Teaching-ban challenge fails as recourse inadmissible; prior sanctions upheld

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. de dosar x/2014, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: anularea deciziei nr. 14857 din 12.11.2014, prin care a fost sancţionat cu "suspendarea pe o perioadă determinată de trei ani a dreptului de înscriere la concursul pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare sau a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi control, ca membru în comisii de doctorat, disertaţie sau licenţă", pentru încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Regulamentul intern al Universităţii, raportat la art. 16 şi art. 17 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 1197/MAS de la 5 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 14857/12.11.2014 emise de intimata UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul A., prin decizia civilă nr. 184/AP din 03 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, apelul fiind respins.

Contestaţia în anulare formulată de contestator împotriva deciziei civile nr. 184/AP din 03 februarie 2016 a fost soluţionată prin decizia civilă nr. 541/Ap. de la 07 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2016, în sensul că a fost admisă excepţia tardivităţii căii de atac şi constatată nulă contestaţia formulată de contestatorul A..

Contestatorul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 184/AP din 03 februarie 2016, respinsă prin decizia civilă nr. 989/2016 din 30 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei nr. 184/AP din 03 februarie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, contestatorul A. a formulat recurs.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 25 ianuarie 2017, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurentul a depus punct de vedere cu privire la raport, considerând trebuia să se indice daca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza a 2-a din C. proc. civ., invocată de căte recurent este pertinentă ori are legătură cu cauza.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia nr. 184/AP din 3 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Potrivit dipoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, republicată şi modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, hotărârile instanţei de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din acelaşi act normativ.

Art. 216 din Legea nr. 62/2011 statuează că prevederile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Înalta Curte reţine, de asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 184/AP din 3 februarie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2017.