Annulment motion rejected as improperly grounded; appellate award of monthly compensation for ore storage stands, removal demand barred.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 5960/28.11.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - Unitatea Teritorială 515 Bucureşti şi a fost obligată pârâta să ridice minereul de fier depozitat pe terenul în suprafaţă de 58.795 m.p., situat în localitatea Călan, str. x nr. 17/0, judeţ Hunedoara, aflat în proprietatea reclamantei.

A fost de asemenea obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.000 RON lunar, începând cu data de 09.01.2012 şi până la data eliberării efective a terenului sus menţionat, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata efectivă.

A fost anulat capătul de cerere având ca obiect plata daunelor-interese pe ultimii 3 ani, ca netimbrat, şi, de asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.716,60 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, apelantele S.C. A. S.R.L. şi Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - Unitatea Teritorială nr. 515, au declarat apel, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1134A/08.07.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 5960/28.11.2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

A fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - Unitatea Teritorială nr. 515 împotriva aceleiaşi sentinţe şi a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul respingerii cererii având ca obiect obligarea pârâtei să ridice minereul de fier de pe terenul proprietatea reclamantei. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 10.000 RON lunar pentru perioada 09.01.2012 - 13.03.2012, precum şi dobânda legală aferentă sumei de mai sus, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata debitului, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei decizii, recurenta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul menţinerii sentinţei pronunţate de prima instanţă şi acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 1391 din 20.09.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2012 a fost constatat nul recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1134A/08.07.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că recurenta nu s-a conformat exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neformulând critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 din acelaşi cod, limitându-se a prezenta aspecte legate de situaţia de fapt, de probele administrate şi redând anumite considerente din decizia recurată fără a aduce critici de nelegalitate concrete. A mai reţinut că susţinerile recurentei prezentate drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate şi prin urmare, fără a face referiri la soluţia apelului, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

Împotriva acestei decizii, contestatorea S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare indicând ca temei de drept art. 318 C. proc. civ., fără a prezenta motivele pe care se întemeiază aceasta.

La data de 18 octombrie 2016, contestatoarea a depus precizări prin care a arătat că, deşi nu a primit încă motivele de nulitate a recursului, încearcă să facă o motivare a contestaţiei pe temeiul art. 318 C. proc. civ., considerând că instanţa, din greşeală, a omis să cerceteze motivele de modificare sau casare a hotărârii.

Contestatoarea susţine că instanţa de apel şi-a motivat acţiunea, prin admiterea în parte, obligând pârâta să plătească 10.000 RON lunar pe perioada 09.01.2012-13.03.2012, respingând celelalte cereri. În acest context, se arată că motivarea deciziei recurate se bazează pe un act nereal, susţinând-se că pârâta nu mai are calitate procesuală pasivă, întrucât a vândut întreaga cantitate de minereu de fier.

De asemenea, contestatoarea mai arată că, din actele depuse în recurs, a dovedit că minereul de fier exista şi astăzi în proprietatea pârâtei, care are calitatea procesuala pasivă, lipsindu-o pe aceasta de un element al dreptului de proprietate, respectiv folosinţa terenului.

Mai susţine contestatoarea că recursul a fost motivat pe baza art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ., hotărârea fiind lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea greşită a legii, subliniind că recursul a fost argumentat pe motive de netemeinicie şi nelegalitate, iar potrivit art. 306 pct. 3. C. proc. civ., instanţa trebuia să observe că dezvoltarea motivelor de recurs se bazează pe art. 304 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, susţinând că pe calea contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., formulată împotriva unei decizii în care a fost aplicată sancţiunea prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., nu se poate invoca neanalizarea motivelor de recurs.

Înalta Curte, va respinge contestaţia în anulare pentru următoarele considerente:

La termenul de judecată din 1 noiembrie 2016 instanţa a apreciat că se impune acordarea unui nou termen de judecată şi a dispus amânarea cauzei la data de 17 ianuarie 2017 pentru a da posibilitatea contestatoarei să motiveze contestaţia în anulare, faţă de împrejurarea că până la acel termen decizia ce face obiectul contestaţiei nu fusese motivată.

Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute la art. 317 C. proc. civ. (necompetentă sau viciu vizând procedura citării) şi art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs).

Este de reţinut că, în materia contestaţiei în anulare se aplică, prin asemănare, prevederile art. 112 C. proc. civ., cu privire la elementele cererii de chemare în judecată, ceea ce implică faptul că o cerere de contestaţie în anulare trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru oricare cerere introductivă. Astfel, textul legal al art. 112 pct. 4 C. proc. civ. instituie cu titlu obligatoriu, arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază o cerere.

Astfel, a motiva contestaţia în anulare înseamnă, pe de o parte, precizarea motivului de contestaţie, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 317 sau 318 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici raportat la motivul invocat.

Înalta Curte constată că, deşi autoarea căii extraordinare de atac a invocat în susţinerea cererii art. 318 C. proc. civ. considerând că instanţa, din greşeală, a omis să cerceteze motivele de modificare sau de casare a hotărârii, aceasta nu a structurat şi dezvoltat motivul indicat, conform cerinţelor legale, ci s-a limitat doar la a preciza, în esenţă, că recursul a fost motivat pe baza art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ. şi că instanţa trebuia să observe că dezvoltarea motivelor de recurs se bazează pe art. 304 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că simpla indicare a unor dispoziţii legale fără a se face o dezvoltare a acestora, nu atrage automat cerinţa motivării contestaţiei în anulare în conformitate cu dispoziţiile aplicabile în această materie.

În speţă, se reţine că autoarea căii extraordinare de atac nu a depus motivele contestaţiei sale nici până la acest termen de judecată, 17 ianuarie 2017, deşi decizia contestată în cauză a fost redactată, dosarele necesare soluţionării cauzei fiind ataşate, contestatoarea având suficient timp pentru a-şi expune motivele de fapt şi de drept pe care înţelege să le invoce în argumentarea cererii.

Este de amintit că art. 129 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. instituie părţilor obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de considerentele precedente, reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, prin raportare şi la cerinţa consacrată de art. 112 pct. 4 din C. proc. civ. care vizează, cu titlu obligatoriu, indicarea motivelor de drept, dar şi a celor de fapt pe care se întemeiază o cerere, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1391 din 20.09.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2012.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.