Jurisdictional conflict over labor dispute panel competence after suspension of judicial organization acts

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 20.02.2019 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., (alături de alţi reclamanţi faţă de care s-a dispus disjungerea soluţionării cererilor), în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, au solicitat obligarea acestora la plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţele dintre sumele încasate şi sumele cuvenite, astfel: diferenţele rezultate din calcularea indemnizaţiei de încadrare cu o valoare de referinţă sectorială (în continuare VRS) de 421,36 RON pe perioada 09.04.2015-30.11.2015, sumă ce s-a solicitat a fi actualizată cu indicele de inflaţie; diferenţele rezultate din calcularea indemnizaţiei de încadrare cu o valoare de referinţă sectorială (în continuare VRS) de 463,5 RON pe perioada 1.12.2015-30.06.2018, sumă ce s-a solicitat a fi actualizată cu indicele de inflaţie, (art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, potrivit căruia "angajatorului îi revine obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă" şi art. 159 alin. (2) din Codul muncii, conform căruia "pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani"); la plata daunelor interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru diferenţele de mai sus, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată (din data de 10 a lunii imediat următoare datei de 09.04.2015, respectiv 10.05.2015, pentru drepturile cuvenite pentru luna aprilie 2015) şi până la data plăţii efective.

S-a arătat că au calitatea de personal auxiliar - grefieri la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiţie, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I Civilă, prin încheierea din data de 7 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a dispus disjungerea cauzei faţă de unii dintre reclamanţi, formându-se dosarele: x/2019, y/2019, z/2019 şi 2012/120/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 1189/28.06.2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I Civilă a luat act că prin decizia nr. 417/20.06.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti s-a recunoscut dreptul reclamanţilor la o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, în intervalul 09.04.2015-30.11.2015 şi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, în intervalul 01.12.2015-31.12.2017.

A luat act că prin Ordonanţa de urgenţă nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei din 08.02.2019 s-a dispus eşalonarea plăţii sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul de justiţie, prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 09.04.2015-30.06.2018, motiv pentru care a admis excepţia prematurităţii capătului de cerere privind plata acestor drepturi şi a luat act că sumele plătite în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă nr. 3/2019 se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

A admis în parte acţiunea exercitată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti şi a obligat pârâţii să plătească în favoarea reclamanţilor dobânda legală penalizatoare, aferentă diferenţelor dintre drepturile salariale recunoscute şi cuvenite prin decizia nr. 417/20.06.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti şi cele efectiv achitate, până la data de 30.06.2018, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs în termen legal pârâtul Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând modificarea sentinţei apelate, în sensul respingerii pretenţiilor formulate de reclamanţi.

Dosarul a fost înregistrat iniţial la data de 21.08.2019, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la completul LM 16 A II care, prin încheierea de şedinţă din data de 30.10.2019, a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului dedus judecăţii în favoarea completelor de judecată din cadrul secţiei I Civile, competente să soluţioneze litigii de muncă, urmare a suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019.

În pronunţarea acestei soluţii instanţa a reţinut următoarele:

Obiectul cererii introductive îl constituie obligaţia pârâţilor de a plăti reclamanţilor drepturile băneşti reprezentând diferenţele dintre sumele încasate şi sumele cuvenite, rezultate din calcularea indemnizaţiei de încadrare cu o valoare de referinţă sectorială (în continuare VRS) de 421,36 RON pe perioada 09.04.2015 -30.11.2015, a diferenţelor rezultate din calcularea indemnizaţiei de încadrare cu o valoare de referinţă sectorială (în continuare VRS) de 463,5 RON pe perioada 01.12.2015-30.06.2018, sume ce s-au solicitat a fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata de daune interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru diferenţele de mai sus, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată (din data de 10 a lunii următoare datei de 09.04.2015, respectiv 10.05.2015, pentru drepturile cuvenite pentru luna aprilie 2015) şi până la data plăţii efective.

Potrivit dispoziţiilor art. 231 din Legea nr. 53/2003, în cauză este dedus judecăţii un litigiu de muncă, de competenţa de soluţionare în primă instanţă reglementată de dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii şi art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv de către completele specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale constituite la nivelul secţiilor civile ale tribunalelor.

În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată, Curtea a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege şi de principiu, completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civile.

De asemenea, Curtea a reţinut că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale (măsură fundamentată pe existenţa unei disproporţii vădite de activitate între secţiile non-penale, în detrimentul secţiei I Civilă, precum şi a unui deficit de judecători la această din urmă secţie), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competenţă funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din Hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea preşedintelui secţiei I Civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate, mai sus precizate.

Prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluţia "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum stabilise iniţial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secţii în cadrul secţiei I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secţiei I Civile.

S-a mai precizat că, în baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Prin sentinţa nr. 554/21.08.2019 pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse.

S-a apreciat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că, în prezent, dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.

Curtea a subliniat că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 7 şi 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin Hotărârea nr. 1375/2015, doar Colegiul de Conducere are competenţa legală de a stabili componenţa secţiilor/completelor şi de a muta judecătorii dintr-o secţie în alta, iar nu preşedintele instanţei, acesta din urmă având doar posibilitatea înfiinţării completelor specializate în cadrul unei secţii, pe baza unei componenţe deja stabilită de colegiu.

S-a arătat că lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate în baza acestora, în materia litigiilor de muncă, au rămas, în prezent, fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât cea I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei acestora de a soluţiona astfel de litigii. Aceasta, întrucât, prin hotărârile contestate, judecătorii amintiţi au fost trecuţi (şi) în secţia I Civilă şi le-a fost atribuită competenţa funcţională specială de a soluţiona litigii de muncă.

Curtea a apreciat că şi în condiţiile în care în prezent figurează completele specializate nou înfiinţate pe rolul şi planificarea secţiei I Civilă, ele sunt lipsite de competenţă funcţională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncţionale.

Urmare a acestei soluţii, dosarul a fost repartizat, la data de 31.10.2019, completului 10ACiv, care, la termenul de judecată din data de 11.12.2019, a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată iar, prin încheierea de la acea dată a admis excepţia invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâtul Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1189/28 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în favoarea completului iniţial investit.

A constat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două completuri.

A suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În fundamentarea acestei soluţii cea de-a doua instanţă a reţinut următoarele:

Obiectul cererii introductive îl constituie un litigiu de muncă.

Prin hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, a aprobat solicitarea preşedintelui secţiei I Civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate, mai sus precizate.

În baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Prin sentinţa nr. 554/21.08.2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse.

Întrucât sentinţa menţionată este executorie, se ridică problema efectelor acesteia în prezenta cauză.

Suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării.

Prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării sentinţei nr. 554/21.08.2019, or, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Dacă instanţa legal învestită iniţial ar trebui să se dezînvestească ar însemna a reveni asupra efectelor unui fapt trecut - actul de investire a instanţei - chiar dacă numai pentru viitor, deoarece actele de procedură săvârşite anterior n-ar fi desfiinţate prin efectul noii situaţii juridice, ci menţinute.

Potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197 iar, în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate.

În cauza pendinte completul iniţial învestit a procedat la o asemenea verificare de competenţă în faza de regularizare a cererii şi nu a constatat vreo situaţie care să atragă necompetenţa sa, săvârşind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desfiinţate.

Pe cale de consecinţă, completul iniţial investit a rămas competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I Civile.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Ploieşti, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se observă că sunt întrunite condiţiile conflictului negativ de competenţă, având în vedere declinările reciproce pronunţate în aceeaşi cauză de completurile Curţii de Apel Ploieşti, fiind disputată competenţa specializată a acestora, în sensul art. 136 alin. (4) C. proc. civ., în soluţionarea unui litigiu de muncă şi asigurări sociale.

Este adevărat că prin dispoziţiile art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. s-a instituit un regim derogatoriu în ce priveşte necompetenţa specializată a instanţei, în sensul că în cadrul procedurii de regularizare în prima instanţă se poate trimite dosarul completului specializat competent ori secţiei specializate din instanţa respectivă.

Chiar şi în această situaţie, completul căruia i s-a repartizat cauza îşi păstrează posibilitatea de a-şi invoca necompetenţa materială procesuală în funcţie de obiectul şi natura litigiului, potrivit art. 130, 131 din C. proc. civ., limite procedurale în care s-a încadrat primul complet din cadrul secţiei I Civilă, învestit, de altfel, cu soluţionarea litigiului ca instanţă de control judiciar, în apel.

Cu privire la competenţa specializată a acestui complet, se reţine că prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale tuturor secţiilor care nu erau penale din cadrul instanţei.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti a decis repartizarea cauzelor având ca obiect aceste litigii unor completuri specializate nou înfiinţate, formate cu participarea unor judecători din cadrul altor secţii ale instanţei.

Prin aceste hotărâri ale colegiului de conducere date în executarea dispoziţiilor de organizare judiciară, s-a procedat la stabilirea criteriilor şi a procedurii de determinare a specializării şi, de asemenea, la constituirea completurilor specializate în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Cu alte cuvinte, se distinge între, pe de o parte, repartizarea judecătorilor în virtutea specializării acestora, prin stabilirea compunerii completelor respective şi, pe de altă parte, stabilirea criteriilor de determinare a completelor specializate cărora le revine, în consecinţă, competenţa exclusivă de a soluţiona litigiile de muncă şi asigurări sociale.

Argumentele primului complet învestit cu soluţionarea cauzei, care nu au în vedere specializările în materii diferite ale completelor, ci chestiunea litigioasă a nelegalităţii, inclusiv sub aspectul calitativ al compunerii sale, excedează limitele analizei efectuate în regulatorul de competenţă.

Primul complet nici nu contestă, de altfel, că la data învestirii cu soluţionarea cauzei îi revenea competenţa specializată în raport cu obiectul şi natura litigiului, ci invocă efectele produse de pronunţarea sentinţei civile nr. 554/21.08.2019 a Tribunalului Argeş, secţia I civilă.

Astfel, se reţine că hotărârile menţionate anterior ale Colegiului de conducere au fost contestate de judecătorii curţii de apel şi prin sentinţa civilă nr. 554/21.08.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, cu rezultatul întreruperii temporare a efectelor acestora.

Este de subliniat că efectele produse până la adoptarea soluţiei de suspendare se menţin, hotărârile de colegiu antereferite nefiind anulate.

Faptul că, urmare a măsurii suspendării, s-a procedat la repartizarea dosarelor de litigii de muncă şi asigurări sociale înregistrate ulterior altor completuri specializate din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti, nu ar putea constitui un argument valid pentru declinare, atâta timp cât completul de judecată căruia i-a fost repartizat iniţial dosarul şi-a păstrat funcţionalitatea, în sensul programării în şedinţele de judecată, în vederea soluţionării cauzelor cu care a fost învestit.

De subliniat este faptul că în considerentele încheierii, cea de-a doua instanţă a menţionat faptul că "prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial învestit anterior pronunţării sentinţei nr. 544 din 21 august 2019".

Suspendarea executării este o măsură provizorie care îşi produce efectele odată cu pronunţarea instanţei de contencios administrativ la 21.08.2019, dată la care a fost înregistrat şi repartizat apelul, acestui complet revenindu-i competenţa de soluţionare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii, precum şi a continuităţii, potrivit art. 19 C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că revine competenţa de soluţionare a cauzei completului iniţial învestit din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului mai întâi învestit al secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2020.