Nullity of cassation appeal for failure to plead statutory grounds of illegality and rejection of judicial fine for abuse of procedural rights

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 5 din 22 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2015, s-a respins cererea de reexaminare a încheierii din 28.03.2016 dată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2015, formulată de petentul-recurent A..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. de dosar x/2016, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 5 din 22 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia civilă nr. 206 de la 24 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost respinsă contestaţia în anulare împotriva deciziei civile nr. 5 din 22.04.2016, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2015.

Contestatorul A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 206 din 24 mai 2016, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 25 ianuarie 2017, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurentul a depus punct de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din noul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurent.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.", art. 489 alin. (2) din acelaşi cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege.

Recurentul nu a prezentat critici de nelegalitate privind hotărârea recurată, limitându-se la a enumera litigiile în care acesta a avut calitatea de parte şi situaţii de fapt privitoare la acestea, motiv pentru care instanţa va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.

Cererea de aplicarea a amenzii judiciare pentru exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, formulată de intimaţii B. şi C., urmează să fie respinsă, motivat de următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi 2) din noul C. proc. civ., " Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi.

Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare."

Partea care deturnează dreptul procedural de la scopul pentru care a fost instituit şi îl exercită cu rea-credinţă săvârşeşte un abuz de drept procesual.

Abuzul de drept procesual presupune două elemente, respectiv un element subiectiv, care constă în exercitarea cu rea-credinţă a dreptului procedural, în scop de şicană, fără justificarea unui interes legitim, de exemplu cu intenţia de a-l vătăma ori păgubi pe adversar, pentru a diminua sau întârzia posibilităţile de apărare ori de valorificare a drepturilor acestuia, etc. Elementul obiectiv constă în deturnarea dreptului procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut, ori în exercitarea dreptului într-un mod excesiv şi nerezonabil.

Înalta Curte constată că demersul judiciar ce face obiectul prezentei cauze este întemeiat pe dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi ale O.U.G. nr. 80/2013, recurentul invocând scutirea de la obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, motiv pentru care nu se poate reţine că acesta a exercitat cu rea-credinţă drepturile procesuale.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii cererii de recurs formulate de recurentul A. şi va respinge cererea de aplicarea a amenzii judiciare pentru exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, formulată de intimaţii B. şi C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 206 din 24 mai 2016, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Respinge cererea de aplicarea a amenzii judiciare pentru exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, formulată de intimaţii B. şi C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2017.