Admissibility of appeal on contract value threshold below statutory limit for nullity of installment sale

Şedinţa publică din data de 23 martie 2017

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea din data de 15 mai 2015 înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin Primarul General, S.C. C. S.A., D. şi E. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1041 din 29 noiembrie 1996, să dispună evacuarea pârâţilor F. din imobilul situat în Bucureşti, str. x, pentru lipsă de titlu şi să îi oblige pe pârâţi la plasta cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1217 din 21 octombrie 2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2015 a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins, ca prescrisă acţiunea, constatându-se totodată, că excepţiile lipsei de interes şi a autorităţii de lucru judecat au rămas fără obiect.

În motivarea sentinţei, tribunalul s-a referit la dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 şi a reţinut că, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi B..

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 447 A din 9 iunie 2016 a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenţii-reclamanţi A. şi B..

Recurenţii-reclamanţi, prin criticile formulate, îşi exprimă nemulţumirea faţă de hotărârile pronunţate şi îşi întemeiază cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimaţii-pârâţi D. şi E. au formulat întâmpinare prin care au invocat, în principal, inadmisibilitatea recursului în raport de art. 483 C. proc. civ. iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenţii-reclamanţi A. şi B. au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepţiei de inadmisibilitate a recursului şi au reiterat criticile din cererea de recurs.

Recursul este inadmisibil pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale precum dobânzile, penalităţile, fructele etc.

Dispoziţiile art. 101 alin. (1) prevăd că:

"În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că:

"Aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept".

Conform art. XVIII din Legea nr. 2/2013:

"(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate se constată că recursul este inadmisibil, întrucât potrivit art. 7 din contratul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1041/1996 ce constituie temeiul juridic al acţiunii valoarea totală a contractului în prezentul litigiu este de 5.071.931 Rol, aceasta situându-se sub plafonul prevăzut de lege, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Astfel, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 447 A din 9 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 martie 2017.