Inadmissibility of cassation appeal for monetary claims under 1,000,000 RON in a sales contract resolution dispute

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II- civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 27.05.2014 şi precizată la data de 16.06.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare privind linia de brichetat x, compusă din: sortator de resturi x, transportator melcat de încărcare, uscător x, centrală termică C3, buncăr de alimentare, transportator de descărcare, maşină de brichetat x, instalaţie de încărcat în saci şi cântărire, buncăr stocător mecanizat 3mc, moară cu ciocănele x şi tocător de paie balotate x, vândută reclamantei şi livrată acesteia la data de 30.07.2013 şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei să se prezinte să îşi ridice utilajul menţionat şi să îi restituie reclamantei suma de 538.538,77 RON (compusă din preţ achitat în sumă de 485.475 RON şi dobânda legală de la data plăţilor până la data introducerii acţiunii, în sumă de 53.067,77 RON), precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 190.052 RON cu titlu de prejudiciu material suferit de reclamantă, ce reprezintă parte din preţul ansamblului linie de brichetat achiziţionat de reclamantă de la S.C. C. S.R.L., cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 426/C din 10 iunie 2015 Tribunalul Braşov, secţia a II- civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi s-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Braşov, secţia civilă prin decizia civilă nr. 943/Ap din 28 iunie 2016 a admis în parte apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 426/C/2015 a Tribunalului Braşov, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi în consecinţă a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/19.12.2011, având ca obiect utilajele menţionate în contract la pct. 2 "Obiectul contractului" încheiat între reclamantă şi pârâtă.

S-a dispus restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului nr. x/19.12.2011, prin restituirea prestaţiilor, după cum urmează:

Reclamanta a fost obligată să restituie, la sediul său, utilajele care au făcut obiect al contractului, descrise în contract la pct. 2 "Obiectul contractului", pe cheltuiala pârâtei.

Pârâta a fost obligată, pe cheltuiala sa, să restituie preţul primit, în contul bancar al reclamantei, în cuantum de 485.475 RON şi să plătească reclamantei dobânda legală, calculată la suma de 485.475 RON, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, începând cu data de 24.10.2013 şi până la data plăţii efective.

S-a păstrat restul dispoziţiilor din sentinţă. A fost respins restul pretenţiilor din apel privind calculul dobânzii legale şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 42.432 RON cheltuieli de judecată în toate instanţele.

Împotriva deciziei civile nr. 943/Ap din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat excepţia inadmisibilităţii raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi a nulităţii recursului raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 19 ianuarie 2017, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea părţilor a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 25 ianuarie 2017.

Recurenta - pârâtă S.C.B. S.R.L. a depus punct de vedere privind raportul, susţinând, în esenţă, că recursul este admisibil.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare privind linia de brichetat MB9 şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei să se prezinte să îşi ridice utilajul menţionat şi să îi restituie reclamantei suma de 538.538,77 RON, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 190.052 RON cu titlu de prejudiciu material suferit de reclamantă, ce reprezintă parte din preţul ansamblului linie de brichetat achiziţionat de reclamantă de la S.C. C. S.R.L., cu cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale precum dobânzile, penalităţile, fructele etc.

Dispoziţiile art. 101 alin. (1) prevăd că:

"În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că: "Aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept."

Conform art. XVIII din Legea nr. 2/2013:

"(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate se constată că recursul este inadmisibil, întrucât potrivit art. 4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 19 decembrie 2011, valoarea totală a contractului în prezentul litigiu este de 97.400 Euro (120.776 Euro cu TVA), (echivalent a 530.810,52 RON la un curs de 4,395 RON, din data de 27.05.2014, data introducerii cererii de chemare în judecată), se află sub plafonul prevăzut de lege, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, pentru exercitarea căii de atac a recursului.

În speţă, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 943/Ap din 28 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 martie 2017.