Finality of appellate decisions in social insurance disputes as a bar to cassation admissibility

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 22.12.2014 sub nr. x/2014, contestatoarea A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov a solicitat corectarea deciziei de pensionare nr. x din 21.10.2014 prin recalcularea şi emiterea unei noi decizii de pensionare, cu includerea veniturilor menţionate în acţiune, precum şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor ce vor rezulta din noile decizii de pensionare, începând cu data pensionării, respectiv 23.06.2014.

Prin sentinţa civilă nr. 1031 din 2 aprilie 2015, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2014 a admis cererea formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov şi a fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei şi să emită o nouă decizie în acest sens, retroactiv, începând cu data de 23.06.2014, cu luarea în considerare şi a veniturilor suplimentare atestate de adeverinţa nr. x/05.06.2013 eliberată de către S.C. B. S.A, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferenţa dintre pensia cuvenită, potrivit prezentei sentinţe şi cea efectiv încasată în perioada de la 23.06.2014 şi până la emiterea noii decizii de recalculare.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, criticând-o pentru nelegalitate.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 4070 din 29 octombrie 2015 a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 1031 din 2 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea în tot a hotărârii instanţei de fond.

În argumentarea cererii de recurs, reclamanta A. susţine că instanţa de apel a considerat în mod eronat că veniturile cuprinse în adeverinţa S.C. B. S.A. nr. 160/05.06.2013 nu se încadrează în categoria veniturilor ce se iau în considerare la calcularea punctajului asiguratului pentru stabilirea pensiei, precizând că Legea nr. 263/2010 nu le mai menţionează expres şi că Decizia nr. 19/2011 pronunţată în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este aplicabilă în cauza de faţă.

În acest context, recurenta solicită ca instanţa de recurs să constate că prima instanţă a apreciat, în mod corect, că în speţă sunt îndeplinite aceleaşi condiţii ca şi cele expuse în considerentele deciziei nr. 19/2011 pronunţată în recursul în interesul legii, care a avut în vedere interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 lit. e) din Legea 19/2000, respectiv a principiului contributivităţii ca unul dintre principiile de bază ale funcţionarii sistemului de asigurări sociale şi de stabilire a drepturilor de pensie.

Prin întâmpinarea depusă la data de 11.03.2016, intimata Casa Judeţeană de Pensii Ilfov a invocat excepţia inadmisibilităţii şi excepţia nulităţii recursului, solicitând respingerea recursului, ca fiind inadmisibil, şi, respectiv, constatarea nulităţii recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 14 septembrie 2016 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 26 septembrie 2016, intimata Casa Judeţeană de Pensii Ilfov formulând punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect o hotărâre, cu caracter definitiv, decizia civilă nr. 4070 din 29 octombrie 2015, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 1031 din 2 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acţiunea, ca neîntemeiată, apelul fiind promovat împotriva unei hotărâri pronunţate într-un litigiu de asigurări sociale.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2015 "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv(...)."

În cauză, se constată că, cererea recurentei-reclamante A. este o cerere de natura celor enumerate la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., fiind o acţiune de asigurări sociale, formulată în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Ilfov.

Se reţine că, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, fiind soluţionată de curtea de apel în cadrul judecării unui apel declarat împotriva unei hotărâri care era supusă numai apelului, astfel că, nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 4070 din 29 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2017.