Decizia nr. 477/2017 · Construction invoice claim: cassation inadmissibility under statutory monetary threshold

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8.03.2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 227.851,29 RON reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x din 8.08.2011 şi a sumei de 272.086,03 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform art. 20.4 din Contractul de antrepriză construcţii nr. 101 din 28.02.2011.

Prin sentinţa civilă nr. 155 din 7 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 74.532,4 RON către reclamantă; a fost obligată pârâta la plata penalităţilor în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate asupra sumei de 74.532,4 RON începând cu data de 13.08.2011 şi până la plata efectivă a debitului, fără a depăşi suma de 22.786 RON şi s-a respins în rest acţiunea; a fost obligată pârâta la 5.800 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la 28.02.2011 între părţile din prezentul litigiu a intervenit contractul de antrepriză construcţii nr. 101, prin care antreprenorul S.C. A. S.R.L. se obliga să execute, în favoarea beneficiarului S.C. B. S.R.L. toate lucrările privind execuţia, livrarea şi montajul elementelor prefabricate din beton, pachetul de izolaţie al acoperişului şi respectiv închiderile perimetrale pentru proiectul Construire Hală de depozitare nr. 1 în suprafaţă construită de 6.242,40 mp şi suprafaţă desfăşurată de 7.100 mp, amplasat în Parcul Logistic B. situat în loc. Ghiroda, jud. Timiş, pe suprafaţa înscrisă în cartea funciară nr. x

Potrivit art. 2.4 din contract, beneficiarul s-a obligat să plătească preţul lucrărilor executate de antreprenor, în sumă totală de 530.000 euro, plus TVA, conform graficului de plăţi indicat în Anexa nr. 3 la contract, sub rezerva executării lucrărilor în condiţiile contractual stabilite şi al stadiilor fizice acceptate.

Pe parcursul executării lucrărilor, la data de 08 august 2011 reclamanta a emis factura fiscală nr. x, pentru execuţie, transport şi montaj elemente prefabricate, în valoare de 227.861,29 RON, echivalentul a 43.320 euro plus TVA, factura fiind emisă după semnarea, de către reprezentanţii părţilor a SAL 8, cu anexa aferentă acesteia din care rezultă că lucrările au fost efectuate în totalitate.

Din probatoriul administrat, s-a constatat că acoperişul halei a fost realizat cu deficienţe calitative astfel că prima instanţă a apreciat că valoarea lucrărilor de remediere se impune a fi scăzută din factura finală.

Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis în parte acţiunea reclamantei şi a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 74.532,4 RON către reclamantă.

În ceea ce priveşte solicitarea de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, tribunalul, în temeiul art. 1066 C. civ. şi art. 20.4 alin. (2) din contract, a dispus obligarea pârâtei la plata unor penalităţi în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate asupra sumei efectiv datorată, de 74.532,4 RON, începând cu data de 13.08.2011 şi până la data plăţii efective, reţinând că suma datorată cu titlu de penalităţi nu va putea depăşi valoarea de 22.786 RON, aceasta deoarece părţile au stabilit, la art. 20.4 alin. (2), teza finală, că penalităţile nu pot depăşi 10% din valoarea facturilor emise.

Împotriva sentinţei civile nr. 155 din 7 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, au declarat apel atât reclamanta S.C. A. S.R.L., cât şi pârâta S.C. B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 90/A din 2 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, s-a respins apelul reclamantei, s-a admis apelul pârâtei, s-a schimbat sentinţa apelată şi s-a respins acţiunea reclamantei.

S-au respins excepţiile inadmisibilităţii apelului, invocate de reclamantă raportat la apelul formulat de pârâtă împotriva încheierii de şedinţă din 07.06 2013 şi a încheierii din 21.06 2013, pronunţate de Tribunalul Timiş în acelaşi dosar.

S-a respins apelul declarat de pârâtă împotriva încheierilor din 07.06 2013 şi 21.06 2013, pronunţate de Tribunalul Timiş în acelaşi dosar.

S-a respins cererea de suplimentare a onorariilor formulate de experţii C., D., E. şi a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor parţiale de judecată în sumă de 3.413 RON.

În motivarea acestei soluţii, în baza probatoriului administrat, s-a reţinut, în esenţă, neîndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate de către reclamantă, iar excepţia de neexecutare a contractului fiind găsită întemeiată, s-a constatat că apelul reclamantei este neîntemeiat iar apelul pârâtei este întemeiat, motiv pentru care s-a dispus schimbarea sentinţei apelate şi respingerea acţiunii reclamantei.

La data de 7 aprilie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar F.. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 90/A din 2 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei menţionate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În argumentarea motivelor de casare invocate, s-a arătat, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel se fundamentează pe considerente contrare concluziilor rezultate din probele administrate în cauză, că au fost nesocotite dispoziţiile contractuale cu referire la aplicabilitatea excepţiei de neexecutare a contractului şi că soluţia atacată este lipsită de temei legal.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi pe fondul cauzei, respingerea acestuia ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a arătat cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului că în opinia sa, pretenţiile sale sunt peste limita prag prevăzută de lege iar pe fondul recursului, a susţinut că decizia atacată este nelegală având în vedere că instanţa a reţinut incidenţa unor norme legale ce nu sunt aplicabile speţei.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La 24 noiembrie 2016, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L a depus punct de vedere la raport prin care a arătat că achiesează la concluzia raportorului, potrivit căreia soluţia este de respingere a recursului ca inadmisibil.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 227.851,29 RON reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x din 8.08.2011 şi a sumei de 272.086,03 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform art. 20.4 din Contractul de antrepriză construcţii nr. 101 din 28.02.2011.

Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civila şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Conform art. 98 alin. (2) C. proc. civ., pentru stabilirea valorii obiectului cererii, nu se au în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea.

În speţă, acţiunea dedusă judecăţii este evaluabilă în bani, valoarea pretenţiei principale fiind în sumă de 227.851,29 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 272.086,03 RON, sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de dispoziţiile legale menţionate anterior.

În raport cu dispoziţiile legale evocate, se constată că decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, prin urmare, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ., pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

În ceea ce priveşte cererea intimatei-pârâte de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată a fi neîntemeiată şi o va respinge reţinând a nu fi întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 452 C. proc. civ., sub aspectul dovezii întinderii acestora, având în vedere că înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele x/56) nu sunt de natură a face dovada solicitată, în lipsa împuternicirii avocaţiale care să ateste serviciile efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar F.. împotriva deciziei civile nr. 90/A din 2 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Respinge cererea intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2017.