Annulment Appeal Against Nullity of Cassation Appeal for Failure to Formulate Valid Legal Grounds

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 18 ianuarie 2013, sub nr. x/2013, reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila pentru a fi obligată la plata sumei de 3.659.266,98 RON, reprezentând depăşirea valorii de contract cu 5% pe primele 9 luni ale anului 2012.

Prin încheierea de şedinţă din data de 3 octombrie 2013, Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 246 din Legea nr. 95/2006 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea ei pentru soluţionare la secţia I Civilă, unde litigiul a fost înregistrat sub nr. x/2013*.

Tribunalul Brăila, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 463/2014 din 4 iunie 2014 a admis acţiunea formulată de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3.659.266,98 RON reprezentând depăşirea valorii de contract pe primele 9 luni ale anului 2012.

Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 151/A din 8 decembrie 2014, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila, împotriva sentinţei civile nr. 463/2014 din 4 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2013.

Împotriva deciziei civile nr. 151/A din 8 decembrie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila.

Prin decizia nr. 1254 din 7 mai 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila, a casat decizia civilă nr. 151/A din 8 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr. x/2013.

Prin decizia civilă nr. 205/A din data de 23 noiembrie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila, împotriva sentinţei civile nr. 463 din data de 4.06.2014 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă în dosar nr. x/2013.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 1430 din 21 septembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2013 a constatat nul recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila împotriva deciziei civile nr. 205/A din 23 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, conform dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut, raportat la modul de redactare a cererii de recurs, că pârâta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 304 pct. 8 şi 9 a fost făcută doar formal.

În speţă, susţinerile pârâtei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţineau critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu erau altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, care îşi primiseră deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Împotriva acestei decizii, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila a formulat contestaţie în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 26 septembrie 2016, solicitând admiterea cererii şi anularea deciziei atacate cu consecinţa admiterii recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (2) şi 318 C. proc. civ., contestatoarea susţine că decizia pronunţată de instanţa de recurs este urmarea unei greşeli materiale care a determinat aplicarea sancţiunii nulităţii cererii de recurs, în mod greşit.

Un alt motiv al contestaţiei în anulare îl reprezintă faptul că la termenul de judecată stabilit pentru judecarea recursului - 21.09.2016 - recurenta a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării, însă instanţa a respins cererea motivând că întâmpinarea a fost comunicată recurentei la data de 13.09.2016, iar prin aceasta i s-a îngrădit dreptul de a formula răspuns la întâmpinarea intimatului-reclamant.

În acest sens, contestatoarea consideră că fără a efectua o analiză a motivelor de recurs, instanţa nu a răspuns niciunuia dintre acestea, motivarea fiind sumară nu poate constitui o garanţie eficientă, deşi instanţa era obligată să justifice faţă de multitudinea problemelor ridicate arătarea tuturor motivelor care au determinat instanţa să pronunţe soluţia adoptată.

Astfel, prin recursul declarat, contestatoarea apreciază că a invocat motivele care susţineau admiterea recursului, instanţa soluţionând în mod eronat cauza ca urmare a unei erori materiale ce a determinat aplicarea greşită a sancţiunii nulităţii cererii de recurs.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a temeiului de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăşi instanţei care a pronunţat hotărârea atacată în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

În speţă, contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate Brăila şi-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac, pe dispoziţiile art. 317 alin. (2) şi 318 C. proc. civ.

Pentru a fi admisibilă contestaţia în anulare întemeiată pe prevederile art. 317 C. proc. civ. este necesar a fi îndeplinite o serie de condiţii cumulative, respectiv: obiectul căii extraordinare de atac să îl constituie o hotărâre irevocabilă, partea care exercită calea de atac să nu fi putut invoca motivul contestaţiei în anulare pe calea apelului sau recursului şi, în măsura în care motivul a fost invocat în faţa instanţei de recurs să fi fost respins din necesitatea efectuării unor verificări ale situaţiei de fapt, sau recursul să fi fost respins fără a fi fost judecat în fond.

Astfel, pentru contestaţia în anulare de drept comun, art. 317 C. proc. civ. prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii şi atunci când hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Înalta Curte, constată că în cauză nu se regăseşte niciuna dintre situaţiile avute în vedere de legiuitor la edictarea normei legale invocate de contestator, întrucât contestatoarea nu a invocat în cererea de recurs soluţionată prin decizia civilă nr. 1430 din 21 septembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, decât aspecte vizând chestiuni de fapt ale speţei, ceea ce a şi atras sancţiunea nulităţii cererii de recurs în temeiul art. 3021 lit. "c" din C. proc. civ.

Astfel, cum admisibilitatea căii de atac a contestaţiei în anulare a fost reglementată pentru motive expres şi limitativ prevăzute de textul legal, motive ce nu se regăsesc în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte, apreciază ca fiind nefondată contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 C. proc. civ.

Pentru contestaţia în anulare specială, art. 318 din acelaşi cod prevede două motive:

"când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale" şi "când instanţa respingând recursul s-au admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".

Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă pronunţarea unor soluţii greşite.

Numai o greşeală materială esenţială care a determinat o soluţie eronată poate fi invocată pe calea contestaţiei în anulare, iar aceasta se apreciază în raport cu situaţia existentă la dosar la data hotărârii ce se atacă.

Instituind acest motiv de contestaţie în anulare, legiuitorul a avut în vedere greşelile materiale cu caracter procedural, pe care instanţa le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.

Înalta Curte, având în vedere că textul legal care reglementează această instituţie este unul special, de excepţie, în raport cu care noţiunea de greşeală materială nu trebuie interpretată extensiv, apreciază că motivul invocat de contestatoare în memoriul depus la dosar, cu privire la faptul că soluţia pronunţată s-ar datora unei erori materiale ce a determinat aplicarea sancţiunii nulităţii cererii de recurs, nu poate fi asimilat noţiunii de greşeală materială în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Norma legală precitată vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. În doctrină şi jurisprudenţă s-a arătat că a da posibilitatea părţilor de a se plânge aceleiaşi instanţe care a pronunţat hotărârea de modul în care a apreciat probele, a stabilit raporturile dintre părţi şi a aplicat legea, ar însemna să se acorde dreptul părţilor de a provoca rejudecarea căii de atac ceea ce ar echivala cu o opoziţie, astfel încât contestaţia în anulare ar deveni o cale ordinară de atac mai rea decât recursul la recurs, care cel puţin s-ar adresa instanţei superioare.

În speţă, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinută nici o eventuală incidenţă a dispoziţiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când "…instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare", având în vedere că între criticile dezvoltate de contestatoare aceasta a susţinut omisiunea analizării motivelor de recurs, în sensul că instanţa nu a răspuns niciunuia dintre acestea, deşi instanţa de recurs a reţinut că argumentele evocate în susţinerea recursului nu au fost structurate astfel încât să rezulte încadrarea lor în motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 8 şi 9 din C. proc. civ.

În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, reţine că motivul invocat de contestatoare în sensul celor mai sus arătate este nefondat, instanţa de recurs constatând faptul că cererea de recurs este neîntemeiată în raport de prevederile art. 3021 lit. "c" C. proc. civ. a căror nerespectare este nulitatea recursului.

Prin urmare, hotărârea instanţei de recurs, prin care s-a constatat nul recursul, nu se datorează unei omisiuni săvârşite din greşeală de instanţă, ci a avut un caracter deliberat, iar motivele pentru care instanţa de recurs a procedat la constatarea nulităţii recursului nu pot fi cenzurate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.

Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerinţele art. 318 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Brăila împotriva deciziei nr. 1430 din 21 septembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2017.