Debtor's wine-sale claim survives: Fetești Court's jurisdiction upheld, Medgidia declination set aside

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Feteşti la 3 mai 2018 sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar CII "B.", în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 47.251,76 RON, reprezentând contravaloarea unei cantităţi de 52.372 litri de vin achiziţionat de la societatea reclamantă.

Pârâta C. S.R.L. nu a depus întâmpinare.

La termenul de la 27 noiembrie 2018, instanţa a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor. Cauza a fost repusă pe rol la solicitarea reclamantei.

La termenul de la 8 mai 2019, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Feteşti pe care a admis-o prin sentinţa nr. 607 din 8 mai 2019 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia. În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul are obligaţia de a verifica şi de a stabili la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

A mai reţinut instanţa că art. 130 C. proc. civ. limitează posibilitatea judecătorului de a invoca din oficiu necompetenţa, cea de ordine privată fiindu-i exclusă în totalitate, pârâtul fiind singurul căruia i-a fost recunoscută o astfel de vocaţie prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, în faţa primei instanţe. Faţă de prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc competenţa instanţei în funcţie de domiciliul pârâtei şi faţă de faptul că pârâta are sediul în Cernavodă, s-a apreciat că instanţa competentă din punct de vedere teritorial este Judecătoria Medgidia.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Judecătoriei Medgidia.

Prin sentinţa nr. 1792 din 21 noiembrie 2019, pronunţată în acelaşi dosar, Judecătoria Medgidia a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea solutionarii conflictului negativ de competenţă.

În esenţă, instanţa a reţinut că reclamanta a sesizat instanţa cu o acţiune personală, în pretenţii, acţiune guvernată din punct de vedere al competenţei de norme cu caracter de ordine privată. Având în vedere obiectul cauzei, competenţa teritorială este alternativă, reclamantul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. Întrucât invocarea şi admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Feteşti s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative ale art. 107, 113 şi art. 129-131 C. proc. civ., Judecătoria Medgidia a considerat că stabilirea competenţei pe această cale este făcută tot cu nerespectarea dispoziţiilor legale imperative amintite anterior.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Feteşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Curtea reţine că obiectul prezentului dosar îl reprezintă o acţiune personală, în pretenţii.

În ceea ce priveşte instanţa competentă din punct de vedere teritorial, se reţine că, în cauză, competenţa teritorială este alternativă deoarece în temeiul prevederilor art. 113 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., reclamantul putea introduce cererea de chemare în judecată la instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea obligaţiilor.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.. În speţă, reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Feteşti.

Conform dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, daca întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Pârâta nu a depus întâmpinare şi nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale la primul termen de judecată. Excepţia a fost invocată de instanţă din oficiu, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe. Din analiza textului de lege evocat mai sus rezultă cu claritate că numai pârâta poate invoca o astfel de excepţie.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 ianuarie 2020.