Loan recovery barred by statute of limitations; extraordinary appeal barred by value threshold and judge incompatibility requirements

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul A., prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureş, personal şi în calitate de unic succesor al defunctei sale soţii B. a solicitat obligarea - în solidar a pârâţilor C. şi S.C. D. S.R.L. - să restituie în totalitate - împrumuturile acordate acestora de către reclamant şi soţia acestuia, în mai multe rânduri.

Reclamantul pentru stabilirea taxei judiciare de timbru a precizat valoarea în RON a pretenţiilor formulate la valorile BNR din data de 16 octombrie 2014, astfel: 63.000 EURO x 4,38 RON/l Euro = 275.940 RON + 30.000 USD x 3,30 RON/l USD = 99.000 RON = total valoare împrumuturi de restituit = 374.940 RON.

Tribunalul Mureş, secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 103/2015 din 29 ianuarie 2015 a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş şi în consecinţă a declinat în favoarea Tribunalului Specializat Mureş competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii C. şi S.C. D. S.R.L.

Prin sentinţa nr. 82 din 02 iulie 2015 Tribunalul Specializat Mureş, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de către pârâţii societatea D. S.R.L. şi C. şi în consecinţă, a respins ca fiind prescrisă acţiunea promovată de reclamantul A. şi C., acţiune având ca obiect obligarea pârâţilor în solidar la restituirea sumei de 65.000 euro şi 30.000 USD cu titlu de împrumut. A fost respinsă ca nedovedită cererea formulată de pârâţii S.C. D. şi C. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 82 din 02 iulie 2015 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş a declarat apel reclamantul A., ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş.

Prin încheierea nr. 34/A/CC din 6 iunie 2016 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de apelantul A. privind recuzarea doamnei judecător E..

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 382/A din 9 iunie 2016 a respins apelul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 82 din 02 iulie 2015 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş.

Împotriva încheierii nr. 34/A/CC din 6 iunie 2016 şi a deciziei nr. 382/A din 9 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.

Recurentul nu a indicat temeiul de drept pe care se întemeiază cererea de recurs, iar în susţinerea căii de atac promovate, după o prezentare a situaţiei de fapt a cauzei, recurentul a susţinut, în esenţă, că "încheierile din 16.03.2016 şi 06.06.2016 sunt nelegale şi netemeinice în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1), (42) alin. (1) pct. 1, 44 alin. (2), (50) alin. (1), (53) alin. (3), (13)5 şi art. 483 şi următoarele C. proc. civ..".

Recurentul susţine că potrivit art. 41 şi art. 42 C. proc. civ. - există incompatibilitate absolută a magistratului care a judecat şi s-a pronunţat asupra unei probleme importante din dosar "…şi pe bună dreptate doamna judecător E. a solicitat să i se permită a se abţine de la judecarea apelului…"

Totodată, recurentul susţine că şi "cererea de abţinere" soluţionată la 16.03.2016 şi "cererea de recuzare" soluţionată la 06.06.2016 sunt respinse numai pe art. 135 alin. (4) C. proc. civ., fără alte argumente sau probe, iar în final se susţine că "nu ar exista nici vreo urmă de îndoială cu privire la imparţialitatea sa în soluţionarea cauzei".

Sub al doilea aspect, susţine recurentul, în mod greşit, cererea de abţinere, cererea de recuzare, precum şi încheierea de dezbateri din 23 mai 2016 şi decizia civilă nr. 382 din 09.06.2016, au fost soluţionate de completul C6 ACFP, fiind încălcate dispoziţiile exprese cuprinse în Regulamentul de ordine al instanţelor care stipulează că:

"cererile de abţinere, de recuzare se soluţionează de completul imediat următor", iar în opinia recurentului, acestea trebuiau soluţionate de completul 7.

Un al treilea aspect, susţine recurentul, îl reprezintă soluţionarea greşită de către Curtea de Apel Târgu Mureş a apelului înainte de a exista o soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a primului motiv de apel declarat împotriva sentinţei civile nr. 38/CC/13 mai 2015 - regulatorul de competenţă.

Recurentul susţine că instanţa de apel în mod greşit nu a admis cererea sa de preschimbare a termenului din 23 mai 2016 şi a refuzat repunerea cauzei pe rol invocându-se că nu sunt întrunite cerinţele art. 222 C. proc. civ., deşi după revenirea în ţară a făcut dovada cu acte oficiale că a lipsit din ţară în perioada 18 - 25 mai 2016.

Totodată, recurentul susţine că deşi a solicitat efectuarea de probatorii în apel instanţa susţine că "apelantul-reclamant nu ar fi propus probe în apel", fiind contrară solicitărilor formulate în motivele de apel şi sunt reţinute (fără nici un suport probator) doar afirmaţiile făcute de intimaţi.

Recurentul consideră că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut în mod greşit că acţiunea a fost promovată după expirarea termenului de prescripţie şi nu s-au administrat probe pe fondul cauzei necesare lămuririi tuturor aspectelor.

Pentru aceste motive recurentul a solicitat casarea ambelor hotărâri - fond şi apel - pentru judecarea cauzei de către o instanţă necompetentă - Tribunalul Specializat Mureş, în loc de Tribunalul Mureş, secţia civilă - cât şi pentru judecarea apelului său de către un magistrat incompatibil absolut, hotărârea fiind nulă în această situaţie.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul declarat împotriva încheierii nr. 34/A/CC din 6 iunie 2016 este admisibil, iar recursul împotriva deciziei nr. 382/A din 9 iunie 2016 nu este admisibil

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 noiembrie 2016 a fost încuviinţat, în unanimitate raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 02 decembrie 2016.

Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere privind raportul asupra admisibilităţii recursului.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva deciziei nr. 382/A din 09 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este inadmisibil, iar recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii nr. 34 din 06 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul declarat împotriva deciziei nr. 382/A din 09 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii C. şi S.C. D. S.R.L. a solicitat obligarea - în solidar - a pârâţilor la restituirea în totalitate a împrumuturilor acordate acestora de către reclamant şi soţia acestuia, în mai multe rânduri.

Reclamantul pentru stabilirea taxei judiciare de timbru a precizat valoarea în RON a pretenţiilor ca fiind în total valoare împrumuturi de restituit = 374.940 RON.

Conform art. XVIII din Legea nr. 2/2013:

"(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. 483 alin. (2), penultima teză C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate se constată că recursul este inadmisibil, întrucât valoarea pretenţiei solicitate în prezentul litigiu, respectiv suma de suma de 374.940 RON, se află sub plafonul prevăzut de lege, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, pentru exercitarea căii de atac a recursului.

În prezenta cauză, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 382/A din 09 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii nr. 34 din 06 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Principala critică a recurentului -reclamant A. în susţinerea demersului său judiciar o reprezintă nemulţumirea privind respingerea cererii de recuzare a doamnei judecător E., invocând dispoziţiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1, art. 44 alin. (2), art. 50 alin. (1), art. 53 alin. (3), art. 135 şi art. 483 şi urm. C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare. Potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din acelaşi cod, judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece ori atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei.

Astfel, instanţa de apel a respectat, aplicat şi interpretat corect normele legale incidente în cauză şi analizând cu rigurozitate condiţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din acelaşi cod, a reţinut în mod corect că situaţiile de incompatibilitate sunt enumerate limitativ de lege.

Instanţa, printr-o integrală şi completă analiză a dispoziţiilor legale incidente, a apreciat în mod corect că nu se confirmă suspiciunile arătate de titularul cererii de recuzare şi că nu rezultă niciun element care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea d-nei judecător E..

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii nr. 34 din 06 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOITIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 382/A din 09 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii nr. 34 din 06 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac în ce priveşte recursul declarat împotriva deciziei nr. 382/A din 09 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă în ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii nr. 34 din 06 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2017.