Continued preventive detention justified by severity of sentence and public order risk following first-instance conviction in criminal case
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's order to maintain pre-trial detention and awarding the state 600,000 lei in judicial expenses. The dispute concerned a criminal prosecution for attempted murder and assault, where the defendant argued that the grounds for his preventive arrest had ceased to exist after his conviction in the first instance. The appellate court had previously affirmed the detention based on the severity of the potential penalty and the concrete danger to public order. The final court found that the legal basis for detention under Article 148(h) of the Code of Criminal Procedure (potential sentence exceeding four years and risk to public order) remained valid, noting that the first-instance conviction reinforced the justifications for continued deprivation of liberty, with no new elements arising to warrant release under Article 160b(3) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 148 lit. h) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Continued preventive detention justified by severity of sentence and public order risk following first-instance conviction in criminal case: The dispute concerned a criminal prosecution for attempted murder and assault, where the defendant argued that the grounds for his preventive arrest had ceased to exist after his conviction in the first instance. The appellate court had previously affirmed the detention based on the severity of the potential penalty and the concrete danger to public order. The final court found that the legal basis for detention under Article 148(h) of the Code of Criminal Procedure (potential sentence exceeding four years and risk to public order) remained valid, noting that the first-instance conviction reinforced the justifications for continued deprivation of liberty, with no new elements arising to warrant release under Article 160b(3) of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited to dismiss the appeal as unfounded.
Procedural provision cited to impose the obligation to pay judicial costs.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 31 martie 2004, pronunțată în dosarul nr. 960/2004 Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpatului I.V.R.M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 și art. 211 alin. (1) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat că în urma analizei temeiurilor, care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului instanța apreciază că aceste temeiuri se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În plus se constată că din probele administrate până în prezent în cauză rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta, pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o, cu privire la greșita menținere a măsurii arestării preventive, întrucât în cauză, în opinia sa, nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, astfel că solicită revocarea acesteia.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.
În cauză verificând actele și lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa închisorii pentru fapta de care a fost învinuit inculpatul este mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestuia, pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.
Față de această situație, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi, care să justifice această cerere.
În consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V.R.M., împotriva încheierii din 31 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 960/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2004.