Extraordinary revision based on subsequent unconstitutionality of the filtering provision limiting the right of appeal in civil cases

Asupra cererii de revizuire de faţă:

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 324 din 23 februarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. XVIII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 2/2013 invocată de petenta A.. A respins cererea de suspendare a judecăţii. A respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 517/Ap din 5 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 coroborat cu art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., solicitând schimbarea în tot a deciziei atacate şi rejudecarea recursului pe care l-a formulat la data de 24 mai 2016 împotriva deciziei civile nr. 517/Ap din 5 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

În dezvoltarea motivelor revizuirii s-a învederat că, prin Decizia nr. 369 din 30.05.2017, pronunţată în dosarele nr. x/2016 şi y/2016, Curtea Constituţională a României a dispus admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională.

S-a mai învederat că, la rândul ei, revizuenta-recurentă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia civilă nr. 324 din 23 februarie 2017 a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu această excepţie de neconstituţionalitate, anterior pronunţării deciziei CCR nr. 369/30.05.2017.

Revizuenta mai arată că prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 387/2019 din 4 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 878 din 31 octombrie 2019, instanţa de contencios constituţional a dispus că respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (1) şi a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., excepţie ridicată de A. în dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În motivarea acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a reţinut în paragraful nr. 26 că: prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională, fiind contrară art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 126 alin. (3) din Constituţie. În consecinţă, având în vedere, pe de o parte, că, în cauza de faţă, data sesizării Curţii Constituţionale este anterioară pronunţării deciziei amintite, precum şi, pe de altă parte, prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate privind sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. În aceste condiţii, potrivit jurisprudenţei Curţii, reprezentată, spre exemplu, prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, sau Decizia nr. 645 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 18 ianuarie 2018, paragraful 22, în temeiul Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, decizia de inadmisibilitate poate constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.

Aşadar, mai arată revizuenta, decizia prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate profită, în exercitarea căii de atac a revizuirii, persoanelor care au invocat excepţia de neconstituţionalitate în alte cauze soluţionate definitiv până la momentul pronunţării Curţii Constituţionale.

De asemenea, prin raportul întocmit la data de 20 octombrie 2016 în dosarul de recurs, magistratul-asistent a apreciat recursul ca fiind inadmisibil exclusiv faţă de incidenţa dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care ulterior au fost declarate neconstituţionale.

Cerea de revizuire a fost formulată în termenul legal de trei luni de la data publicării deciziei nr. 387/2019 din 4 iunie 2019 a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României nr. 878 din 31 octombrie 2019, Partea I.

Având în vedere prevederile art. 511 alin. (3) şi (4) coroborate cu art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că cererea de revizuire este întemeiată şi urmează să o admită pentru următoarele considerente:

Motivul de revizuire invocat de revizuenta A. în baza art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. are în vedere ipoteza în care instanţa de recurs a pronunţat decizia a cărei schimbare se solicită pe calea revizuirii, în temeiul unui text de lege în legătură cu care a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate.

Acest motiv de revizuire îşi găseşte justificarea în faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu mai atrage suspendarea obligatorie a judecăţii.

În raport de cele menţionate se observă că, în timpul judecăţii recursului promovat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 517/Ap din 5 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, recurenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. XVIII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 2/2013, iar instanţa de recurs a apreciat că prevederile legale criticate pentru neconstituţionalitate au legătură cu judecata cauzei, sens în care a decis sesizarea Curţii Constituţionale.

Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 387/2019 din 4 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 878 din 31 octombrie 2019, instanţa de contencios constituţional a dispus că: "Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (1) şi a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., excepţie ridicată de A. în dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă".

În motivarea deciziei, instanţa de contencios constituţional a reţinut în paragraful nr. 26 că "prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională, fiind contrară art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 126 alin. (3) din Constituţie. În consecinţă, având în vedere, pe de o parte, că, în cauza de faţă, data sesizării Curţii Constituţionale este anterioară pronunţării deciziei amintite, precum şi, pe de altă parte, prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate privind sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă".

Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 369 din 30 mai 2017 de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a fost pronunţată după hotărârea a cărei revizuire se cere în prezenta cauză de către revizuenta A..

De asemenea, prin paragraful nr. 28 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 387 din 4 iunie 2019 s-a reţinut că, art. 493 a fost abrogat prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, astfel că, la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu mai există procedura de filtrare. Prin urmare, norma criticată nu mai este în vigoare şi, având în vedere că autorul excepţiei va putea formula cerere de revizuire împotriva hotărârii instanţei supreme de respingere ca inadmisibil a recursului formulat, nu va mai fi aplicabilă şi nu va mai putea produce efecte juridice în cauză. În consecinţă, în cauză nu se pot antrena considerentele şi soluţia de principiu rezultată din Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Prin urmare, întrucât textul criticat nu mai produce consecinţe juridice în cauză şi având în vedere că data sesizării Curţii este anterioară abrogării textului criticat, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. a devenit inadmisibilă."

Având în vedere deciziile evocate şi dispoziţiile legale sus menţionate, ţinând seama şi de prevederile art. 513 alin. (4) şi (5) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite cererea de revizuire astfel cum a fost formulată, va schimba decizia civilă nr. 324 din 23 februarie 2017, pronunţată de instanţa de recurs în dosarul nr. x/2013, în sensul că va respinge excepţia de inadmisibilitate a recursului şi va reţine cauza în vederea judecării căii de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 324 din 23 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata B..

Schimbă în tot decizia atacată în sensul că respinge excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 517/AP din 5 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2013 şi acordă termen la data de 26 martie 2020, în vederea soluţionării pe fond a recursului, cu citarea părţilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2020.