Convertibility of auxiliary to principal intervention and the requirement of express party consent for main intervention at appeal stage

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Galaţi sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor nr. 1/29.04.2015.

La data de 04.11.2015 C. şi D. au formulat cerere de intervenţie accesorie de către C. şi D., prin care s-a susţinut apărarea formulată de pârâta S.C. B..

Prin încheierea din data de 06.11.2015 Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientele, ca fiind apărare în favoarea societăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 413 din 23.12.2015 Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca nefondată, a fost admisă acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor S.C. B. S.A. nr. 1/29.04.2015, formulată de reclamanta A. şi s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor S.C. B. S.A. nr. 1/29.04.2015. A fost respinsă ca nefondată cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientele C. şi D. şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 100 RON.

Împotriva sentinţei civile nr. 413 din 23.12.2015 a Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă pârâta S.C. B. S.A. şi intervenienţii C. şi D. au declarat apel, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Prin încheierea din data de 27 aprilie 2016 Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a constatat că cererea de intervenţie formulată de C., care figurează deja ca parte în proces, apelantă intervenientă în dosar, este inadmisibilă, iar în ce priveşte cererea de intervenţie formulată de intervenientul E. s-a dispus ca intervenientul să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 de RON, urmând a se pune în discuţie natura cererii de intervenţie formulată în cauză, sens în care a fost comunicată părţilor. Totodată, pentru a fi citată apelanta pârâtă S.C. B. S.A. cu menţiunea achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru de 50 RON, s-a acordat termen la data de 08.06.2016.

Împotriva încheierii din data de 27.04.2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a declarat recurs intervenienta C. ce a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa a respins în mod greşit cererea de intervenţie principală motivat de faptul că cererea este incompatibilă cu calitatea procesuală de intervenient accesoriu deja admisă în cauză, fără a mai analiza mai departe condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 61 C. proc. civ.

Recurenta apreciază că cele două calităţi de intervenient accesoriu şi principal nu sunt în mod necesar incompatibile, ci intervenientul poate urmări protejarea atât a propriului drept cât şi a dreptului pârâtului, ambele fiind subscrise intereselor sale.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cererii la Curtea de apel spre rejudecare, având în vedere că instanţa nu a verificat condiţiile de admisibilitate ale cererii de intervenţie potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (2) C. proc. civ.

Intimata A. prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 03 noiembrie 2016 potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 16 noiembrie 2016.

Prin încheierea din data de 19 ianuarie 2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-intervenientă C. împotriva încheierii din 27 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă şi a acordat termen la data de 09 martie 2017, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa de apel, prin încheierea recurată a respins în mod greşit cererea de intervenţie principală, fără a mai analiza condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 61 C. proc. civ., va fi înlăturată.

Intervenţia voluntară principală sau în interes propriu presupune, potrivit art. 49 alin. (2) C. proc. civ., posibilitatea intervenirii într-un proces început între alţii a unui terţ, dacă cererea sa se află într-o legătură de conexiune cu litigiul primordial şi dacă intervenientul invocă prin acest demers un drept propriu, distinct de cel valorificat între părţile procesului originar.

Invocarea de către intervenient a unui drept propriu presupune identificarea sa, determinarea concretă a pretenţiei judiciare pe care intervenientul o afirmă în contradictoriu cu părţile procesului în care intervine, în scopul de a obţine acel drept, adică de a-l valorifica în acel proces. Dreptul valorificat trebuie să aparţină terţului intervenient, să producă consecinţe în patrimoniul acestuia şi nu se poate limita la a obţine un folos pentru una dintre părţile litigiului.

Aceasta deosebeşte în principal intervenţia principală de cea accesorie care caracterizează demersul terţului în scop conservator şi care, sprijinind apărarea uneia dintre părţi, conservă un drept pe care nu îl valorifică în mod direct.

Art. 62 C. proc. civ., prevede la alin. (1) că cererea de intervenţie principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată, iar la alin. (3) se menţionează faptul că intervenţia principală se poate face şi în instanţa de apel, dar cu acordul expres al părţilor.

În acest context, relevant este faptul că în faţa instanţei de fond C. şi D. au formulat cerere de intervenţie prin care s-a susţinut apărarea formulată de pârâta S.C. B. S.A., iar prin încheierea din data de 06.11.2015, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientele C. şi D., ca fiind apărare în favoarea societăţii.

Astfel încât, în mod corect Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă prin încheierea din data de 27.04.2016 a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie formulată de intervenienta C., întrucât figura deja ca parte în proces şi nu mai era necesară analiza cererii de intervenţie din perspectiva dispoziţiilor art. 61 C. proc. civ., astfel cum susţine recurenta.

Totodată, Înalta Curte, verificând critica formulată în recurs, constată că nici apelanta-pârâtă S.C. B. S.A., nici intimata-reclamantă A. nu şi-au exprimat în scris acordul în sensul că sunt de acord cu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C., astfel încât în mod corect instanţa de apel a respins cererea de intervenţie ca inadmisibilă.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, va respinge recursul declarat de recurenta-intervenientă C. împotriva încheierii din 27 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intervenientă C. împotriva încheierii din 27 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 martie 2017.