Civil debt appeal perempted for failure to identify heirs of deceased parties

Asupra perimării recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 521 din 30 octombrie 2007 Tribunalul Dolj a admis apelurile formulate de reclamantul A. şi de pârâţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. împotriva sentinţei civile nr. 343 din 20 ianuarie 2004, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2003, în contradictoriu cu pârâţii M. şi N.. A schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat pârâţii apelanţi la plata către apelantul-reclamant a sumei de 100.000 RON, reactualizată la data executării la cursul de schimb al dolarului, începând cu data de 13 ianuarie 1994 precum şi la plata dobânzii aferente acestei sume, în cuantum de 60% anual. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate. A obligat apelantul-reclamant să plătească reclamanţilor M. şi N. suma de 1500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile sus-menţionate au declarat recurs reclamantul A. precum şi pârâţii B., C., D., E., F., G., H., J., K., L., O. şi I., recursurile fiind înregistrate pe rolul Curţii de Apel Craiova, ulterior dispunându-se strămutarea judecării recursurilor la Curtea de Apel Timişoara.

Pârâţii-apelanţi au solicitat admiterea recursului pe care l-au formulat, modificarea hotărârilor atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant.

Pe rolul Curţii de Apel Timişoara, cauza a avut prim termen de judecată în recurs la data de 15 ianuarie 2009, fiind ulterior amânată pentru lipsă de procedură, la data de 26 februarie 2009 şi, respectiv, la data de 19 martie 2009.

La termenul din data de 19 martie 2009 cauza a fost suspendată, din oficiu, în baza art. 1551 C. proc. civ., pentru identificarea şi introducerea în cauză a moştenitorilor pârâtei-recurente B., al cărei deces a survenit în timpul procesului. La cererea reclamantului A., cauza a fost repusă pe rol însă, la termenul fixat, 25 februarie 2010, întrucât nu au fost indicaţi moştenitorii pârâţi (motiv al suspendării anterioare) s-a dispus din nou suspendarea judecării cauzei, în baza art. 243 alin. (1) C. proc. civ. pentru conformare cu privire la indicarea moştenitorilor.

Pârâţii I. şi H. - prin mandatar P. - au solicitat din nou repunerea pe rol a cauzei, fiind fixat termenul din 7 aprilie 2011 când, reclamantul-recurent A. a învederat instanţei că a decedat şi pârâtul O., astfel că a intervenit o nouă suspendare a cauzei, în baza art. 1551 C. proc. civ.

Pârâtul P. a solicitat repunerea pe rol a cauzei la data de 27 martie 2012, fiind fixat termen la data de 24 mai 2012 pentru discutarea repunerii pe rol a cauzei, termen la care s-a constatat însă că sunt îndeplinite condiţiile de menţinere a suspendării, întrucât la dosar nu au fost depuse certificatele de deces privind pe pârâţii B. şi O., după cum nici moştenitorii acestora nu au fost indicaţi.

Reclamantul A. a solicitat repunerea cauzei pe rol (la data de 17 aprilie 2013), indicând în cuprinsul acesteia moştenitorii intimaţilor O. şi B., iar pârâtul P. a solicitat de asemenea repunere cauzei pe rol (la data de 26 aprilie 2013), fiind fixat termen de judecată la data de 16 mai 2013. La termenul menţionat reclamantul a învederat că nu este în măsură să depună extrasele din registrul de stare civilă pentru a dovedi calitatea de moştenitori ai defuncţilor, în persoana celor indicaţi în cererea de repunere pe rol şi, totodată a intervenit inclusiv decesul pârâtei G.. Pentru indicarea moştenitorilor celor trei pârâţi decedaţi şi depunerea dovezilor privind calitatea acestora de succesori, la termenul din data de 16 mai 2013, instanţa a dispus din nou măsura suspendării, în baza art. 243 pct. 1 C. proc. civ.

Mandatarul P., pentru pârâţii I., H. şi N., a solicitat repunerea cauzei pe rol, la data de 7 mai 2014, fiind fixat termen de judecată la data de 5 iunie 2014, dată la care a fost respinsă cererea de repunere pe rol şi a fost menţinută măsura suspendării în baza art. 243 pct. 1 C. proc. civ., întrucât nu au fost depuse la dosar certificatele de moştenitor după pârâţii recurenţi decedaţi.

La data de 29 aprilie 2015 a fost înregistrată la această instanţă o nouă cerere de repunere pe rol, formulată de reclamantul A., cu motivarea că nu mai subzistă cauzele menţinerii suspendării, în cauză fiind fixat termen la data de 21 mai 2015, termen la care, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii, instanţa a pus în discuţie excepţia perimării, reclamantul apreciind că nu sunt îndeplinite cerinţele pentru a opera perimarea câtă vreme el a efectuat demersuri pentru identificarea moştenitorilor pârâţilor decedaţi, în vederea continuării judecăţii.

Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin decizia nr. 210 din 21 mai 2015, a constatat perimate recursurile declarate de reclamantul A. precum şi de către pârâţii B., C., D., E., F., G., H., J., K., L., O. şi I. împotriva deciziei civile nr. 521 din 30 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2006.

În pronunţarea acestei decizii instanţa a reţinut, în esenţă, că judecata recursurilor declarate de reclamantul A. precum şi de către pârâţii B., C., D., E., F., G., H., J., K., L., O. şi I. a suferit numeroase suspendări succesive, urmate de tot atâtea cereri de repunere pe rol în vederea continuării judecăţii, cereri neînsoţite însă de informaţiile şi documentele doveditoare, necesare continuării judecăţii.

Nedepunerea acestor documente a fost, de altfel, motivul pentru care, la termenul din 5 iunie 2014, instanţa a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, menţinând suspendarea judecăţii în baza art. 243 pct. 1 C. proc. civ., astfel încât cursul perimării nu a fost întrerupt, el curgând în continuare de la data suspendării anterioare acestui termen, respectiv de la data de 16 mai 2013, dată la care a fost invocat ca motiv de suspendare cel de-al treilea deces intervenit în cauză, respectiv al pârâtei G.. De la acest termen însă, nu au intervenit alte motive de suspendare, apte de a genera întreruperea cursului perimării sau curgerea unui nou termen de perimare.

Chiar dacă reclamantul, inclusiv la termenul din 21 mai 2015, a invocat absenţa culpei sale în nedepunerea dovezilor din care rezultă calitatea de moştenitori ai pârâţilor recurenţi decedaţi, instanţa a reţinut obligaţia respectivă în sarcina sa şi a echivalat-o cu nestăruinţa în judecată.

Sub acest aspect, instanţa a apreciat că îndeplinirea acestei obligaţii este una de rezultat, iar nu de mijloace, neavând eficienţă simplul fapt al iniţierii unor demersuri de către reclamant, de care acesta s-a prevalat, întrucât indicarea moştenitorilor pârâţilor recurenţi decedaţi era singura modalitate în care procesul putea continua cu respectarea principiului contradictorialităţii.

S-a reţinut că, după împlinirea termenului de un an de la data de 16 mai 2014, instanţa se putea sesiza inclusiv din oficiu cu repunerea cauzei pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare. Cum însă, la data de 7 mai 2014, anterior împlinirii acestui termen, s-a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, instanţa a dat curs acesteia şi a fixat termen la data de 5 iunie 2014, termen la care a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut suspendarea.

Astfel, instanţa a făcut aplicarea art. 248 C. proc. civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţilor, timp de un an în materie civilă, în speţă fiind întrunite condiţiile legale pentru a opera perimarea.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurentul-reclamant A. şi recurentele-pârâte I. şi H..

Recurentul-reclamant A. îşi subsumează criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând, în esenţă, faptul că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii şi faţă de faptul că instanţa nu şi-a exercitat rolul activ conferit de legiuitor.

Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

Recurentele-pârâte I. şi H. invocă nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva faptului că, pe de o parte, în speţă nu a fost împlinit termenul legal pentru perimare, iar pe de altă parte, instanţa nu le poate imputa vreo culpă în lăsarea în nelucrare a cauzei în condiţiile în care suspendarea judecăţii cauzei a fost dispusă pentru neîndeplinirea de către recurentul-reclamant a obligaţiilor stabilite în sarcina acestuia de către instanţă.

Înalta Curte, asupra perimării cererilor de recurs constată următoarele:

Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2015 Înalta Curte a amânat judecata cauzei la data de 11 februarie 2016 dispunând citarea recurentului-reclamant A. cu menţiunea de a indica moştenitorii intimaţilor-pârâţi decedaţi Q., O., B. şi R..

La termenul din 11 februarie 2016, Înalta Curte, conform celor consemnate prin încheierea de la acea dată, a suspendat judecata recursurilor declarate în cauză în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa constatând lipsa de procedură cu intimaţii-pârâţi decedaţi şi neîndeplinirea de către recurentul-reclamant a obligaţiilor stabilite în sarcina sa, cea vizând obligaţia de a indica moştenitorii defunctelor intimate.

La aceste termen au fost respinse cererile de repunere pe rol formulate de recurenţi, aspect consemnat prin practicaua prezentei decizii.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 219 pct. 3 din Legea nr. 71/2011, orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

În speţa de faţă, se constată că pricina a fost suspendată la data de 11 februarie 2016, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Condiţiile perimării, aşa cum se desprind din dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., sunt îndeplinite în cauză, de la data suspendării judecăţii şi până la data repunerii pe rol din oficiu, trecând un termen mai mare de 1 an, încheierea din 11 februarie 2016 fiind ultimul act de procedură îndeplinit de instanţă, cererile de repunere pe rol formulate neavând eficienţă sub aspectul continuării efective a judecăţii, nefiind însoţite de înscrisuri din care să rezulte identitatea moştenitorilor şi care să ateste calitatea, de moştenitori a părţilor decedate în acest litigiu.

Astfel, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză şi se calculează conform art. 101 C. proc. civ.. Potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenele stabilite pe luni se sfârşesc în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. termenul de perimare este de un an.

Constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de un an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condiţiile art. 249-251 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 248 alin. (1) şi art. 252 C. proc. civ., va constata perimate recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurentele-pârâte I. şi H..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării, invocată din oficiu.

Constată perimate cererile având ca obiect recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurentele-pârâte I. şi H. împotriva deciziei civile nr. 210 din 21 mai 2015 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 martie 2017.