Appeal against sale contract annulment declared inadmissible for failure to articulate specific legal grounds

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la data de 3 octombrie 2013, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pronunţarea unei hotărâri prin care să se declare nula promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/3.10.2012 şi actul adiţional la aceasta nr. 879/29.04.2013, autentificate de Biroul Notarial C., cu consecinţa repunerii parţilor în situaţia anterioară.

Totodată, a solicitat instanţei să constate că este cumpărător de bună-credinţa al imobilului situat în sat Ostratu, comuna Corbeanca, judeţul Ilfov şi să se dispună ca reclamanta să devină proprietarul acestui imobil, pentru care a plătit suma de 120.000 euro, cât şi alte sume investite pentru lucrări de îmbunătăţire, chiria nejustificată impusă abuziv de către promitenta-vânzătoare B., pronunţându-se în consecinţă o hotărâre care sa ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, solicitând transmiterea proprietăţii dreptului vândut.

Prin sentinţa civilă nr. 543 din 18 februarie 2015, Tribunalul Ilfov a respins ca neîntemeiată cererea de chemare in judecata formulata de A. în contradictoriu cu B., astfel cum a fost precizata. Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie formulată de D. şi a obligat reclamanta şi intervenientul la plata către pârâtă a sumei de 3.859,65 RON, cu titlul de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta A. şi intervenientul D., fiind soluţionat prin decizia civilă nr. 127 A/2016 din 24 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul respingerii ca nefondat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că nu a fost învestită cu o acţiune în rezoluţiune ori în daune-interese pentru vicii ascunse, astfel încât, fără a exista o putere de lucru judecat ataşată acestui considerent, a apreciat că aceste vicii puteau fi descoperite, în marea lor majoritate, la o verificare atentă a imobilului, fiind mai degrabă aparente. În plus, s-a mai reţinut că actul adiţional a fost perfectat la data de 29 aprilie 2013, după nu mai puţin de 6 luni în care apelanta promitentă-cumpărătoare a locuit în imobil, timp în care putea constata toate calităţile şi viciile acestuia.

S-a mai reţinut că preţul vânzării a fost stabilit prin consimţământul liber al ambelor părţi, apreciindu-se totodată că nu pot fi primite susţinerile referitoare la pretinse fraude şi omisiuni ale notarului public, din încheierile de autentificare rezultând că prevederile contractelor au fost citite părţilor, care au consimţit la semnarea şi autentificarea lor în aceste condiţii. De asemenea, instanţa a constatat că nu s-a făcut dovada vreunei erori, înşelări ori constrângeri, toate aceste circumstanţe neputând fi presupuse, iar în cauză nu rezultă din probe certe aceste susţineri.

În ceea ce priveşte criticile cu caracter procedural, instanţa de apel a constatat că acestea se reduc, în majoritate, la aprecieri subiective şi nejuridice referitoare la pretinsa rea-credinţă a judecătorului cauzei şi la lipsa acestuia de rol activ.

Referitor la administrarea probelor, s-a apreciat că apelanţii aveau posibilitatea de a cere audierea martorilor în apel, însă această probă, enunţată vag în cuprinsul motivelor de apel, nu a fost cerută în condiţiile legii, simpla menţiune că probele vor fi indicate ulterior nu este de natură să satisfacă exigenţele noii legi de procedură.

La data de 8 iunie 2016 recurenţii A. şi D. au formulat recurs împotriva deciziei evocate anterior.

Recurenţii nu au indicat temeiul de drept care să ducă la încadrarea criticilor formulate în recurs în ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenţii au susţinut că decizia atacată este nelegală întrucât favorizează şi încurajează proceduri abuzive de însuşire în mod fraudulos de către intimată a unor sume de bani care nu îi aparţin.

Totodată, învederează că instanţa de apel nu a manifestat interes pentru aflarea adevărului, restrângând aspectele supuse judecăţii, cu toate că a fost achitată taxa de timbru şi pentru capete de cerere care, în opinia reclamantei şi intervenientului, nu au fost analizate de instanţă.

În plus, recurenţii precizează că le-a fost încălcat dreptul la apărare, precum şi dreptul de a administra probe pe fond.

În continuare, recurenţii contestă modalitatea de soluţionare a cererilor lor, solicitând analizarea tuturor capetelor de cerere formulate, susţinând că primul capăt al cererii nu a fost analizat, motiv pentru care apreciază că se impune casarea deciziei atacate cu reţinere sau trimitere la instanţa inferioară.

Intimata-pârâtă B. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, precizând că motivele de recurs invocate nu pot fi încadrate în cazurile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În susţinerea excepţiei invocate, intimata-pârâtă a arătat că unele motive de recurs sunt străine de obiectul pricinii, iar altele cuprind critici legale general valabile, aspecte care încă nu permit încadrarea în vreuna din ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar, intimata B. a solicitat respingerea recursului susţinând în esenţă că afirmaţiile recurenţilor sunt neîntemeiate.

Recurenţii au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au precizat că motivele de recurs formulate se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.. Totodată, a solicitat admiterea recursului şi soluţionarea cauzei cu aplicarea corectă a normelor de drept incidente, solicitând în consecinţă instanţei să stăruie în aflarea adevărului şi să respecte drepturile procesuale ale părţilor şi să administreze probele concludente cauzei pentru aflarea adevărului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu, reţinându-se totodată, că instanţa urmează a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 22 noiembrie 2016 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenţii şi intimata au depus la dosar puncte de vedere asupra raportului.

Înalta Curte, conform art. 248 C. proc. civ., analizând cauza în completul de filtru, va examina cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenţii aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 486 şi 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În plus, analizând motivele de recurs, Înalta Curte constată că acestea sunt, pe de o parte, străine de obiectul litigiului, iar pe de altă parte cuprind aspecte de netemeinicie care nu fac posibilă încadrarea lor în vreuna din ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În cuprinsul recursului, recurenţii contestă aspecte legate de încălcarea dreptului la apărare, susţinându-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea unor norme de drept material, fără a indica în concret care sunt acele norme, precum şi faptul că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat asupra primului capăt al cererii.

Din această perspectivă, se constată că recurenţii nu au formulat veritabile critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată şi care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.. Mai mult decât atât, invocarea de către recurenţi prin răspunsul la întâmpinare a art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ. este una formală, nefiind formulate veritabile critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în dispoziţiile legale invocate de părţi.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenţii nu s-au conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să determine aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă B. prin întâmpinare şi, în consecinţă, va anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă B. prin întâmpinarea depusă la dosar, Înalta Curte urmează să respingă această solicitare, conform art. 452 C. proc. civ., având în vedere că nu au fost dovedite cheltuielile de judecată, prin depunerea la dosar a înscrisurilor justificative.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. şi de intervenientul D. împotriva deciziei civile nr. 127 A/2016 din 24 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Respinge cererea intimatei-pârâte B. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2017.