a luat fiinţă S.C. D. S.A., societate care a fost absorbită de S.C. A. S.A. şi, prin urmare, intimata-reclamantă nici nu poate pretinde dreptul de proprietate asupra acestui spaţiu.

Or, despre aceste statuări de maximă importanţă, instanţa de apel nu face nicio vorbire şi nici nu le transpune în datele speţei, ceea ce conduce la concluzia că fie nu le-a observat, fie cu bună-ştiinţă le-a ignorat, tocmai pentru a constata că asupra dreptului de proprietate nu s-a stabilit anterior.

Mai mult decât atât, recurenta-pârâtă a învederat că aspectele arătate în cuprinsul memoriului de recurs sunt consacrate şi în alte litigii, care au dezbătut problema proprietăţii spaţiului - Unitatea 120, însă nu au fost avute în vedere de Curtea de Apel Craiova şi puteau forma opinia, potrivit căreia asupra a ceea ce s-a tranşat anterior, o altă judecată nu mai poate avea loc.

În ceea ce priveşte cauza având ca obiect obligarea S.C. ALIA S.A. la plata unei amenzi civile pentru neexecutarea obligaţiei de peste 18 ani, a precizat că instanţele de judecată învestite la acel moment au reţinut că proprietatea aparţine S.C. Alia S.A. şi că aceasta este titularul obligaţiei de a încheia contractul de leasing imobiliar, dispunând obligarea la plata de amendă civilă.

A arătat că antecesoarea reclamantei din prezenta cauză, S.C. D. S.A., deşi a intervenit în proces şi a afirmat calitatea de proprietară a spaţiului Unitatea 120, instanţa a respins intervenţia, fiindu-i negată în acest mod această calitate.

Recurenta-pârâtă a mai susţinut că din considerentele hotărârilor pronunţate cu privire la amenda civilă, rezultă că dosarul a făcut obiect de analiză în mai multe grade de jurisdicţie, de două ori în faţa instanţei supreme, care a reţinut, într-un mod unitar şi neechivoc, faptul că S.C. D. S.A. nu poate fi considerată proprietara spaţiului Unitatea 120, câtă vreme prin hotărâri judecătoreşti irevocabile a fost evacuată.

Totodată, a menţionat că punerea în posesie a recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L. a căpătat caracter definitiv, ca urmare a respingerii contestaţiei la executare formulate de către S.C. D. S.A. - S.C. A. S.A., prin decizia nr. 770 din 08.11.2016 a Tribunalului Dolj.

În concret, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a susţinut că din toate hotărârile pronunţate anterior, rezultă fără putere de tăgadă că asupra dreptului de proprietate s-a dispus irevocabil, aşa încât, în mod greşit, instanţa de apel, a dispus noi cercetări cu privire la proprietatea spaţiului.

Instanţa de apel, deşi evocă aceste dispoziţii legale, le interpretează în mod defectuos, raportat la situaţia de fapt dedusă judecăţii.

Recurenta-pârâtă opinează că este temeinică şi legală hotărârea pronunţată de instanţa de fond, întrucât aceasta chiar dacă face o analiză generală a litigiilor precedente operează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, prevăzut de art. 430 alin. (2) teza finală din C. proc. civ.

G. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. nu a formulat întâmpinare în cauză, iar prin concluziile scrise depuse la data de 18 aprilie 2019 a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, a susţinut că în cuprinsul memoriului de recurs s-au formulat critici de nelegalitate, care nu se circumscriu motivelor de recurs invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ.

H. Considerentele instanţei de recurs

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte notează că deşi recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. şi-a întemeiat calea de atac exercitată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., critica referitoare la nesocotirea de către instanţa de apel a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat se încadrează în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, se reţine că prin hotărârea dată instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât s-a reţinut că prima instanţă a considerat greşit că există autoritate de lucru judecat cu privire la proprietatea spaţiului în discuţie, deşi nu este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Contrar raţionamentului instanţei de apel, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica judiciară în materie, s-a statuat în mod constant că în timp ce în manifestarea sa de excepţie procesuală, care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (de părţi, obiect şi cauză), nu la fel se întâmplă atunci când acest efect al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, el impunându-se într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

În esenţă, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Autoritatea de lucru judecat şi puterea de lucru judecat nu sunt sinonime.

Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii sau, cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleaşi părţi, să se discute acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile privind soluţionarea unei probleme juridice nu este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect, ci este necesară doar probarea identităţii între problema soluţionată irevocabil şi problema dedusă judecăţii, instanţa de judecată fiind ţinută să pronunţe aceeaşi soluţie.

Principiul puterii de lucru judecat împiedică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă, printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces.

Noţiunea de proces echitabil presupune că dezlegările date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluţionate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, altfel s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice, cu consecinţa generării incertitudinii jurisprudenţiale.

Raportat la aceste considerente, se constată că în speţă instanţa de apel a făcut confuzie între autoritatea de lucru judecat şi puterea lucrului judecat, pronunţând o hotărâre nelegală.

Din considerentele sentinţei nr. 1566/2017 din data de 12 decembrie 2017 a Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, rezultă, fără echivoc, faptul că nu a fost soluţionată cauza pe excepţia autorităţii de lucru judecat şi, pe cale de consecinţă, nu era necesar să fie întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Totodată, se reţine că este greşită concluzia instanţei de apel referitoare la faptul că nu operează prezumţia de lucru judecat, reglementată de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., deoarece în litigiile anterioare au fost dezlegate probleme de drept diferite de cea care face obiectul prezentei cauze.

Într-o altă exprimare, fiind distinctă de autoritatea de lucru judecat, puterea de lucru judecat nu impune condiţia ca între litigiile soluţionate anterior şi litigiul în care se invocă puterea de lucru judecat să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca prin considerentele hotărârilor anterioare să se fi tranşat aspecte deduse judecăţii în cauză.

Or, în condiţiile în care prin alte hotărâri judecătoreşti, intrate în puterea lucrului judecat, s-a statuat că reclamanta S.C. A. S.A. nu are calitatea de proprietar al spaţiului Unitatea 120, din cartierul Lăpuş (actualmente str. x), raţionamentul instanţei de apel este vădit nelegal şi reprezintă o încălcare flagrantă a dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, instanţa de apel urmează să procedeze la rejudecarea cauzei, în limitele stabilite de către apelanta S.C. A. S.A. prin cererea de apel, ţinând cont de faptul că apelul este o cale de atac devolutivă, cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale care reglementează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1027/2018 din 4 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, pe care o va casa şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1027/2018 din 4 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2020.