Timber sale via public auction is administrative contract; jurisdiction assigned to administrative-litigation appellate panel.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 octombrie 2014 pe rolul Judecătoriei Satu-Mare sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta Direcţia Silvică Satu-Mare, solicitând obligarea acesteia la predarea integrală a cantităţii de masă lemnoasă fasonată la drum forestier, astfel cum aceasta s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 24 octombrie 2013 şi la plata sumei de 143.034,6 RON, reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform art. 11 din convenţia menţionată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că prin contractul evocat anterior pârâta s-a obligat să-i predea o cantitate totală de 3.648 m.c. de masă de lemn fasonată la drum forestier pentru preţul total de 756.491,95 RON, dar că la 10 ianuarie 2014, prin adresa nr. x/2014, a încunoştinţat-o pe reclamantă că este în imposibilitate să-i predea loturile x şi 4-095 cu volum de 315 m.c. şi respectiv de 177 m.c., indicate la poziţiile 12 şi 13 din tabelul menţionat la art. 1. din contract şi a solicitat o întrevedere pentru rezilierea pe cale amiabilă a contractului.

A mai susţinut că pârâta nu i-a predat înăuntrul termenului stabilit cantitatea de 1.483 mc de masă de lemn fasonată, în valoare de 847,995.14 RON, care reprezintă 40,65% din totalul contractat.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1350 alin. (1) şi art. 1587 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1053/2015 din 18 martie 2015, Judecătoria Satu-Mare, secţia I civilă a admis excepţia propriei necompetenţe materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu-Mare.

Pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal cauza a fost înregistrată sub nr. x/2015.

Pârâta Direcţia Silvică Satu-Mare a formulat cerere de chemare în garanţie a oraşului Negreşti Oaş, prin primar, şi a comunei Bixad, prin primar, solicitând obligarea acestora, în eventualitatea admiterii acţiunii, la executarea obligaţiei de predare şi la plata penalităţilor de întârziere, arătând că neexecutarea parţială a contractului a fost generată de conduita acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 14/2016 din 25 februarie 2016, Tribunalul Satu-Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea, în sensul că a obligat-o pe pârâtă să predea reclamantei 492 m.c. masă de lemn fasonată la drum forestier în valoare de 88.452 RON (fără TVA) şi să-i achite suma de 246.595,64 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere aferente perioadei 24 ianuarie 2014-19 noiembrie 2015, precum şi în continuare, până la predarea efectivă a mărfii. Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la suportarea diferenţei de preţ pe care reclamanta va fi nevoită să o achite pentru a-şi procura aceeaşi cantitate de lemn, prin participarea la licitaţiile de masă de lemn fasonată ce vor fi organizate de pârâtă. De asemenea, a respins cererile de chemare în garanţie formulate de pârâtă împotriva Oraşului Negreşti-Oaş, prin primar şi împotriva Comunei Bixad, prin primar. A obligat-o pe pârâtă în favoarea reclamantei la plata sumei de 11.548,20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, precum şi către chematele în garanţie Oraşul Negreşti-Oaş şi Comuna Bixad, la plata sumelor de 397,77 RON şi de 3.720 RON cu acelaşi titlu.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Direcţia Silvică Satu-Mare a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Calea ordinară de atac a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Oradea.

Completul iniţial învestit, prin încheierea din 14 septembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015-A, a admis excepţia propriei necompetenţe materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de apelanta-pârâtă Direcţia Silvică Satu-Mare împotriva sentinţei civile nr. 14/2016 a Tribunalului Satu-Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în favoarea completelor specializate în materia litigiilor cu profesionişti din cadrul aceleiaşi instanţe.

Pentru a decide astfel, instanţa iniţial sesizată cu soluţionarea apelului a reţinut că, faţă de obiectul acţiunii introductive, în obligaţie de a face derivând din răspunderea civilă contractuală, competenţa de soluţionare a căii ordinare de atac revine completului specializat în materia litigiilor cu profesionişti. Având în vedere propria specializare în materia contenciosului administrativ, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea unui complet specializat în litigii cu profesionişti.

Urmare a declinării, cauza a fost rerepartizată unui complet specializat în litigii cu profesionişti, care din oficiu, în şedinţa publică din 1 noiembrie 2016, a pus în discuţia părţilor natura litigiului şi competenţa sa funcţională, iar la termenul din 29 noiembrie 2016 a invocat excepţia propriei necompetenţe funcţionale.

Prin încheierea din 6 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015-A, acest complet a admis excepţia propriei necompetenţe funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de apelanta-pârâtă Direcţia Silvică Satu-Mare împotriva sentinţei civile nr. 14/2016 a Tribunalului Satu-Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în favoarea unui completului specializat în materia contenciosului administrativ din cadrul aceleiaşi instanţe. Totodată, a constatat ivit conflict negativ între cele două complete, a suspendat judecata căii ordinare de atac şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a decide în acest sens, a avut în vedere natura administrativă a contractului ce formează obiectul litigiului dedus judecăţii, reţinând că este supus unui regim de drept public prevăzut de lege şi reglementat, subsecvent, prin acte administrative cu caracter normativ (Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1898/2010), caracterizat prin preeminenţa interesului public în exploatarea fondului forestier proprietate publică. De asemenea, a mai notat că în cadrul acestei categorii de contracte părţile nu se situează pe poziţii de egalitate, specifice actelor de drept privat, ci le revine obligaţia de respectare a condiţiilor şi clauzelor stabilite expres prin lege şi reglementări cu caracter normativ subsecvent, iar vânzătorul deţine o poziţie de autoritate în exercitarea atribuţiilor conferite pentru punerea în executare a dispoziţiilor legale.

În raport cu argumentele expuse, a declinat competenţa de soluţionare a apelului şi, în baza art. 133 pct. 2 noul C. proc. civ., constatând existenţa conflictului negativ de competenţă între completele specializate ale instanţei, a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului potrivit art. 134 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 135 alin. (1) din acelaşi Cod, a înaintat dosarul cauzei instanţei supreme în vederea soluţionării acestuia.

Conflictul de competenţă a fost înregistrat iniţial pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a instanţei supreme, care, prin încheierea din 7 februarie 2017, dată în dosarul nr. x/2015, în baza art. 136 alin. (1), (2) şi 4, coroborat cu art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. şi a împrejurării că în fazele procesuale anterioare litigiul a fost soluţionat de secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a instanţelor inferioare, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre competentă soluţionare secţiei a II-a Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că aceasta este secţia instanţei ierarhic superioare, corespunzătoare completului specializat din cadrul instanţei înaintea căreia s-a ivit conflictul.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de apel, Înalta Curte, în temeiul art. 135 noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în favoarea completului specializat în materia contenciosului administrativ din cadrul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Oradea, pentru următoarele considerente:

Potrivit par. 165 din decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, publicată în M. Of. nr. 237 din 06.04.2017, "criteriile de determinare a competenţei materiale sunt instituite după natura, obiectul sau valoarea pretenţiei."

În speţă, instanţa supremă constată că acţiunea introductivă, întemeiată pe dispoziţiile art. 1350 alin. (1) şi art. 1587 C. civ., are ca obiect răspunderea contractuală derivând din contractul de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă nr. 186 din 24 octombrie 2013, încheiat în urma participării la licitaţia publică din 22 octombrie 2013, prin care reclamanta tinde la atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei pentru neexecutarea parţială a contractului.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, se impune a se stabili natura juridică a contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă nr. 186 din 24 octombrie 2013, încheiat între reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta Direcţia Silvică Satu-Mare, contract pe care s-a grefat litigiul părţilor.

Contractul evocat are ca obiect livrarea de masă lemnoasă fasonată la drum forestier, adjudecată la licitaţia publică din 22 octombrie 2013, licitaţie ce s-a desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile Ordinului nr. 1898 din 11 noiembrie 2010 pentru aprobarea Regulamentului de vânzare a masei lemnoase care se recoltează anual din fondul forestier proprietate publică a statului administrat de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva.

Astfel, se reţin ca fiind relevante în cauză următoarele dispoziţii legale:

Art. 7 alin. (1) şi (2), art. 11 alin. (1) şi art. 12 din Codul silvic, în forma în vigoare la data semnării contractului, dispoziţiile 1 alin. (1)-(5) şi art. 39 alin. (1)-(2) din Ordinul nr. 1898/2010 pentru aprobarea Regulamentului de vânzare a masei lemnoase care se recoltează anual din fondul forestier proprietate publică a statului administrat de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, dispoziţiile art. 1 alin. (1)-(4) şi art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea R.N.P. - Romsilva şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a acestei entităţi

Din analiza acestor prevederi legale rezultă, aşa cum în mod judicios a reţinut şi completul specializat care a declanşat conflictul de competenţă, că vânzarea masei lemnoase se realizează de către R.N.P. - Romsilva, fie direct, fie prin direcţiile silvice, în exercitarea atribuţiilor de administrator al fondului forestier naţional, ca regie autonomă de interes naţional, aflată sub autoritatea statului; că valorificarea masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică se face potrivit regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 1898/2010, pe baza principiilor stabilite de lege; că regulamentul de vânzare a masei lemnoase reglementează pregătirea, desfăşurarea şi finalizarea licitaţiei publice, persoanele juridice care au dreptul să participe la licitaţii, condiţiile impuse persoanelor juridice participante la licitaţie şi încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

În consecinţă, instanţa supremă reţine că în cadrul procedurilor de valorificare a produselor specifice fondului forestier, care se circumscriu activităţii de exploatare a fondului forestier proprietate publică a statului, R.N.P. - Romsilva fie direct, fie prin direcţiile silvice din subordine, îşi desfăşoară activitatea în calitate de entitate asimilată unei autorităţi publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar nu în calitate de persoană juridică de drept privat ce funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară şi care este angrenată în raporturi juridice contractuale de drept privat.

Totodată, având în vedere că masa lemnoasă ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare provine din fondul forestier proprietate publică a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, se va reţine că procedurile de vânzare a masei lemnoase fasonate, prin licitaţie publică, în condiţiile prevăzute de art. 11 alin. (1) şi art. 12 Cod silvic şi reglementate, subsecvent, de Regulamentul de vânzare a masei lemnoase, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1898/2010, se circumscriu noţiunii de punere în valoare a bunurilor proprietate publică utilizată în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care prevăd că sunt asimilate actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.

Natura administrativă a contractului în litigiu se evidenţiază şi din faptul că, în speţă, contractul în litigiu este supus unui regim de drept public prevăzut de lege şi reglementat, subsecvent, prin acte administrative cu caracter normativ (Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1898/2010), caracterizat de preeminenţa interesului public pe care îl presupune exploatarea fondului forestier proprietate publică şi în cadrul căruia părţile nu se situează pe poziţii de egalitate, specifică contractelor de drept privat, vânzătorul aflându-se pe o poziţie de autoritate în exercitarea atribuţiilor ce îi sunt conferite pentru punerea în executare a dispoziţiilor legale.

În raport cu cele anterior expuse, instanţa supremă impune concluzia că natura juridică a contractului dedus judecăţii este aceea de contract administrativ, argument în considerarea căruia, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) noul C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâta Direcţia Silvică Satu-Mare împotriva sentinţei civile nr. 14/2016 din 25 februarie 2016 a Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în favoarea completului specializat în materia contenciosului administrativ din cadrul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâta Direcţia Silvică Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 14/2016 din 25 februarie 2016 a Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în favoarea completului specializat în materia contenciosului administrativ din cadrul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 martie 2017.