Negative conflict of jurisdiction between specialized labor and civil panels following suspension of internal specialization orders

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019 la data de 11.02.2019 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. au chemat în judecată pârâta S.C. J. S.A., solicitând ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa să constate dreptul reclamanţilor de a beneficia de grupa I de muncă în procent de 100%; obligarea pârâtei să elibereze reclamanţilor adeverinţe din care să reiasă perioadele în care şi-au desfăşurat activitatea în grupa I de muncă, în procent de 100% sau mai mic.

Urmare a disjungerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta I. s-a format dosarul nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 1321/05.06.2019 Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins acţiunea având ca obiect "acţiune în constatare, obligaţia de a face", formulată de reclamanta I., în contradictoriu cu pârâta S.C. J. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta I., solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acţiunii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la 11 iulie 2019, fiind repartizată aleatoriu completului LM 26 A III.

Prin încheierea din 2 octombrie 2019 Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională a completului de judecată şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea completelor de judecată din cadrul secţiei I Civile, în configuraţia anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20.06.2019.

În argumentarea acestei hotărâri instanţa a reţinut, în esenţă, că prezentul complet de judecată este specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal şi, în baza Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 precum şi a art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/20.06.2019, începând cu data de 01.07.2019 în soluţionarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă.

Prin sentinţa nr. 544/21.08.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeş, s-a admis în parte acţiunea formulată de judecătorii din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi din cadrul secţiei a II a civilă din cadrul Curţii de Apel Ploieşti dispunându-se suspendarea executării Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi, respectiv Articolului I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi colegiu; sentinţă executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

S-a arătat că prin Articolul al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 s-a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I civilă de a se repartiza cauzele având ca obiect ligii de muncă, în mod egal, celor 3 secţii non-penale ale instanţei, iar prin art. 1 al Hotărârii nr. 12/20.06.2019 s-a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civilă şi s-a propus Preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă începând cu 01.07.2019.

Prin considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii, s-a reţinut că greşita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetenţa şi că, prin urmare, compunerea instanţei/completului nu se limitează la aspectul cantitativ.

A constatat instanţa că, prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secţia de contencios administrativ şi fiscal, cât şi din secţia a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparenţă de nelegalitate cu privire la înfiinţarea unor astfel de complete şi specializarea lor în soluţionarea litigiilor de muncă, astfel încât prezentul complet de judecată, înfiinţat ca fiind specializat în soluţionarea unor astfel de litigii, prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menţionate, nu mai are competenţa materială procesuală (funcţională) să soluţioneze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializaţi în această materie ori care să facă măcar parte din secţia I Civilă; în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 14 alin. 7 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, a reţinut instanţa, prezentul complet este doar aparent specializat în soluţionarea litigiilor de muncă, specializare în privinţa căreia s-a constatat deja o aparenţă de nelegalitate printr-o sentinţă judecătorească executorie, acesta fiind în realitate specializat în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal, întrucât specializarea urmăreşte judecătorul şi nu completul în abstract.

S-a mai reţinut că dacă la nivelul instanţei există o secţie sau un complet specializat într-o anumită materie, un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secţia (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii.

În aplicarea dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ. şi văzând considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii, în situaţia în care judecătorul nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală (specializată) va putea fi invocată de părţi ori de instanţă inclusiv la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Aşadar, fiecare complet de judecată, atunci când este învestit cu soluţionarea unei cauze, este obligat să îşi examineze propria competenţă şi să acţioneze în consecinţă.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 131 alin. (1), art. 136 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială funcţională a completului de judecată, dispunându-se declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea completelor din cadrul secţiei I Civile, în configuraţia anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/20.06.2019.

Ca urmare, cauza a fost repartizată spre soluţionare completului 18 A CIV.

Cauza a fost repartizată aleatoriu şi a primit termen de judecată la data de 21 noiembrie 2019, când, Curtea de Apel Ploieşti, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată şi a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 noiembrie 2019 s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale, invocate din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a apelului, în favoarea completului iniţial investit şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea soluţionării apelului şi înaintarea dosarului Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

In motivarea acestei hotărâri, instanţa a arătat că momentul care interesează din punct de vedere al stabilirii competenţei funcţionale este cel al învestirii instanţei respective.

Aceasta întrucât, dacă instanţa legal investită iniţial ar trebui să se dezinvestească (în speţa de faţă pentru că s-a dispus suspendarea efectelor unor acte administrative) ar însemna a reveni asupra efectelor unui fapt trecut - actul de investire a instanţei - chiar dacă numai pentru viitor, deoarece actele de procedură săvârşite anterior n-ar fi desfiinţate prin efectul noii situaţii juridice, ci menţinute.

S-a precizat faptul că potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (1) şi (2) noul C. proc. civ., completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194 - 197 iar în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate.

Făcând trimitere la Decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, s-a reţinut că, întrucât completul initial învestit nu a uzat de prevederile legale reţinute în considerente, se presupune că s-a declarant competent funcţional să soluţioneze cauza, iar invocarea excepţiei la primul termen de judecată, deşi permisă de dispoziţiile legale, s-a făcut prin prisma unor situaţii juridice ivite după sesizarea sa.

S-a mai reţinut şi faptul că suspendarea efectelor unui act administrativ reprezintă întreruperea vremelnică a efectelor acestuia, ulterior momentului dispunerii unei atare măsuri prin hotărâre judecătorească. Din jurisprudenţa Curţii Constituţionale rezultă că suspendarea actului administrativ nu este intrinsec legată de nelegalitatea acestuia. Altfel spus, pană la finalizarea acţiunii principale având ca obiect anularea actului administrativ, acestea se bucură de prezumţia de legalitate.

In speţă, apelul ce face obiectul dosarului pendinte al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă a fost înregistrat la 11 iulie 2019, deci repartizat înainte de data pronunţării de către Tribunalul Argeş a hotărârii de suspendare.

Completurile specializate au fost înfiinţate prin Decizia Preşedintelui Curţii de Apel, act administrativ a cărui suspendare nu a fost solicitată.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între completele LM 26 A III şi 18 A CIV din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Competenţa materială procesuală şi funcţională este reglementată de norme de ordine publică, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, prin decizia nr. 17/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, şi poate fi analizată de instanţa de judecată în intervalul procesual cuprins între momentul delimitat de art. 200 alin. (1) şi art. 131 C. proc. civ.. În temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 482 C. proc. civ., completul de judecată îşi verifică competenţa la primirea dosarului repartizat aleatoriu. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate faţă de cerinţele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetenţă a completului sau a secţiei specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ. şi constituie o aplicare a principiului de drept potrivit căruia competenţa reglementată de dispoziţii de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanţei.

În cauza de faţă, completul iniţial învestit a procedat la verificarea propriei competenţe şi nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., îndeplinind acte procedurale.

Cererea de apel a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti la data de 11 iulie 2019 şi repartizată aleatoriu completului LM 26 A III.

Sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 a fost pronunţată ulterior învestirii acestui complet, iar efectele sale - de suspendare a celor două hotărâri - se produc numai pentru viitor, întrucât cele două hotărâri în temeiul cărora cauza a fost repartizată aleatoriu completului LM 26 A III au fost suspendate, şi nu anulate. Astfel, măsura dispusă prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 nu îşi produce efectele şi pentru trecut.

Înalta Curte reţine că repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanţie în plus independenţei funcţionale a judecătorului şi imparţialităţii actului de justiţie, iar competenţa completului astfel învestit nu poate fi afectată raportat la dosarele repartizate acestui complet anterior datei de 22 august 2019.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competenţa reglementată prin dispoziţii de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanţei, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial investit al Curţii de Apel Ploieşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2020.