Post-vindication compensation for religious property improvements: duty to prove value increase and active judicial management of evidence

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 229/C din data de 2 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2011 a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Văşad, în contradictoriu cu pârâta Parohia Greco-Catolică Văşad. A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantei suma de 1.446.357 RON, cu titlu de despăgubiri. A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parohiei Ortodoxe Văşad.

A fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă Parohia Greco-Catolică Văşad în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Parohia Ortodoxă Văşad, cu consecinţa obligării acesteia din urmă la plata sumei de 65.422,57 RON, cu titlu de despăgubiri.

Au fost compensate sumele datorate şi a fost obligată pârâta Parohia Greco-Catolică Văşad să plătească reclamantei Parohia Ortodoxă Văşad suma de 1.380.934,43 RON, reprezentând despăgubiri. Instanţa a luat act de renunţarea la judecata petitului din cererea principală privind recunoaşterea unui drept de retenţie.

În considerente, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 336/C/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor a fost obligată pârâta Parohia Ortodoxă Văşad să lase în deplină posesie şi folosinţă reclamantei Parohia Greco - Catolică Văşad imobilul constând în biserică - lăcaş de cult şi teren de 421 mp.

Hotărârea sus menţionată a rămas definitivă la data de 25 mai 2010, prin decizia civilă nr. 53/2010-A pronunţată de Curtea de Apel Oradea şi irevocabilă, prin decizia nr. 2172 din data de 10 martie 2011 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Efectele admiterii acţiunii în revendicare sunt dominate de principiul recunoaşterii existenţei dreptului de proprietate al reclamantului împotriva voinţei şi susţinerilor pârâtului şi de dreptul pârâtului posesor neproprietar de a pretinde reclamantului proprietar - neposesor, restituirea cheltuielilor necesare şi a celor utile pe care le-a făcut cu privire la bunul respectiv. Cheltuielile necesare sunt acelea făcute pentru conservarea bunului, iar cele utile sunt acelea care, deşi nu erau necesare, au avut ca efect sporul de valoare sau creşterea gradului de utilitate a bunului. Cheltuielile de plăcere făcute de către pârât nu se restituie, însă pot fi ridicate fără însă a deteriora bunul respectiv.

Din materialul probator administrat în cauză, respectiv, înscrisuri, probe testimoniale şi expertize, rezultă că reclamanta din prezenta cauză a efectuat investiţii la lăcaşul de cult după preluarea de către aceasta, investiţii în sumă de 1.099.004 RON. Aceste investiţii constau în lucrări de reparaţii, după cum urmează:

- lucrări de reparaţii la biserică - 1958 - conform Contract de antrepriză nr. x/1958 încheiat cu A. (paginile 79-80 din dosar) s-au executat lucrări de reparaţii la biserică în sumă de: 40.321 RON;

- lucrări de reparaţii la biserică -1970 - conform Contract Direct Anual nr. 1284/03.04.1970 (pag. 101-l02) încheiat cu IJGCL Marghita şi a Devizului ataşat acestuia, s-au executat lucrări de reparaţii la biserică constând în: desfacerea integrală a tencuielilor exterioare la pereţi şi soclu, refacerea tencuielilor exterioare in similipiatra, refacerea profilelor şi ancadramentelor exterioare, reparaţii şi vopsitorii la uşi din lemn şi vopsitorii la ferestrele metalice, schela metalică pentru lucrări exterioare, reparaţii la învelitoarea din tabla, reparaţii jgheaburi şi burlane, glafuri din tablă zincată, pardoseli din cărămida, pardoseli din mozaic frecat, gard din fier. Valoarea lucrărilor executate a fost de: 111.950 RON;

- lucrări de montare a paratrăznetului - 1970 - conform Antecalculaţie lucrări întocmit de Cooperativa de Consum Berveni şi a adresei nr. x/09.12.1970 a Episcopiei Ortodoxe Romane (pagina 129), s-au executat lucrările de montaj paratrăznet. Valoarea lucrărilor executate a fost de: 3.270 RON;

- lucrări de branşament electric şi instalaţia electrică interioară - 1969; conform devize lucrări (pag. 133 - 138) întocmite de întreprinderea de electricitate Oradea s-au executat lucrările de branşament electric si lucrări de instalaţii electrice interioare. Valoarea lucrărilor executate: 13.699 RON;

- lucrări de reparaţii ceas din turnul bisericii - 1961 - conform chitanţei din 12.12.1961 s-a achitat mecanicului B. pentru reparaţii la ceasul din turnul bisericii suma de: 992 RON, conform chitanţei din 26.04.1960 s-au achitat pentru lucrările de vopsitorii la ceas suma de: 348 RON;

- lucrări de tinichigerie la acoperişul bisericii - 1991 - conform contractului încheiat în data de 27.08.1991 cu C., s-au executat lucrări de reparaţii la acoperişul bisericii inclusiv jgheaburi şi burlane, valoarea lucrărilor fiind de: 200.000 RON;

- reparaţii capitale la biserică -1995 - conform contract din 17.09.1995 încheiat cu D. s-au executat următoarele lucrări de reparaţii capitale la biserica:

- dat mozaicul jos de pe soclu

- dat tencuiala jos până la cărămida (porţiunea afectată de igrasie)

- confecţionare canale pentru aerisire (zona afectata de igrasie)

- acoperirea canalelor de aerisire şi montarea plăcilor de soclu

- drişcuit şi reparat crăpăturile

- confecţionarea unor modele (stâlpi)

- stropit în terasit toată biserica în doua nuanţe

- montarea şi demontarea schelei

Cazarea, masa şi materialele necesare pentru executarea lucrărilor fiind asigurate de Biserica Văşad.

Valoarea lucrărilor executate: 19.000.000 RON

- reparaţii curente la biserică - 1989 - conform adresei nr. x/08.12.1989 si a devizului pe categorii de lucrări (pag. 73-74) s-au executat lucrări de reparaţii la tencuieli exterioare, la soclu, s-au montat ferestre metalice şi s-au executat vopsitorii la acoperişul din tablă. Valoarea lucrărilor: 69.000 RON.

- lucrări de consolidare, hidroizolare termoizolare, tencuieli, înlocuire tamplarie-2008; conform situaţiei de lucrări si facturii nr. x/16.09.2008, S.C. E. S.R.L. Oradea a executat lucrări de consolidare, hidroizolaţii, termoizolaţii, tencuieli exterioare, vopsitorii la lăcaşul de cult în sumă de 672184.87 RON +TVA 127715.13Iei = 799.900 RON

- lucrări de pictura bisericeasca -1977 - conform contractului încheiat in data de 18.08.1977 cu pictorul F. din Bucureşti s-au executat lucrările de pictura bisericeasca de rit ortodox in interiorul bisericii.

- lucrări executate conform constatărilor la fata locului de către expert, pentru care nu s-au identificat documente justificative

Aceste lucrări sunt:

- executarea unei construcţii: lumânărar în curtea bisericii, având dimensiunile în plan: 2.95m x 3.95m = 11.65 mp, cu H = 2.45m, executat în anul 2008; executat lambriu interior din lemn de brad lăcuit pe o lungime de: 11.30 m cu înălţime de 1.50m şi pe o lungime de 2.70m cu înălţimea de 1.30 m, stare tehnica bună.

Toate aceste sume rezultă din facturile, chitanţele, contractele, devizele de lucrări, procesele-verbale depuse la filele x, din contraexpertiza întocmită de către experţii G., H., I. . TVA-ul solicitat nu a fost acordat, întrucât instanţa a apreciat că nu constituie o însărăcire, respectiv o îmbogăţire pentru părţile din prezentul litigiu. O altă investiţie dovedită cu înscrisuri şi a cărei valoare a fost expertizată la suma de 347.353 RON este lucrarea de picturi - vopsitorii, potrivit raportului de expertiză întocmit de artistul plastic în artă monumentală-restaurare, membru titular al U.A.T.P.R. Filiala Oradea, J., depus la fila x volumul I.

În consecinţă, în baza principiului îmbogăţirii fără justă cauză şi a efectelor admiterii acţiunii în revendicare arătate mai sus, tribunalul a admis în parte acţiunea principală precizată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.446.357 RON, reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate la biserica din localitatea Văşad, nefiind acordat TVA-ul, calculat la suma de 263.790,96 RON, întrucât nu există dovada plăţii acestei taxe. Mai mult, chiar facturile emise de societăţile care au realizat lucrările de reparaţii ale bisericii includeau TVA-ul.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, aceasta a fost admisă în parte, în sensul obligării reclamantei-pârâte reconvenţionale la plata sumei de 65.422,57 RON către pârâta-reclamantă reconvenţională reprezentând chirie pe perioada 21 februarie 2007 - 21 februarie 2010 conform anexei 3 din raportul de expertiză întocmit de către experţii K., L., M. .

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parohiei Ortodoxe Văşad a fost respinsă întrucât Statul Român nu poate fi obligat la astfel de despăgubiri pe perioada sus menţionată, după anul 1990 fiind recunoscut cultul greco-catolic. Singura răspunzătoare pentru lipsa de folosinţă a imobilului este Parohia Ortodoxă Văşad, recunoaşterea dreptului de proprietate al Parohiei Greco - Catolice Văşad producând efecte ex tunc, raportat la data rămânerii definitive şi irevocabile a admiterii acţiunii în revendicare.

În temeiul art. 1143 C. civ. s-a dispus compensarea creanţelor reciproce până la concurenţa celei mai mici, urmând ca pârâta-reclamantă reconvenţional să plătească reclamantei-pârâte reconvenţional suma de 1.380.934,43 RON.

În temeiul art. 246 C. proc. civ. s-a luat act de renunţarea la judecata capătului de cerere privind recunoaşterea unui drept de retenţie.

În temeiul art. 275, 276 C. proc. civ., tribunalul a compensat cheltuielile de judecată, acestea fiind în sumă de 25.112,13 RON suportată de către reclamantă şi constau în taxele judiciare de timbru, onorariu experţi şi onorariu de avocat, respectiv, în sumă de 26.311 RON suportată de către pârâtă şi constau în onorariu expert contabil, onorariu contraexpertiză contabilă, onorariu contraexpertiză tehnică în construcţii şi taxă judiciară de timbru.

Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă prin decizia civilă nr. 39/A/2015 din 26 ianuarie 2015 a admis apelul declarat de apelanta Parohia Greco-Catolică Văşad, împotriva sentinţei civile nr. 229/C din data de 2 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bihor pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a diminuat despăgubirile pe care pârâta a fost obligată să le plătească reclamantei de la suma de 1.446.357 RON la suma de 1.243.014 RON, urmând ca, în urma compensării, pârâta Parohia Greco Catolică Văşad să plătească reclamantei Parohia Ortodoxă Văşad suma de 1.177.591,43 RON, cu titlu de despăgubiri. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În argumentarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa civilă nr. 336/C din data de 25 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2008, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta Parohia Greco-Catolică Văşad şi a fost obligată pârâta Parohia Ortodoxă Văşad să îi lase acesteia în deplină proprietate şi posesie imobilul cu nr. topo x înscris în C.F. nr. x Văşad, constând în biserică şi 421 mp teren.

Această sentinţă a rămas definitivă şi irevocabilă, prin respingerea apelului şi a recursului declarat, conform deciziei civile nr. 53/2010-A din 25.05.2010 a Curţii de Apel Oradea şi deciziei civile nr. 2172/10.03.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Acţiunea Parohiei Greco-Catolice Văşad, având ca obiect revendicarea lăcaşului de cult şi a terenului aferent s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 480 C. civ. şi art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990, instanţele reţinând că, potrivit înscrierilor din C.F. nr. x Văşad, imobilul cu nr. topo x, reprezentând biserică în intravilan şi 117 stânjeni teren, a constituit proprietatea Bisericii Greco - Catolice Unite cu Roma din Văşad, dreptul său fiind intabulat sub B 1 din C.F. nr. x Văşad din data de 24 iulie 1899.

În acest context, instanţa de apel a reţinut că devin aplicabile dispoziţiile art. 997 din C. civ. de la 1864 şi că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acţiunii în restituire întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, respectiv mărirea patrimoniului apelantei prin lucrările de îmbunătăţire aduse imobilului restituit, corelativ micşorării patrimoniului intimatei prin cheltuielile efectuate, acestea fiind consecinţa unei cauze unice.

S-a apreciat că investiţiile realizate de către intimată la lăcaşul de cult au fost în mod corect reţinute de către prima instanţă, conform lucrărilor de expertiză efectuate, înscrisurilor depuse la dosar şi probei testimoniale administrate. Cu toate acestea, având în vedere realităţile istorice ale trecerii la cultul ortodox, principiul îmbogăţirii fără justă cauză, reţinut şi de prima instanţă, precum şi împrejurarea că intimatei îi incumba, fără îndoială, obligaţia de a efectua lucrările de întreţinere curentă şi de conservare, în condiţiile în care a folosit imobilul timp de 62 de ani, instanţa de apel a apreciat că poate fi acordată cu titlu de despăgubiri doar suma de 895.661 RON, reprezentând sporul de valoare adus imobilului prin lucrările de investiţii efectuate, conform concluziilor raportului de contraexpertiză tehnică în construcţii, înregistrat sub nr. x din 2 aprilie 2013.

Instanţa de apel, prin raportare la concluziile raportului de expertiză privind lucrările efectuate la lăcaşul de cult, a apreciat că nu se poate reţine caracterul voluptoriu al cheltuielilor efectuate de intimată, raportat la destinaţia imobilului de lăcaş de cult, lucrările efectuate fiind necesare şi utile şi conducând la sporirea valorii acestuia.

De asemenea, s-a constatat că nu a fost probată în cauză susţinerea apelantei potrivit căreia pictura şi celelalte lucrări efectuate nu ar corespunde specificului iconografic al Bisericii Greco-Catolice.

Prin urmare, instanţa a reţinut că poate fi acordată cu titlu de despăgubiri suma totală de 1.243.014 RON.

S-a constatat că suma de 800.000 RON a fost alocată Parohiei Ortodoxe Române Văşad, în baza solicitării nr. R.C. 9009/07.08.2008, conform anexei nr. 3/27/02b a Legii nr. 388/2007, privind aprobarea Bugetului de stat pe anul 2008.

Cu toate acestea, instanţa de apel a reţinut că din probele administrate în apel, respectiv înscrisurile depuse de Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Culte, nu a rezultat acordarea acestei subvenţii în considerarea bunului - monument istoric, biserica din Văşad neavând, de altfel, această calitate, ci în considerarea numărului de credincioşi, conform art. 10 alin. (6) din Legea cultelor nr. 489/2006.

S-a apreciat că subvenţia de la bugetul de stat a fost acordată în raport de numărul credincioşilor ortodocşi, care reprezintă un procent de aproximativ 96 - 97% din totalul credincioşilor din localitatea Văşad, fapt dovedit cu înscrisurile depuse la dosarul de apel, astfel încât suma primită nu poate fi scăzută din valoarea despăgubirilor datorate de către apelantă.

Cu privire la cererea reconvenţională formulată, instanţa de apel prezentând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a reţinut că, în mod corect prima instanţă s-a raportat la momentul soluţionării definitive a acţiunii în revendicare, acordând cu titlu de despăgubiri contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului în perioada 2007 - 2010, cu respectarea termenului general de prescripţie.

S-a reţinut că, potrivit anexei nr. 3 la raportul de contraexpertiză contabilă înregistrat sub nr. x din 25 februarie 2013, contravaloarea lipsei de folosinţă a lăcaşului de cult în perioada 21 februarie 2007 - 21 februarie 2010 este în sumă de 65.422,57 RON, acordată de prima instanţă.

Instanţa de apel a apreciat că nu se poate reţine existenţa unui prejudiciu distinct constând în lipsa de folosinţă a terenului în suprafaţă de 421 mp, teren aferent bisericii şi care nu poate fi folosit cu altă destinaţie.

Împotriva acestei decizii pârâta Parohia Greco-Catolică Văşad a declarat recurs ce a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta prezentând dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că hotărârea recurată este nelegală întrucât prin respingerea cererii de încuviinţarea probei cu o nouă expertiză în construcţii, s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că rapoartele de expertiză şi contraexpertiză tehnică în construcţii nu au analizat situaţia concretă şi actuală a valorii investiţiilor.

Totodată, recurenta susţine că, din ansamblul investiţiilor efectuate la lăcaşul de cult, în cuantum total de 895.700 RON fără TVA, suma de 781.936 RON - reprezentând lucrări de consolidare, hidroizolare şi termoizolare exterioară - nu se justifică, întrucât aceste lucrări nu au fost evaluate în mod nemijlocit de către experţi, aceştia rezumându-se la consemnarea unor facturi eliberate de S.C. E. S.R.L.

Recurenta susţine că soluţia instanţei de apel bazată pe ideea creării unui spor de valoare, respectiv considerarea sumei e 895.700 RON ca fiind spor de valoare, contravine legii, întrucât acesta nu a fost dovedit, iar valoarea materială a unor lucrări nu este identică cu sporul de valoare.

De asemenea, susţine recurenta, nici temeiul juridic al instanţei de apel privind îmbogăţirea fără justă cauză nu poate fi primit cu privire la lucrările de termoizolare, hidroizolare şi consolidare din anul 2008, lipsind condiţia diminuării patrimoniului intimatei, câtă vreme suma de 800.000 RON a fost acordată, cu titlu de subvenţie, de stat.

În opinia recurentei, cel mai important motiv de recurs cu privire la imputarea greşită, contrară legii, a sumei de 800.000 RON pentru efectuarea lucrărilor de consolidare şi hidroizolare în sarcina pârâtei, îl constituie încălcarea principiului nediscriminării, prevăzut în art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 9 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.

În privinţa picturii bisericeşti, recurenta consideră că nu se poate reţine caracterul acesteia de investiţie, fiind în prezenţa unei aplicări greşite a legii, întrucât configuraţia şi conţinutul picturii nu corespunde specificului iconografic şi nu este în concordanţă cu particularităţile liturgice şi culturale ale Bisericii Greco - Catolice, pictura care preexista anterior actualei picturi a fost distrusă, iar în măsura în care nu se poate stabili valoarea economică a vechii picturi, reclamanta nu poate avea pretenţia acordării contravalorii actualei picturi şi că pictura executată excede cheltuielilor necesare şi utile neavând caracterul unor cheltuieli necesare şi utile.

Referitor la cererea reconvenţională, recurenta consideră că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a legii întrucât deşi a constatat că imobilul în litigiu nu a fost niciodată în posesia legitimă a Parohiei Ortodoxe, fiind înscrisă din anul 1899 numai pe numele pârâtei, instanţa a acordat contravaloarea lipsei de folosinţă doar pe o perioadă de 3 ani fără să se fi invocat, în prealabil, excepţia prescripţiei extinctive şi fără să se fi pus în dezbaterea contradictorie a părţilor o astfel de excepţie procesuală, ceea ce în opinia recurentei echivalează cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. încadrându-se în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta apreciază că este îndreptăţită la contravaloarea lipsei de folosinţă cu privire la imobilul din litigiu pentru întreaga durată cuprinsă între momentul preluării şi momentul rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii de admitere a acţiunii în revendicare, fiind în prezenţa unui termen continuu, care nu s-a întrerupt decât la momentul redobândirii dreptului de proprietate.

Cu referire la susţinerea instanţei de apel în sensul că statele nu ar avea obligaţia de a repara nedreptăţile sau daunele cauzate de predecesorii lor, recurenta precizează că prin Decretul-Lege nr. 12/1990 Statul Român şi-a asumat obligaţia pozitivă să restituie bunurile confiscate prin Decretul nr. 358/1948, iar O.G. nr. 64/2004 - ulterioară intrării în vigoare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului - a instituit calea dreptului comun, pentru rezolvarea chestiunilor patrimoniale.

În continuarea motivării, recurenta a prezentat consideraţii privind noţiunea de "bun" şi jurisprudenţa Curţii Europene privind dreptul de proprietate asupra unui bun.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, în principal, casarea în parte a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată pentru administrarea unor noi probe, conform art. 312 alin. (4) raportat la art. 313 C. proc. civ., iar în subsidiar, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, respectiv admiterea în parte a cererii principale exclusiv în privinţa investiţiilor în valoare de 113.764 RON şi admiterea în întregime a cererii reconvenţionale cu privire la obligarea reclamantei-pârâte reconvenţionale la plata sumei de 729.985,72 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă timp de 62 de ani, în privinţa imobilelor constând în biserică şi teren aferent şi compensarea parţială a acestei creanţe cu suma de 113.764 RON.

Intimata-reclamantă Parohia Ortodoxă Văşad prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei recurate.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Critica recurentei potrivit căreia prin respingerea cererii de încuviinţarea probei cu o nouă expertiză în construcţii, s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că rapoartele de expertiză şi contraexpertiză tehnică în construcţii nu au analizat situaţia concretă şi actuală a valorii investiţiilor, este fondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ. "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale…".

Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. nemanifestând rol activ pentru aflarea adevărului şi aplicarea corectă a legii. Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În principiu, rolul activ al judecătorului nu trebuie să afecteze dreptul de disponibilitate al părţii, ci trebuie să se armonizeze cu iniţiativa părţilor, în scopul stabilirii adevărului respectiv, să fie într-o conexiune logică şi necesară cu principiul adevărului.

Aceasta este premisa prevederilor anterior enunţate, iar sensul acestora este acela că judecătorul este în drept să ceară părţilor explicaţii - în situaţia în care are nelămuriri cu privire la situaţia de fapt ori la motivarea în drept - şi să pună în discuţia acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar şi cele care nu sunt menţionate în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare - cererea reconvenţională.

În cauza de faţă, se observă că situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită, iar instanţa de apel nu a administrat un probatoriu suficient, pe baza căruia să lămurească situaţia de fapt şi să dea o soluţie legală acţiunii deduse judecăţii.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Parohia Ortodoxă Văşad a solicitat obligarea recurentei-pârâte Parohia Greco-Catolică Văşad la contravaloarea investiţiilor efectuate la lăcaşul de cult şi la construcţiile anexe, în cuantum de 100.000 RON şi instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului până la achitarea sumei de 100.000 RON.

Pârâta Parohia Greco-Catolică Văşad prin cererea reconvenţională a solicitat obligarea pârâtei reconvenţionale Parohia Ortodoxă Văşad la plata sumei de 600.000 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă timp de 62 ani în privinţa imobilelor constând în biserică, casă parohială şi teren aferent şi compensarea parţială a acestei creanţe cu valoarea investiţiilor necesare şi utile efectuate de pârâta-reconvenţională.

Drepturile de creanţă solicitate de reclamanta Parohia Ortodoxă Văşad şi pârâta Parohia-Greco-Catolică prin cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională, au natură patrimonială, iar asemenea drepturi sunt supuse prescripţiei extinctive reglementate de Decretul nr. 167/1958.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, "Dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege", iar potrivit art. 3 din acelaşi decret, "Termenul de prescripţie este de 3 ani (…)".

Raportat la natura patrimonială a drepturilor valorificate de reclamanta şi pârâta din prezenta cauză şi la dispoziţiile privind prescripţia extinctivă aplicabile drepturilor patrimoniale, redate anterior, se apreciază că dreptul la contravaloarea lipsei de folosinţă a lăcaşului de cult s-a născut de la data rămânerii definitive a hotărârii de revendicare.

Totodată, pentru o stabilire corectă a situaţiei de fapt, este necesar a se verifica dacă pârâta Parohia Catolică Văşad a fost pusă în posesie, iar dacă da acesta este momentul până la care se acordă lipsa de folosinţă.

În ceea ce priveşte critica recurentei-pârâte potrivit căreia i s-a imputat greşit suma de 800.000 RON pentru efectuarea lucrărilor de consolidare şi hidroizolare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că este întemeiată.

Astfel, se reţine că subvenţia în cuantum de 800.000 RON a fost acordată de Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Culte în scopul întreţinerii unui locaş de cult, în temeiul principiului general al ajutorării cultelor religioase, prin raportare la numărul credincioşilor ortodocşi, însă această sumă nu a fost suportată de Parohia Ortodoxă Văşad, deci nu a existat o pagubă în bugetul Parohiei Ortodoxe Văşad, pentru ca această sumă să fie inclusă în valoarea despăgubirilor solicitate.

De asemenea, se constată că instanţa de apel a încălcat normele legale în privinţa stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi administrarea probelor pertinente cauzei în a determina exact contravaloarea despăgubirilor, ţinând cont de faptul că există controverse privind sporul de valoare adus imobilului prin lucrările de investiţii efectuate.

Astfel, se constată că prin raportul de expertiză efectuat în speţă, în ce priveşte lucrările artistice, s-a calculat doar valoarea lucrărilor şi nu dacă aceste lucrări au adus un spor de valoare imobilului, astfel încât se impune efectuarea unei expertize care să procedeze la determinarea sporului de valoare adus imobilului pe baza verificărilor în teren şi a documentaţiei tehnice; avându-se în vedere şi posibilitatea valorificării în continuare a acestor lucrări de către Parohia Catolică, potrivit propriilor dogme religioase.

Este de necontestat că imobilului în litigiu i s-au efectuat îmbunătăţiri de către Parohia Ortodoxă inclusiv prin efectuarea de lucrări artistice, însă trebuie stabilit cu exactitate prin administrarea probelor necesare dacă aceste lucrări pot fi valorificate în continuare de către Parohia Catolică potrivit propriilor dogme religioase.

Având în vedere aceste motive în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de fond va judeca din nou ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Parohia Greco-Catolică Văşad împotriva deciziei civile nr. 39/A/2015 din 26 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2017.