Territorial competence in contract execution disputes based on place of partial performance under Art. 113(1)(3) CPC

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul B. solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate că i-a vândut pârâtului autoturismul marca x, număr de identificare x, serie motor x, cu număr de înmatriculare x, cu preţul de 1550 euro, să dispună transcrierea dreptului de proprietate asupra autoturismului marca x, număr de identificare x, serie motor x, număr de înmatriculare x de pe numele său pe numele pârâtului şi să dispună încetarea calităţii sale de titular al înmatriculării, menţiunile urmând a fi efectuate de organele abilitate.

Prin sentinţa civilă nr. 1420/2016 din 17 octombrie 2016 Judecătoria Hunedoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei, în favoarea Judecătoriei Roşiorii de Vede, reţinând, în esenţă, că în conformitate cu prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, iar cum domiciliul pârâtului este în satul Rădoieşti-Vale comuna Rădoieşti, judeţul Teleorman, competenţa revine Judecătoriei Roşiorii de Vede.

Judecătoria Roşiorii de Vede prin sentinţa civilă nr. 2045 din 14 decembrie 2016 a admis excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată a Judecătoriei Roşiorii de Vede, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Hunedoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În argumentarea acestei sentinţe s-a reţinut, în esenţă, că în condiţiile în care pârâtul nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată a Judecătoriei Hunedoara, aceasta a devenit competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Hunedoara competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acţiunea prin care reclamantul A. a solicitat instanţei să constate că i-a vândut pârâtului B. autoturismul marca x, cu preţul de 1550 euro, să dispună transcrierea dreptului de proprietate asupra autoturismului marca x, de pe numele său pe numele pârâtului şi să dispună încetarea calităţii sale de titular al înmatriculării, menţiunile urmând a fi efectuate de organele abilitate.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.:

"în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Art. 116 din Noul C. proc. civ. dispune că:

"reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Din verificarea contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, aflat la dosarul Judecătoriei Hunedoara, rezultă că în cuprinsul acestuia a fost menţionat locul încheierii contractului ca fiind în municipiul Hunedoara.

De asemenea, la pct. 5 al contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 23.10.2014, s-a menţionat că autoturismul a fost predat şi primit, iar preţul a fost plătit la încheierea contractului.

Faţă de cele anterior reţinute, din care rezultă că încheierea şi executarea parţială a contractului s-a făcut în municipiul Hunedoara, Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care statuează competenţa teritorială alternativă a instanţei locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

În cauză, opţiunea reclamantului a fost în sensul soluţionării cauzei la Judecătoria Hunedoara, prin urmare, la instanţa în a cărei rază teritorială se află locul executării obligaţiilor, conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., opţiune susţinută de prevederile art. 116 din acelaşi cod.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 martie 2017.