Distinguishing attempted aggravated robbery from qualified theft based on post-ineffraction violence committed to ensure escape.

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 895 din 23 septembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1158/2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpații C.R.M. și V.G.C. la pedeapsa de câte 3 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., aceeași inculpați au mai fost condamnați la câte 3 ani închisoare, urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., prin contopirea pedepselor, să execute fiecare pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare. S-au aplicat și prevederile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedepsele aplicate timpul reținerii și al arestării preventive de la 6 februarie 2003 la zi, pentru inculpatul C.R.M., menținându-se starea de arest a acestuia, iar pentru inculpatul V.G.C., de la 6 februarie 2003 la 8 iulie 2003.

S-a constatat că părțile vătămate I.G., I.M., I.A., P.A. și S.M. nu s-au constituit părți civile.

În cauză a mai fost condamnată și inculpata P.A.L. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru complicitate la tentativa de furt calificat, cu aplicarea art. 81 și art. 82 C. pen.

Instanța a reținut că, în noaptea de 5 februarie 2003, inculpații C.R.M. și V.G.C., împreună cu un alt bărbat, au pătruns, prin efracție într-o locuință, încercând să sustragă bunuri. Au fost surprinși, în flagrant de către polițiști și pentru a-și asigura scăparea au exercitat violențe asupra acestora. În sarcina inculpatei P.L. s-a reținut că a asigurat paza la locul faptei.

Prin decizia penală nr. 682/ A din 13 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații V.G.C. și C.R.M. împotriva sentinței penale nr. 895 din 23 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală.

Apelurile inculpaților vizau schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă de tâlhărie în tentativă de furt calificat și reducerea pedepselor.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs aceeași inculpați, invocându-se aceleași cazuri de casare, prevăzute de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. (greșita încadrare juridică a faptei) și pct. 14 ale aceluiași articol (s-au aplicat pedepse greșit individualizate).

Înalta Curte, examinând cazurile de casare invocate de ambii recurenți, constată netemeinicia acestora în raport cu probele administrate în cauză, pentru următoarele considerente:

Astfel, cu privire la încadrarea juridică a faptei, Înalta Curte constată că aceasta este corectă. Din probele administrate în cauză (declarațiile inculpaților prin care își recunosc parțial faptele, declarațiile martorilor și ale părților vătămate) a rezultat atât intenția inculpaților de a-și însuși pe nedrept bunuri din locuința părților vătămate I.M. și I.G., cât și folosirea violențelor împotriva acestora pentru a-și asigura scăparea, fiind vorba de tentativă la tâlhărie, iar nu tentativă la furt calificat (care exclude existența unor violențe de natura celor prevăzute de art. 211 C. pen.).

Nefondat este și cel de al doilea motiv de casare, referitor la aplicarea unor pedepse greșit individualizate, deoarece, pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpaților, au fost corect individualizate atât în raport cu gradul de pericol social al faptelor (tentativă la tâlhărie și ultraj), cât și cu persoana inculpaților, infractori primari, ele reprezentând minimul special prevăzut de lege pentru tentativa de tâlhărie comisă.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., au fost avute în vedere de ambele instanțe, astfel încât și sub acest aspect, recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.R.M., timpul reținerii și al arestării preventive de la 6 februarie 2003 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat C.R.M. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar recurentul inculpat V.G.C. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.R.M. și V.G.C. împotriva deciziei penale nr. 682/ A din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.R.M., timpul reținerii și arestării preventive de la 6 februarie 2003 la 16 aprilie 2004.

Obligă recurentul inculpat C.R.M. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat V.G.C. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2004.