Negative conflict of jurisdiction in labor litigation: Validity of random assignment despite subsequent suspension of cross-sectional specialization administrative orders

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă sub nr. x/02.04.2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti şi Ministerul Educaţiei Naţionale, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti la plata sumei de 14.331,15 RON reprezentând un procent de 60% din valoarea diferenţelor salariale la care are dreptul în temeiul Legii nr. 85/2016, actualizată cu indicele de inflaţie publicat în luna în care are loc plata drepturilor salariale respective, plus dobânda legală aferentă acestora, practicată de BNR de 9% pentru fiecare an de întârziere, obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale să asigure finanţarea instituţiei de învăţământ în vederea efectuării plăţii drepturilor salariale respective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 1377 din data de 11 iunie 2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Educaţiei Naţionale prin întâmpinare şi a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti şi Ministerul Educaţiei Naţionale, a obligat pârâta Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti să-i plătească reclamantei suma de 6.176,15 RON, reprezentând un procent de 25% din valoarea diferenţelor salariale la care are dreptul în temeiul Legii nr. 85/2016, actualizată cu indicele de inflaţie publicat în luna în care are loc plata acestor drepturi, plus dobânda legală aferentă acestor drepturi băneşti, practicată de BNR, de 9%, pentru fiecare an de întârziere, a obligat pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale să asigure finanţarea pârâtei Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti în vederea efectuării plăţii drepturilor salariale susmenţionate şi a obligat pârâţii în solidar să plătească reclamantei suma de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva sentinţei nr. 1377 din data de 11 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă a formulat apel pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, criticând-o pentru nelegalitate.

La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2019, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 6 CEDO, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale funcţionale iar, prin încheierea din 22 octombrie 2019, a admis excepţia de necompetenţă funcţională, a declinat competenţa judecării cererii de apel în favoarea completelor specializate ale secţiei, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, urmare suspendării executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, prin sentinţa civilă nr. 554/21.08.2019 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2019.

În pronunţarea acestei hotărâri instanţa a reţinut următoarele:

Obiectul cererii introductive îl constituie obligarea pârâtei Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti de a achita reclamantei diferenţe salariale într-un anumit cuantum, în baza dispoziţiilor Legii nr. 85/2016, precum şi a pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale la asigurarea finanţării pârâtei Universitatea Petrol şi Gaze Ploieşti, în vederea efectuării plăţii drepturilor salariale.

Potrivit dispoziţiilor art. 231 din Legea nr. 53/2003, acesta constituie un litigiu de muncă, de competenţa de soluţionare în primă instanţă reglementată de dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii şi art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv de către completele specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale constituite la nivelul secţiilor civile ale tribunalelor.

În ce priveşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată, Curtea a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege şi de principiu, completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civile.

De asemenea, Curtea a reţinut că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale (măsură fundamentată pe existenţa unei disproporţii vădite de activitate între secţiile non-penale, în detrimentul secţiei I Civilă, precum şi a unui deficit de judecători la această din urmă secţie), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competenţă funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din Hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate, mai sus precizate.

Prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluţia "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum stabilise iniţial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secţii în cadrul secţiei I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secţiei I Civile.

S-a mai precizat că, în baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Prin sentinţa nr. 554/21.08.2019 pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse.

S-a apreciat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că, în prezent, dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.

Curtea a subliniat că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 7 şi 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin Hotărârea nr. 1375/2015, doar Colegiul de Conducere are competenţa legală de a stabili componenţa secţiilor/completelor şi de a muta judecătorii dintr-o secţie în alta, iar nu preşedintele instanţei, acesta din urmă având doar posibilitatea înfiinţării completelor specializate în cadrul unei secţii, pe baza unei componenţe deja stabilită de colegiu.

S-a arătat că lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate în baza acestora, în materia litigiilor de muncă, au rămas, în prezent, fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât cea I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei acestora de a soluţiona astfel de litigii. Aceasta, întrucât, prin hotărârile contestate, judecătorii amintiţi au fost trecuţi (şi) în secţia I Civilă şi le-a fost atribuită competenţa funcţională specială de a soluţiona litigii de muncă.

Curtea a apreciat că şi în condiţiile în care în prezent figurează completele specializate nou înfiinţate pe rolul şi planificarea secţiei I Civilă, ele sunt lipsite de competenţă funcţională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncţionale.

Cel de-al doilea complet învestit, 9A CIV, la termenul de judecată din data de 16 decembrie 2019, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale procesuale iar, prin încheierea de la aceeaşi dată, a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a completului.

A declinat competenţa de soluţionare a apelului formulat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei nr. 1377 din data de 11 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în favoarea completului iniţial învestit.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două completuri.

A suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

În fundamentarea acestei soluţii cel de-al doilea complet al secţiei I Civile a Curţii de apel Ploieşti a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., aplicabile şi în etapa procesuală a apelului, conform art. 482 din acelaşi act normativ, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 194 - 197 din C. proc. civ., iar în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent, sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate, dispoziţiile privitoare la necompetenţă şi conflictele de competenţă aplicându-se prin asemănare.

Prevederile legale anterior menţionate constituie o aplicare a principiului de drept unanim recunoscut în practica judiciară şi în literatura de specialitate, potrivit căruia, competenţa, fie ea generală ori jurisdicţională (materială ori teritorială) se apreciază în raport cu data sesizării instanţei.

În acest context, Curtea a reţinut că apelul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, împotriva sentinţei nr. 1377 din data de 11 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 16.07.2019 şi repartizat aleatoriu completului LM 25AIII, complet specializat în soluţionarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă, începând cu data de 1 iulie 2019, potrivit deciziei nr. 47/24.06.2019 a preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti.

Decizia nr. 47/24.06.2019 a preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti a fost fundamentată pe art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20 iulie 2019, prin care s-a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civilă de înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, în această hotărâre făcându-se trimitere la o altă Hotărâre a aceluiaşi Colegiu, nr. 9/22.05.2019, art. II, prin care se aprobase propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale.

Prin sentinţa nr. 554/21.08.2019 pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi, respectiv, a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse.

În ceea ce priveşte efectele sentinţei anterior menţionate în prezenta cauză, Curtea a reţinut că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte şi pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor. Ca atare, s-a apreciat că efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi, respectiv, nr. 12/20.06.2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47/24.06.2019 a preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti, se menţin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora şi data de 21.08.2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate.

În acest context şi având în vedere faptul că aprecierea asupra competenţei materiale procesuale, cum este cazul în speţă, se realizează în raport cu data sesizării instanţei, respectiv data de 16.07.2019, moment care se situează anterior pronunţării sentinţei nr. 554/21.08.2019 de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă, Curtea a considerat că, în mod greşit, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a apelului în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluţionarea litigiilor de muncă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Ploieşti, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se observă că sunt întrunite condiţiile conflictului negativ de competenţă, având în vedere declinările reciproce pronunţate în aceeaşi cauză de completurile Curţii de Apel Ploieşti, fiind disputată competenţa specializată a acestora, în sensul art. 136 alin. (4) C. proc. civ., în soluţionarea unui litigiu de muncă şi asigurări sociale.

Este adevărat că prin dispoziţiile art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. s-a instituit un regim derogatoriu în ce priveşte necompetenţa specializată a instanţei, în sensul că în cadrul procedurii de regularizare în prima instanţă se poate trimite dosarul completului specializat competent ori secţiei specializate din instanţa respectivă.

Chiar şi în această situaţie, completul căruia i s-a repartizat cauza îşi păstrează posibilitatea de a-şi invoca necompetenţa materială procesuală în funcţie de obiectul şi natura litigiului, potrivit art. 130, 131 din C. proc. civ., limite procedurale în care s-a încadrat primul complet din cadrul secţiei I Civilă, învestit, de altfel, cu soluţionarea litigiului ca instanţă de control judiciar, în apel.

Cu privire la competenţa specializată a acestui complet, se reţine că prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale tuturor secţiilor care nu erau penale din cadrul instanţei.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti a decis repartizarea cauzelor având ca obiect aceste litigii unor completuri specializate nou înfiinţate, formate cu participarea unor judecători din cadrul altor secţii ale instanţei.

Prin aceste hotărâri ale colegiului de conducere date în executarea dispoziţiilor de organizare judiciară, s-a procedat la stabilirea criteriilor şi a procedurii de determinare a specializării şi, de asemenea, la constituirea completurilor specializate în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Cu alte cuvinte, se distinge între, pe de o parte, repartizarea judecătorilor în virtutea specializării acestora, prin stabilirea compunerii completelor respective şi, pe de altă parte, stabilirea criteriilor de determinare a completelor specializate cărora le revine, în consecinţă, competenţa exclusivă de a soluţiona litigiile de muncă şi asigurări sociale.

Argumentele primului complet învestit cu soluţionarea cauzei, care nu au în vedere specializările în materii diferite ale completelor, ci chestiunea litigioasă a nelegalităţii, inclusiv sub aspectul calitativ al compunerii sale, excedează limitele analizei efectuate în regulatorul de competenţă.

Primul complet nici nu contestă, de altfel, că la data învestirii cu soluţionarea cauzei îi revenea competenţa specializată în raport cu obiectul şi natura litigiului, ci invocă efectele produse de pronunţarea sentinţei civile nr. 554/21.08.2019 a Tribunalului Argeş, secţia I civilă.

Astfel, se reţine că hotărârile menţionate anterior ale Colegiului de conducere au fost contestate de judecătorii curţii de apel şi prin sentinţa civilă nr. 554/21.08.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, cu rezultatul întreruperii temporare a efectelor acestora.

Este de subliniat că efectele produse până la adoptarea soluţiei de suspendare se menţin, hotărârile de colegiu antereferite nefiind anulate.

Faptul că, urmare a măsurii suspendării, s-a procedat la repartizarea dosarelor de litigii de muncă şi asigurări sociale înregistrate ulterior altor completuri specializate din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti, nu ar putea constitui un argument valid pentru declinare, atâta timp cât completul de judecată căruia i-a fost repartizat iniţial dosarul şi-a păstrat funcţionalitatea, în sensul programării în şedinţele de judecată, în vederea soluţionării cauzelor cu care a fost învestit.

Suspendarea executării este o măsură provizorie care îşi produce efectele odată cu pronunţarea instanţei de contencios administrativ la 21.08.2019, în timp ce învestirea primului complet de judecată specializat este un fapt epuizat, care s-a realizat anterior, prin înregistrarea apelului şi repartizarea în data de 16.07.2019, acestui complet revenindu-i competenţa de soluţionare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii, precum şi a continuităţii, potrivit art. 19 C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că revine competenţa de soluţionare a cauzei completului iniţial învestit din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului mai întâi învestit al secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2020.