Withdrawal of motion for transfer of jurisdiction under the principle of party disposition
Legislator summary
AI generatedThe court definitively recorded the plaintiff's withdrawal of the motion, terminating the proceedings without a ruling on the merits. The dispute concerned a procedural incident for the transfer of a labor case pending before a Court of Appeal to a different jurisdiction. Although the defendant opposed the transfer, the plaintiff explicitly renounced the litigation, and the Supreme Court held that because the request for transfer is governed by the principle of party disposition and procedural law allows a party to renounce judgment at any time, the court must record the withdrawal when formal conditions are met. The decisive legal basis was Article 406(1) of the Code of Civil Procedure, which grants the plaintiff the right to dispose of the case and renounce judgment, rendering the earlier reliance on Article 140(1) for the transfer moot.
Legislator headnote
AI generatedart. 140 alin. (1) din C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ; Withdrawal of motion for transfer of jurisdiction under the principle of party disposition: Potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul are dreptul să dispună de soarta procesului, putând renunţa oricând la judecată, fie verbal, fie prin cerere scrisă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 ianuarie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Alba Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
În drept, cererea de strămutare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 140 alin. (1) din C. proc. civ.
La 13 ianuarie 2020, petentul a depus la dosar o completare la cererea de strămutare.
La 5 februarie 2020, intimata a transmis la dosar întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de strămutare ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, totodată fiind solicitate şi cheltuieli de judecată.
La data de 11 februarie 2020, petentul a transmis, prin e-mail, răspuns la întâmpinare prin care a arătat că îşi retrage cererea şi totodată a depus o cerere prin care a solicitat închiderea acestei acţiuni.
Analizând cererea petentului de renunţare la judecată, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul are dreptul să dispună de soarta procesului, putând renunţa oricând la judecată, fie verbal, fie prin cerere scrisă.
Chiar dacă cererea de strămutare nu este o veritabilă cerere de chemare în judecată, ci un incident procedural, având în vedere că renunţarea la judecată reprezintă un act de dispoziţie al părţii, continuarea judecării cauzei nu se poate realiza decât în urma manifestării de voinţă a acesteia.
Din această perspectivă, având în vedere că procesul civil este guvernat şi de principiul disponibilităţii, care implică şi dreptul părţii de a pune capăt judecăţii demersului judiciar pe care l-a iniţiat, precum şi că, în cauză, această solicitare îndeplineşte toate condiţiile de formă, Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecata cererii de strămutare, formulată de petentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata cererii formulate de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2020.