Suspension of pension annulment proceedings pending parallel Group I work classification declaratory action under Article 413(1)(1) CPC

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la 05.01.2015, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, pentru ca în contradictoriu cu aceasta şi pe baza probelor administrate să se dispună anularea deciziei nr. 72851/06.11.2014 emisă de CJP Neamţ, obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în calcul a adeverinţei nr. x/13.08.2014 emisă de B. S.A. prin care s-a stabilit că perioadele 01.07.1983 - 31.08.1984 şi 01.12.1985 - 01.04.2001 au fost lucrate în grupa I de muncă. S-a mai solicitat şi obligarea intimatei la corelarea cu indicele de inflaţie a drepturilor de pensie.

Prin aceeaşi cerere, a mai solicitat contestatorul ca în cazul emiterii unei noi decizii de pensionare de către CJP Neamţ, să fie obligată S.C. C. S.A. să îi acorde drepturile cu titlu de indemnizaţie stipulate la art. 73 alin. (1) pct. b din CCM 2011 - 2014.

Prin sentinţa civilă nr. 1607 din 17 septembrie 2015, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă a admis, în parte, contestaţia modificată formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 72581 din 06.11.2014 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, în contradictoriu şi cu Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti, şi în consecinţă, a anulat decizia contestată şi a obligat intimata să emită o nouă decizie asupra cererii de pensionare formulată de contestator la data de 08.09.2014, cu valorificarea perioadelor 01.07.1983-31.08.1984 şi 01.12.1985-01.04.2001 ca fiind lucrate în grupa I de muncă,în procent de 100%, astfel cum au fost înscrise în adeverinţa nr. x din 13.08.2014, emisă de S.C. D. S.A..

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, în esenţă, că prin decizia a cărei anulare s-a solicitat, a fost respinsă cererea de pensionare pentru limită de vârstă, în condiţiile în care intimata era obligată să se conformeze menţiunilor existente în carnetul de muncă al contestatorului, cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile în materie, fără valorificarea stagiilor realizate de contestator în grupa I de muncă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel intimatele Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Neamţ.

Prin încheierea din 16 mai 2016, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Neamţ.

În motivarea acestei măsuri, instanţa de apel a reţinut că pe rolul Tribunalului Neamţ se află înregistrat dosarul nr. x/2016, ce are ca obiect acţiune în constatare grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 01.07.1983 - 31.08.1984 şi 1.12.1985 - 1.04.2001 în meseria de strungar, a cărei soluţie ce urmează a se pronunţa este în strânsă legătură cu prezenta cauză.

La 03 iunie 2016, recurentele-intimate Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Neamţ au formulat recurs împotriva încheierii din 16 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, acesta fiind depus la curtea de apel.

Criticile formulate, astfel cum au putut fi extrase din memoriul de recurs vizează nelegalitatea încheierii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 35 C. proc. civ., având în vedere că în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2016, s-a solicitat constatarea încadrării în grupa I de muncă tocmai pentru perioadele deduse judecăţii în prezenta cauză.

Au mai susţinut recurentele că pronunţarea unei hotărâri ca urmare a soluţionării acţiunii în constatare produce efecte pentru viitor şi nu influenţează soluţionarea prezentei cauze, nefiind de natură a determina suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Intimatul-contestator A. nu a depus întâmpinare la recursul formulat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 08 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Deşi li s-a pus în vedere că pot formula punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiul a recursului în termen de 10 zile de la primirea acestuia, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ., niciuna dintre părţile în litigiu nu a uzat de acest drept.

Analizând recursul declarat de pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Neamţ şi Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti împotriva încheierii din 16 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea de şedinţă din 16 mai 2016, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Neamţ.

Prealabil examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită această cale de atac de a dezvolta argumente ce se subscriu unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceasta deoarece recursul nu îşi propune rejudecarea fondului cauzei, ci examinarea legalităţii hotărârilor atacate.

În legătură cu această chestiune, Înalta Curte constată că deşi prin memoriul de recurs nu s-a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate rezultă că parte din acestea pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că textele legale indicate ca fiind greşit aplicate sunt norme de procedură, iar nu de drept material.

Totodată, în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că problema de drept care se pune în recurs face obiectul unei jurisprudenţe constante a acestei instanţe, cu titlu de exemplu fiind deciziile nr. 1160 din 21 iunie 2016, nr. 1451 din 21 septembrie 2016, nr. 1600 din 05 octombrie 2016 şi nr. 164 din 01 februarie 2017.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentele au susţinut că încheierea atacată este nelegală având în vedere că pe parcursul judecării apelului, intimatul A. a formulat o acţiune în constatare prin care a solicitat să se constate încadrarea perioadelor 01.07.1983 - 31.08.1984 şi 1.12.1985 - 1.04.2001 în grupa I de muncă, acţiune ce face obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Neamţ.

Au susţinut recurentele că potrivit dispoziţiilor art. 35 C. proc. civ., cererea privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege, or, intimatul a solicitat încadrarea în grupa I de muncă tocmai pentru perioadele deduse judecăţii în prezenta cauză.

Prin urmare, apreciază recurentele că cel mult, se putea solicita şi dispune suspendarea judecăţii cauzei din dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Neamţ până la soluţionarea prezentei cauze.

Din examinarea încheierii recurate rezultă că instanţa a procedat la soluţionarea cererii de suspendare a judecăţii cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Astfel, obiectul prezentei cauze îl constituie anularea deciziei nr. 72851/06.11.2014 emisă de CJP Neamţ, obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în calcul a adeverinţei nr. x/13.08.2014 emisă de B. S.A. prin care s-a stabilit că perioadele 01.07.1983 - 31.08.1984 şi 01.12.1985 - 01.04.2001 au fost lucrate în grupa I de muncă, în timp ce obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Neamţ îl constituie o acţiune în constatare grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 01.07.1983 - 31.08.1984 şi 1.12.1985 - 1.04.2001 în meseria de strungar.

Aşa fiind, în mod corect a reţinut instanţa de apel incidenţa dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că soluţia ce urmează a se pronunţa în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Neamţ este în strânsă legătură cu prezenta cauză, fără a examina eventualele condiţii de admisibilitate a acţiunii în constatare potrivit dispoziţiilor art. 35 C. proc. civ., apărare ce poate fi analizată numai de către instanţa învestită cu soluţionarea acelei acţiuni.

În acest context, se constată că argumentele recurentelor-pârâte nu relevă încălcarea regulilor de procedură de natură a conduce la casarea încheierii recurate, motiv pentru care, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII NEAMŢ şi CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE BUCUREŞTI împotriva încheierii din 16 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtele CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII NEAMŢ şi CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE BUCUREŞTI împotriva încheierii din 16 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2017.