Conflict of jurisdiction: validity of facultative forum selection for claims against a court clerk under Article 127 Civil Procedure Code

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1551,78 RON, din care 670 RON reprezintă valoarea obligaţiei principale în baza contractului de împrumut de nevoi personale încheiat la data de 28.10.2016, 192,26 RON dobândă restantă, 667,32 RON dobânda penalizatoare şi 21,5 RON cheltuieli ocazionate cu recuperarea debitului, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 1025 - art. 1032 C. proc. civ., art. 2158 coroborat cu art. 2167 C. civ., art. 1535 C. civ., art. 1178 coroborat cu art. 1182 alin. (1) teza finală şi cu art. 1186 alin. (1) C. civ., art. 1166 C. civ. şi art. 1196 alin. (1) C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 685 pronunţată în dosarul numărul x/2019 la data de 04.06.2019, Judecătoria Topoloveni a admis excepţia de necompetenţă, invocată din oficiu şi a declinat judecarea cauzei la Judecătoria Găeşti.

În pronunţarea acestei soluţii prima instanţă a reţinut că a fost sesizată cu o cerere formulată de un profesionist împotriva unui consumator, că potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ. "în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă".

Instanţa a avut în vedere că, din coroborarea dispoziţiilor legale anterior citate cu cele ale art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care prevede excepţia de necompetenţa teritorială exclusivă, rezultă că în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, în situaţia în care părţile nu au convenit alegerea instanţei competente, după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială aparţine unei anumite instanţe, deci competenţa teritorială are caracter absolut.

Astfel sesizată Judecătoria Găeşti, prin sentinţa civilă nr. 2180 din 17 decembrie 2019, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta A. S.A., în favoarea Judecătoriei Topoloveni, judeţul Dâmboviţa.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat judecata şi a trimis dosarul pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În fundamentarea acestei soluţii cea de-a doua instanţă a reţinut următoarele:

Domiciliul pârâtei, care are calitatea de grefier la Judecătoria Găeşti, se află în localitatea Gura Foii, judeţul Dâmboviţa, în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Găeşti.

Cu toate acestea, în considerarea calităţii pârâtei de grefier la Judecătoria Găeşti, chiar dacă nu a indicat acest lucru expres în cerere, reclamanta, având în vedere posibilitatea legală a alegerii unei alte instanţe, în temeiul art. 126 şi art. 127 C. proc. civ., a ales Judecătoria Topoloveni pentru soluţionarea cererii, instanţă care, deşi legal investită, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei deoarece nu a avut elementele necesare pentru a constata că alegerea de competenţă s-a realizat de către reclamantă cu respectarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoria Topoloveni competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Determinante în stabilirea instanţei competente teritorial sunt natura cauzei şi calitatea părţilor.

Reclamanta a sesizat instanţa cu o cerere formulată în temeiul art. 121 C. proc. civ., conform căruia "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.

Domiciliul pârâtei, care are calitatea de grefier la Judecătoria Găeşti, se află în localitatea Gura Foii, judeţul Dâmboviţa, în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Găeşti.

Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă facultativă în sensul următor:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Din interpretarea dispoziţiilor legale precitate tribunalul reţine că reclamanta putea sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea pârâtei, de grefier la Judecătoria Găeşti.

Reclamanta a ales să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Topoloveni - instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti - în acord cu prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale alin. (2)1 al aceluiaşi text de lege care reglementează norme de competenţă teritorială având caracter relativ.

Caracterul facultativ al acestor dispoziţii legale permite aşadar reclamantei să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acesteia să îi fie afectată valabilitatea opţiunii.

În considerarea celor ce preced, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte că Judecătoria Topoloveni este instanţa competentă teritorial în soluţionarea pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2020.