Exclusive territorial competence for custody and parental authority disputes under Article 114 of the Code of Civil Procedure

Asupra conflictului negativ de competenţă, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 28.04.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună stabilirea locuinţei minorului C., născut la data de 25.03.2010, la domiciliul mamei, exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti şi obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de creştere şi educare ale minorului.

Pârâtul a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând ca exercitarea autorităţii părinteşti să se facă în comun şi totodată să fie stabilit un program de vizită în favoarea sa. A mai arătat acesta că este de acord cu stabilirea domiciliului minorului la reclamantă.

Prin cererea completatoare depusă la data de 16.06.2016, reclamanta a solicitat şi suplinirea consimţământului pârâtului în vederea eliberării paşaportului pentru minor, pentru ca astfel reclamanta să îl poată lua pe minor în Anglia unde are reşedinţa şi unde locuieşte de altfel şi pârâtul.

Prin sentinţa civilă nr. 4862 din 08 septembrie 2016, Judecătoria Brăila, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, reţinând, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora competentă teritorial este instanţa de la domiciliul pârâtului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 23.09.2016 sub nr. x/2016.

Prin notele de şedinţă depus de reclamantă prin registratura instanţei la data de 10.10.2016, s-a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Timişoara raportat la dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. întrucât capetele principale de cerere privesc in mod exclusiv minorul, iar într-o astfel de situaţie are competenţă exclusivă instanţa de tutelă de la domiciliul persoanei ocrotite, drept pentru care instanţa competentă este Judecătoria Brăila.

Prin sentinţa civilă nr. 12013/2016 din 23 noiembrie 2016 a Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, s-a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în esenţă incidenţa dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., context în care a apreciat că în raport cu faptul că minorul are reşedinţa în loc. Baldovineşti, jud. Brăila, competentă teritorial este instanţa de la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, respectiv Judecătoria Brăila.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie stabilirea locuinţei minorului C., exercitarea autorităţii părinteşti şi obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de creştere şi educare ale minorului.

Conform art. 261 C. civ., părinţii sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creştere şi educare a copiilor lor minori, iar, potrivit art. 265 din acelaşi cod, toate măsurile date în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi, precum şi măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenţa instanţei de tutelă, dispoziţiile art. 107 fiind aplicabile în mod corespunzător.

Art. 107 alin. (1) C. civ. prevede că procedurile privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii, iar cererea având ca obiect stabilirea locuinţei unui minor este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie.

Potrivit art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ. şi C. proc. civ.

În speţă, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, în raport cu dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., şi în raport cu faptul că persoana ocrotită, respectiv minorul C. are reşedinţa în loc. Baldovineşti, Jud. Brăila, instanţa competentă teritorial în soluţionarea cauzei este Judecătoria Brăila.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (1) şi (4), va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2017.