Recourse against constitutional referral rejection dismissed as peremptory: expiry of 48-hour appeal deadline

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 847 din 4 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a fost admisă excepţia inadmisibilităţii recursului şi, în consecinţă, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.A. Lugoj împotriva deciziei civile nr. 1434/A din 12 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâta intimată Administraţia Bazinală de Apă Banat, având ca obiect plângere împotriva procesului-verbal de constatare a abaterilor de la normele de utilizare/exploatare a resursei reglementat de O.U.G. nr. 107/2002, modificată.

Prin aceeaşi decizie, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României pentru soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de recurenta-reclamantă.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs, fără a-şi motiva calea de atac.

Analizând excepţia tardivităţii declarării recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că excepţia este întemeiată, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat pentru considerentele care succed:

Termenul de recurs instituit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este un termen legal, imperativ (peremptoriu) şi absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Se constată că recursul a fost declarat la 13 decembrie 2019, iar în raport de data pronunţării hotărârii recurate, la 4 decembrie 2019, acesta a fost formulat cu depăşirea termenului imperativ de 48 de ore de la pronunţare, fapt ce atrage sancţiunea decăderii părţilor din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Distinct de cele reţinute, este de menţionat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părţile au obligaţia ca, în condiţiile legii, să îndeplinească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Cum în cauză, recursul a fost declarat cu depăşirea termenului imperativ de 48 de ore de la pronunţarea hotărârii atacate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 185 C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 847 din 4 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 847 din 4 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2020.