Contestație în anulare inadmisibilă împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare a amenzii judiciare

Asupra contestaţiei în anulare de faţă.

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2530 din 10 decembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2007 au fost respinse recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. Bucureşti şi de pârâta B. S.A. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1308 din 22 decembrie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2007.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 23 martie 2016.

În cauză, petenta S.C. A. S.R.L. a formulat numeroase cereri de recuzare, iar prin încheierea din 15 septembrie 2016, Înalta Curte a dispus respingerea cererii de recuzare privind recuzarea membrilor completului C6 şi amendarea petentei cu suma de 700 RON.

Prin cererea depusă la data de 21 octombrie 2016, petenta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de reexaminare a încheierii de şedinţă din 15 septembrie 2016, solicitând anularea amenzii judiciare în cuantum de 700 RON.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.1 a fost admisă cererea formulată de petenta Societatea A. S.R.L. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1085 alin. (3) C. proc. civ. şi a fost respinsă cererea formulată de petentă privind reexaminarea amenzii judiciare dispusă prin încheierea din 15 septembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, iar cu privire la cererea de reexaminare a amenzii a considerat că se poate desprinde concluzia că petenta a avut ca scop tergiversarea cauzei şi intenţia de a abuza de drepturile sale procesuale, aspecte care îndreptăţesc instanţa să considere că reaua-credinţă este evidentă.

Împotriva încheierii din 19 ianuarie 2017, contestatoarea S.C. A. S.R.L. Bucureşti a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 3 februarie 2017.

În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestatoarea S.C. A. S.R.L. a susţinut că la termenul din 19.01.2017, când s-a judecat cererea de reexaminare a amenzii nu au fost citaţi, deşi legea impunea citarea petentei şi, întrucât art. 1085 alin. (3) C. proc. civ., nu prevede expres judecarea cererii de reexaminare a amenzii fără citarea părţilor, dispoziţiile art. 85 din acelaşi Cod impuneau măsura citării.

Prin întâmpinarea depusă de intimata Banca Naţională a României, la 17 februarie 2017, s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, faţă de dispoziţiile art. 1085 C. proc. civ., care prevăd că împotriva acestei încheieri se poate formula numai cerere de reexaminare.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) raportat la art. 317 şi cu referire la art. 1085 alin. (3) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o noua judecată.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În speţă, Înalta Curte constată că prin încheierea a cărei anulare se solicită a fost respinsă cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. privind reexaminarea amenzii judiciare dispusă prin încheierea din 15 septembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Din interpretarea prevederilor art. 317 C. proc. civ. rezultă că obiect al unei contestaţii în anulare îl poate forma numai o hotărâre irevocabilă prin care s-a soluţionat recursul declarat împotriva unei decizii date în apel.

De asemenea, conform art. 318 C. proc. civ., pot fi atacate cu contestaţie în anulare numai hotărârile instanţelor de recurs.

Astfel, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de textele de lege anterior menţionate, numai împotriva deciziilor pronunţate de instanţele de recurs, alte hotărâri judecătoreşti, inclusiv cele date în soluţionarea cererilor de reexaminare a amenzii (cum este situaţia de faţă) nefiind susceptibile de a fi atacate pe calea contestaţiei în anulare.

Nu în ultimul rând trebuie menţionat că, potrivit dispoziţiilor art. 1085 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva încheierii prevăzute la art. 1084, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora", iar alin. (3) prevede că "cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea", legiuitorul excluzând prin această reglementare expresă orice cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară (contestaţie în anulare sau revizuire).

Aşa fiind, pentru toate argumentele în fapt şi în drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare şi, în consecinţă, va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. Bucureşti împotriva încheierii din 19 ianuarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.1.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. Bucureşti împotriva încheierii din 19 ianuarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.1.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2017.