Abusive clauses in foreign currency credit contracts; late filing of cassation appeal and effect of changing elected domicile

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 25.10.2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. (România) S.A. au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

1. Constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind comisionul de acordare credit si comisionul de administrare stabilite prin:

- art. 5.1 b) comision de acordare in valoare de 3240 CHF reprezentând 2% aplicat la suma solicitata din contractul de credit nr. x/18.04.2008;

- art. 5.1 c) comision de administrare din contractul de credit nr. x/18.04.2008 reprezentând 0,1% lunar aplicat la soldul creditului;

- art. 5.2 din contractul de credit nr. x/18.04.2008 privind dreptul de revizuire a costului creditului;

- art. 12.5 din contractul de credit nr. x/18.04.2008;

şi constatarea în consecinţa a nulităţii absolute a acestora şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea prestaţiilor executate în temeiul clauzelor abuzive până in prezent precum si lipsirea de efecte a clauzelor pentru viitor sau, în subsidiar prin compensarea acestor sume cu restul de plata rămas în baza contractelor de credit de refinanţare;

2. Constatarea caracterului abuziv al contractului de credit şi a Condiţiilor Generale de Creditare parte integrantă din contractul de credit nr. x/18.04.2008 din perspectiva riscului valutar şi constatarea caracterului abuziv al clauzelor de risc valutar, prevăzute de:

- art. 9.1 din contractul de credit nr. x/18.04.2008;

- art. 13.2 teza finală din contractul de credit nr. x/18.04.2008 în sensul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea 93/2000, art. 6 şi art. 1 alin. (1) lit. b) din lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive anexa la Legea 193/2000 - privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre profesionişti si consumatori, şi in sensul hotărârii CJUE pronunţata în cauza C-26/13 Kasler vs. Ungaria, constatarea nulităţii absolute a acestora; si repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea prestaţiilor încasate în temeiul acestor clauze abuzive, lovite de nulitate absolută sau compensarea sumelor achitate in baza clauzelor abuzive cu sumele ramase de achitat, precum si lipsirea de efect a acestor clauze abuzive pentru viitor, prin îngheţarea cursului de la data tragerii/stabilizarea cursului de schimb CHF/RON, pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamanţi la cursul CHF/RON la cursul de la data încheierii Contractului, pana la finalizarea contractului iar, cu menţionarea nivelului dobânzii din contract;

- în subsidiar, solicită îngheţarea cursului de la data tragerii/stabilizarea cursului de schimb CHF/RON, pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamanţi la cursul CHF/RON la cursul de la data încheierii Contractului, pana la finalizarea contractului cu titlu de despăgubire stabilita in conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. c) şi f) şi lit. a), b), d) din O.G. nr. 21/1992 - privind protecţia consumatorilor ca sancţiune pentru inserarea de clauze abuzive in contractul de credit încheiat cu consumatorul în baza dreptului de a fi exoneraţi de plata produselor şi serviciilor care nu au fost acceptate, cu luarea în considerare a recunoaşterilor efectuate de pârâtă în acest sens;

3. Constatarea caracterului abuziv şi anularea clauzelor menţionate în:

- art. 13.4, art. 13.6 si art. 15.3 din contractul de credit nr. x/18.04.2008 privind declararea exigibilităţii anticipate a creditului si repunerea părţilor în situaţia anterioară prin anularea tuturor actelor subsecvente încheiate in baza acestor clauze abuzive, restituirea prestaţiilor executate în temeiul clauzelor abuzive; sau, în subsidiar prin compensarea acestor sume cu restul de plata rămas în baza contractelor de credit de refinanţare;

4. Constatarea caracterului abuziv şi anularea clauzelor menţionate în:

- 4.3 din contractul de credit nr. din contractul de credit nr. x/18.04.2008 privind dobânda majorata;

- constatarea nulităţii acestei clauze şi obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu acest titlu precum şi lipsirea clauzei de efecte pentru viitor.

Prin sentinţa civilă nr. 580/01.03.2017 cererea a fost admisă în parte şi a fost constatată nulitatea absolută a clauzei prevăzută de art. 5.2 din contractul de credit cu nr. x din 18.04.2008; a fost admisă în parte cererea expertului şi s-a dispus suplimentarea onorariului de expert cu suma de 1000 de RON, în sarcina reclamanţilor, fiind compensate în totalitate cheltuielile de judecată.

Apelanţii-reclamanţi A. şi B. au declarat apel solicitând admiterea căii de atac, anularea în parte a hotărârii primei instanţe şi reţinând cauza spre rejudecare să dispună admiterea în tot a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, iar prin hotărârea pe care o va pronunţa să se dispună constatarea caracterului abuziv al clauzelor stabilite prin art. 4.3, 5.1 b), art. 5.1 c) şi art. 12.5, art. 9.1 şi 13.2 teza finală, art. 13.4, art. 13.6 si art. 15.3 din contractul de credit nr. x/18.04.2008, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară; în subsidiar se solicită îngheţarea cursului de la data tragerii/stabilizarea cursului, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă prin decizia civilă nr. 65 din 11 ianuarie 2019 a admis apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 580/01.03.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. (Romania) S.A.; a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a constatat nulitatea absolută şi a clauzelor 13.6 şi 15.3 din contractul de credit; a menţinut în rest sentinţa apelată.

Împotriva deciziei sus evocate au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

Recurenţii-reclamanţi se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate sub aspectul soluţiei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

La termenul din 20 februarie 2020, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu şi analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca tardiv formulată, în considerarea următoarelor argumente:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 65 din 11 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă

Potrivit dispoziţiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ. "termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ. partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Prin edictarea acestei dispoziţii legale - art. 186 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea repunerii părţii în termenul legal de declarare a unei căi de atac sau a îndeplinirii unui act de procedură, în cazul în care partea dovedeşte existenţa unei "unor motive temeinic justificate" şi care se referă la o împrejurare obiectivă de neîndeplinire a obligaţiei legale, care să se fi produs înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Or, când legea procesuală stabileşte un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar dacă partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit dispoziţiilor art. 185 C. proc. civ.

În speţă, cererea de recurs a fost depusă la Curtea de Apel Bucureşti, cu depăşirea termenului de 30 de zile calculat de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., fiind înregistrată la data de 23 mai 2019, decizia recurată fiind comunicată la data de 07 februarie 2019, iar ultima zi de recurs se împlinea la data de 11 martie 2019.

În ceea ce priveşte comunicarea deciziei pronunţată de către instanţa de apel, instanţa supremă reţine că aceasta s-a efectuat la 04 februarie 2019 prin îndeplinirea procedurii de comunicare la adresa domiciliului ales al reclamanţilor, respectiv Cabinet de avocat D. din Bucureşti, str. x.

Ulterior, prin cererea înregistrată la 07.02.2019 la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanţii prin avocat E. au transmis înştiinţare privind încetarea mandatului d-nei avocat D. începând cu data de 01.02.2019, precizând noul domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv sediul profesional al avocatului ales din Bucureşti, Aleea x.

Potrivit rezoluţiei instanţei din 08.02.2019, s-a dispus emiterea unei adrese către apelanţi, prin care să se aducă la cunoştinţă faptul că decizia a fost comunicată anterior anunţării schimbării domiciliului procesual ales şi încetării mandatului şi faptul că se poate solicita eliberarea deciziei în copie, cerere care nu a fost formulată în cauză.

În raport de reţinerea acestei situaţii de fapt, cu privire la schimbarea locului citării, instanţa supremă apreciază incidente dispoziţiile art. 172 C. proc. civ. care dispun în sensul că "Dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştiinţeze instanţa, indicând locul unde a fost citată la termenele anterioare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoştiinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare".

Având în vedere dispoziţia legală sus citată, se constată că reclamanţii au adus la cunoştinţa instanţei schimbarea locului citării ulterior comunicării deciziei pronunţate de instanţa de apel, iar după aducerea la cunoştinţa instanţei a acestui aspect nu au efectuat alt demers procedural în cadrul termenului de declarare a căii de atac.

Nu vor fi reţinute argumentele recurenţilor privind necesitatea recomunicării hotărârii la noul domiciliu ales al avocatului E. sau la domiciliul consumatorilor, întrucât la 08 februarie 2019 s-a transmis prin adresă apărătorului ales, posibilitatea de a solicita copia deciziei de recurs, în vederea declarării căii de atac, demers care nu a fost formulat în cauză.

Prin urmare, având în vedere că recursul formulat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de dispoziţiile legale, că partea nu a dovedit existenţa unor motive temeinic justificate care să o împiedice să exercite dreptul de a ataca cu recurs decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale citate, să admită excepţia tardivităţii declarării recursului şi să dispună anularea recursului declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de tardivitate.

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 65 din 11 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. (ROMANIA) S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2020.