Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 504/2017 AI generated

Territorial competence for presidential ordinance suspending construction works: relative nature and prohibition on ex officio declination

Case Number Decizia nr. 504/2017
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning competence to the Bucharest Sector 1 Court of Law to hear the claimants' request. The dispute centered on a motion for a presidential ordinance seeking the suspension of construction works on a specific building, where the initial court declined territorial jurisdiction ex officio in favor of the Targoviste Court based on the defendant's domicile, leading to a reciprocal declination and subsequent referral to the High Court. Ruling that the territorial competence for presidential ordinances involving obligations to do (suspension of works) is relative and of private order under the Code of Civil Procedure, the High Court held that such incompetence cannot be raised ex officio or by the claimant once the defendant fails to plead it within the statutory timeframes, thereby validating the original choice of forum by the claimants.

Legislator headnote

AI generated

art. 997 C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 129 alin. (3) C. proc. civ, art. 130 alin. (4) C. proc. civ; Territorial competence for presidential ordinance suspending construction works: relative nature and prohibition on ex officio declination: Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că normele de competenţă teritorială în materia ordonanţei preşedinţială sunt de ordine publică, date fiind dispoziţiile imperative ale art. 997 C. proc. civ.. Astfel, legiuitorul a stabilit în mod expres că cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă în soluţionarea în primă instanţă a fondului dreptului. Prin urmare, părţile nu pot să deroge de la această regulă, numai această instanţă fiind aptă să pronunţe măsuri provizorii pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction law of obligations choice of law obligation to build statutory prohibition

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2016 la data de 22.11.2016 reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâta E., solicitând instanţei ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială să dispună sistarea lucrărilor la imobilul "S+P+4E+ et. 5 retras" situat în Bucureşti, str. x, CF nr. x nr. cadastral x, până la soluţionarea litigiului asupra fondului dreptului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 997 şi urm. Noul C. proc. civ., art. 14-15 din Noul C. civ.

Instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 21298/2016 din 25 noiembrie 2016 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că normele de competenţă teritorială în materia ordonanţei preşedinţială sunt de ordine publică, date fiind dispoziţiile imperative ale art. 997 C. proc. civ.. Astfel, legiuitorul a stabilit în mod expres că cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă în soluţionarea în primă instanţă a fondului dreptului. Prin urmare, părţile nu pot să deroge de la această regulă, numai această instanţă fiind aptă să pronunţe măsuri provizorii pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Obiectul ordonanţei preşedinţiale constă în sistarea lucrărilor de construcţie, reprezentând o obligaţia de a face. Raportat la acest obiect, s-a reţinut că instanţa căreia îi revine competenţa să judece în primă instanţă fondul cauzei este judecătoria de la domiciliul pârâtei, conform art. 94 lit. h) coroborat cu art. 107 C. proc. civ., întrucât celelalte norme de competenţă alternativă sau exclusivă prevăzute de art. 108-121 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Astfel, având în vedere că domiciliul pârâtei este situat în comuna Cojasca, sat Fântânele, judeţ Dâmboviţa, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgovişte, ca instanţa în a cărei circumscripţie se află domiciliul pârâtei.

Dosarul a fost înregistrat la 19.12.2016 pe rolul Judecătoriei Târgovişte care, prin sentinţa civilă nr. 775 din 24 februarie 2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "obligaţie de a face pe calea ordonanţei preşedinţiale", acţiune formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti; a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Sector 1 Bucureşti şi Judecătoria Târgovişte; a suspendat judecarea cauzei şi înaintează dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă astfel ivit.

Instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 997 C. proc. civ. trimit exclusiv la competenţa materială, procesuală şi funcţională, dacă este cazul, competenţa teritorială urmând să fie stabilită potrivit dreptului comun, ca urmare a completării procedurii speciale cu dispoziţiile dreptului comun.

Fiind în prezenţa unei obligaţii de a face, neevaluabile în bani - sistarea lucrărilor de construire, competenţa teritorială este de ordine privată raportat la dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., sens în care Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu necompetenţa în raport de prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului îl constituie emiterea unei ordonanţe preşedinţiale, reprezentând obligaţia de a face, respectiv sistarea lucrărilor de construire.

În raport de obiectul litigiului - cerere emitere ordonanţă de plată - competenţa teritorială este relativă, normele legale care o reglementează fiind de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în cazul încălcării normelor de competenţă teritorială, în afară de cea exclusivă, excepţia de necompetenţă de ordine privată (relativă) poate fi invocată numai de către pârât şi numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Prin urmare, instanţa nu poate să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, întrucât potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa în această situaţie este de ordine privată şi nici reclamantul, deoarece art. 130 alin. (4) C. proc. civ. prevede că dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei.

În speţă, pârâta nu invocat excepţia necompetenţei teritoriale aşadar, prin alegerea exprimată de reclamanţi la momentul promovării acţiunii coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta E., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2017.