Recourse against a ruling dismissing a motion to annul an arbitral award: inadmissibility due to statutory exclusion of appeal against negative decisions on annulment actions.

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea, înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de le lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, sub nr. x/2015 (257/26.11.2015), reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. solicitând obligarea acesteia la executarea obligaţiei contractuale stabilită prin clauza art. 4.2 teza finală din contract, conform căreia pârâta este ţinută să constituie Garanţia de Performanţă în cuantum de 5% din valoarea contractului, 549.979,20 RON cu valabilitate de 1 an de la data punerii în funcţiune a obiectivului contractat.

Prin sentinţa arbitrală nr. 43 din 07 aprilie 2016 Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a respins excepţia inadmisibilităţii cereri de arbitraj; a admis acţiunea; a obligat pârâta să execute obligaţia contractuală stabilită prin clauza 4.2 teza finală din contractul x/3.10.2014 şi a obligat pârâta la constituirea garanţiei de performanţă în cuantum de 549.979,20 RON, cu valabilitate de 1 an de la data punerii în funcţiune a obiectivului de investiţii.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin sentinţa civilă nr. 245/F/2016 din 05 septembrie 2016 a respins acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale nr. 43 din 07.04.2016 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x/2015, formulată de petenta S.C. B. S.R.L.

Împotriva sentinţei civile nr. 245/F/2016 din 05 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L. şi a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a solicitat, pe cale de excepţie respingerea recursului ca inadmisibil prin raportare la prevederile art. 613 C. proc. civ., constatarea nulităţii recursului ca urmare a nemotivării acestuia, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) noul C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în care s-a menţionat că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 16 februarie 2017, în baza art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare restituite la dosar, raportul a fost comunicat părţilor la 16 februarie 2017.

La 23 februarie 2017, intimata-reclamantă A. S.A. a depus punct de vedere la raport, în cuprinsul căruia şi-a exprimat opinia referitor la admisibilitatea în principiu a recursului.

Totodată, la data de 24 februarie 2017, recurenta-pârâtă a B. S.R.L. a depus la dosar punct de vedere prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect o sentinţă prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale nr. 43 din 07 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Potrivit dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ. "Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse recursului", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol "admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi …"

Din textul de lege menţionat rezultă că, numai hotărârile prin care acţiunea în anulare a fost admisă pot fi atacate cu recurs, iar hotărârile prin care acţiunea în anulare a fost respinsă nu mai pot fi atacate cu recurs întrucât legea nu prevede posibilitatea atacării lor cu această cale de atac.

Astfel fiind sentinţa ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 613 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Astfel fiind, sentinţa recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operante dispoziţiile legale prevăzute de art. 457 C. proc. civ., care reglementează legalitatea căii de atac.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 245/F/2016 din 5 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2017.