Functional jurisdiction of specialized labor panels after judicial suspension of administrative reorganization decisions

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "B." al judeţului Buzău, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: obligarea pârâţilor la plata contravalorii drepturilor băneşti pentru munca prestată în zilele de sâmbătă şi duminică şi sărbători legale şi anume a sporului de 100% pentru munca prestată în aceste zile aşa cum sunt prevăzute în legea specială, pentru perioada 01.07.2013 - prezent şi în continuare pe durata existenţei contractului de muncă; obligarea pârâţilor la plata contravalorii orelor suplimentare prestate şi acordării repausului săptămânal începând cu data de 1 iulie 2013 - prezent, şi în continuare pe toata durata existenţei contractului de muncă; obligarea pârâţilor la plata contravalorii sporului pentru orele prestate, cu serviciul de noapte, începând cu 1 iulie 2013 - prezent şi în continuare pentru toată durata existenţei contractului de muncă; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 9848/03.11.2016, Tribunalului Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă B., în favoarea Tribunalului Buzău.

La data de 29.11.2016, dosarul nr. x/2016 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău, primind termen de judecată la data de 27.01.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 481 pronunţată în data de 8 aprilie 2019, Tribunalul Buzău a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă B..

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din data de 23 martie 2019 a declarat apel reclamantul A., iar pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă apeluri incidente împotriva aceleiaşi sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la 15 iulie 2019, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 16 A II.

La termenul din data de 30 octombrie 2019, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată.

Prin încheierea din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă completul LM 16 A II a admis excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu şi a declinat competenţa judecării cererii de apel formulată de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 481 din data de 8 aprilie 2019 şi a încheierii de şedinţă din data de 23 martie 2019, ambele pronunţate de Tribunalul Buzău, secţia I civilă şi a apelurilor incidente declarate de pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 481 din data de 8 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă B. Buzău, în favoarea completelor specializate ale secţiei, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, urmare suspendării executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, prin sentinţa civilă nr. 554/21.08.2019 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2019.

În argumentarea acestei hotărâri instanţa a reţinut, în esenţă, că revenea, ex lege şi de principiu, completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civilă competenţa de soluţionare a cauzei şi că, prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale (măsură fundamentată pe existenţa unei disproporţii vădite de activitate între secţiile non-penale, în detrimentul secţiei I Civilă, precum şi a unui deficit de judecători la această din urmă secţie), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competenţă funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate, mai sus precizate.

Aşadar, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluţia "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum stabilise iniţial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secţii în cadrul secţiei I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secţiei I Civilă.

S-a mai precizat că, în baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Considerând că măsurile Colegiului de Conducere expuse sunt nelegale (în esenţă ca urmare a faptului că prin intermediul lor judecătorii Secţiilor a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal au fost mutaţi în cadrul unei noi secţii, fără să fie consultaţi sau să li se solicite acordul, aspect de natură a afecta principiile inamovibilităţii şi specializării judecătorului), o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentinţa nr. 554/21.08.2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse.

Instanţa a apreciat că este lipsită de relevanţă împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înfiinţat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiţi au efectuat procedura de regularizare în dosar -, momentul procesual de stabilire a competenţei fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ.

S-a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că în prezent dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.

S-a subliniat că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât cea I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.

Aceasta, întrucât prin hotărârile contestate judecătorii amintiţi au fost trecuţi (şi) în secţia I civilă şi le-a fost atribuită competenţa funcţională specială de a soluţiona litigii de muncă.

Aşadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înfiinţate pe rolul şi planificarea secţiei I Civilă, ele sunt lipsite de competenţă funcţională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncţionale.

De altfel, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

Altfel spus, apare ca fiind şi logică împrejurarea că, de vreme ce în prezent completelor nou înfiinţate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluţiona astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competenţa funcţională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate.

Ca urmare, cauza a fost repartizată spre soluţionare completului 18 A civ.

Prin încheierea din 12 decembrie 2019, pronunţată în acelaşi dosar, completul astfel învestit a admis excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a apelului principal declarat de reclamantul A. şi a apelurilor incidente declarate de pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, în favoarea completului iniţial investit; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a dispus suspendarea, din oficiu, a judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în ceea ce priveşte efectele sentinţei nr. 554 din 21 august 2019 în prezenta cauză, că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte şi pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor. Ca atare, efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi, respectiv, nr. 12 din 20 iunie 2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47 din 24 iunie 2019 a preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti, se menţin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora şi data de 21 august 2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate.

În acest context şi având în vedere faptul că aprecierea asupra competenţei materiale funcţionale, cum este cazul în speţă, se realizează în raport cu data sesizării instanţei, respectiv data de 15.07.2019, moment care se situează chiar înainte de data pronunţării sentinţei nr. 554/21.08.2019 de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă, instanţa a considerat că în mod greşit s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a apelului în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluţionarea litigiilor de muncă, cum este şi completul 18 Aciv.

S-a mai reţinut că nu poate fi primit argumentul potrivit căruia momentul procesual de stabilire a competenţei este cel prevăzut de art. 131 din C. proc. civ., deoarece la primul termen de judecată din faţa instanţei de apel, la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, judecătorii trebuie să îşi verifice competenţa, întrucât acest text reglementează în mod imperativ cel mai îndepărtat moment la care judecătorul este obligat să verifice şi să stabilească competenţa, în condiţiile în care art. 200 alin. (1) din C. proc. civ. trasează o primă iniţiativă de stabilire a completului sau secţiei specializate, verificări care nu se pot realiza, indiferent de momentul ales, decât prin raportare la momentul sesizării instanţei, după cum s-a arătat anterior.

În ceea ce priveşte celelalte considerente aduse în sprijinul declinării competenţei materiale procesuale de soluţionare a cauzei de către completul x, instanţa a apreciat că ele reprezintă, în realitate, nemulţumiri referitoare la modul de repartizare a cauzelor, potrivit unor norme care reglementează măsuri de administrare judiciară, care nu pot justifica declinarea competenţei în favoarea unui alt complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al secţiei I civile a Curţii de Apel Ploieşti, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Competenţa materială procesuală şi funcţională este reglementată de norme de ordine publică, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, prin decizia nr. 17/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, şi poate fi analizată de instanţa de judecată în intervalul procesual cuprins între momentul delimitat de art. 200 alin. (1) şi art. 131 C. proc. civ.. În temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 482 C. proc. civ., completul de judecată îşi verifică competenţa la primirea dosarului repartizat aleatoriu. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate faţă de cerinţele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetenţă a completului sau a secţiei specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ. şi constituie o aplicare a principiului de drept potrivit căruia competenţa reglementată de dispoziţii de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanţei.

În cauza de faţă, completul iniţial învestit a procedat la verificarea propriei competenţe şi nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., îndeplinind acte procedurale.

Cererea de apel a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti la data de 15 iulie 2019 şi repartizată aleatoriu completului LM 16 A II.

Sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 a fost pronunţată ulterior învestirii acestui complet, iar efectele sale - de suspendare a celor două hotărâri - se produc numai pentru viitor, întrucât cele două hotărâri în temeiul cărora cauza a fost repartizată aleatoriu completului LM 16 A II au fost suspendate, şi nu anulate. Astfel, măsura dispusă prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 nu îşi produce efectele şi pentru trecut.

În ceea ce priveşte argumentul că, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7 din 22 august 2019 completurile nou înfiinţate au fost blocate de la repartizare, Înalta Curte reţine că acest aspect nu poate influenţa competenţa respectivului complet.

Repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanţie în plus independenţei funcţionale a judecătorului şi imparţialităţii actului de justiţie şi nu poate fi modificată prin norme de organizare internă la nivel administrativ adoptate prin decizia preşedintelui de secţie, iar competenţa completului astfel învestit nu poate fi afectată raportat la dosarele repartizate acestui complet anterior datei de 22 august 2019.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competenţa reglementată prin dispoziţii de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanţei, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial investit al secţiei I civile a Curţii de Apel Ploieşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit al secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2020.