Effect of insolvency opening on pending civil appeals: statutory cessation of judicial actions under Law No. 85/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 29.04.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.P.E.E.H HIDROELECTRICA S.A. a chemat în judecată pârâta SOCIETATEA DE SERVICII HIDROENERGETICVE A. S.A. solicitând obligarea pârâtei la plata încasărilor necuvenite constatate în urma controlului financiar realizat de auditorii Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi Argeş, prin Decizia nr. 58 din 09.01.2015, emisa de directorul Camerei de Conturi Argeş, pentru înlăturarea deficienţelor constatate şi consemnate in raportul de control nr. x/10.12.2014, prin care s-a constatat ca SPEEH Hidroelectrica S.A. a plătit nelegal către A. S.A. - Sucursala Curtea de Argeş suma totala de 10.534.802 RON, compusă din: I. suma de 7.011.728 RON, inclusiv TVA, din fondurile alocate pentru investiţii, reprezentând contravaloarea cantităţilor de lucrări decontate fără documente justificative sau neexecutate precum si elemente de deviz pretinse de către executant, cu nerespectarea prevederilor legale, aferente obiectivului "Amenajarea hidroenergetica a râului Argeş pe sectorul Oeşti-Curtea de Argeş, Trecerea pe derivaţie a CHE Oeşti" II. suma de 1.174.358 RON, inclusiv TVA, reprezentând majorarea nejustificata a preţului lucrărilor efectuate din fondurile alocate pentru investiţii, pentru realizarea obiectivului "Modernizare macara portal 2x2,5 tf si electropalan 3,2 tf" la CHE Maniceşti; III. suma de 2.348.716 RON, inclusiv TVA, reprezentând majorarea nejustificata a preţului lucrărilor efectuate, din fondurile alocate pentru mentenanţă, pentru realizarea reparaţiilor "LN4 la Macara portal 2 x 2,5 tf şi Electropalan 5tf, de la CHE Merişani şi macara portal 2 x 2,5 tf şi Electropalan 3,2 tf de la CHE Noapateş.

Pârâta SOCIETATEA DE SERVICII HIDROENERGETICE A. S.A. a formulat cerere de chemare in garanţie a S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. pentru ca, in cazul in care va cădea in pretenţii faţă de reclamanta, să fie obligata să plătească suma de 7.011.728 RON, precum şi cheltuielile de judecata la care va fi obligată faţă de reclamanta.

Pârâta SOCIETATEA DE SERVICII HIDROENERGETICE A. S.A. a formulat cerere de chemare in garanţie a S.C. C. S.R.L pentru ca in cazul in care va cădea in pretenţii faţă de reclamantă, să fie obligată să o despăgubească cu suma de 3,523,074 RON, precum şi cu suma reprezentând cheltuielile de judecată la care ar fi obligate faţă de reclamantă.

Pârâta HIDROCONSTRUCŢIA S.A. a formulat cerere de chemare în garanţie în contradictoriu cu TRUSTUL DE CONSTRUCŢII CIVILE ŞI INDUSTRIALE ARGEŞ S.R.L. (TCCI Argeş) prin care a solicitat ca în cazul în care va fi admisă cererea de chemare în garanţie a pârâtei A. S.A. să fie obligată chemata în garanţie la plata sumei de 7.011.728 RON, a cheltuielilor de judecată la care aceasta va fi obligată, precum şi propriile cheltuieli de judecată pe care le va suporta cu ocazia acestui proces.

Prin sentinţa civilă 6955/10.12.2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie formulată de pârâta A. S.A. în contradictoriu cu chemata în garanţie C. S.R.L. ca neîntemeiată; a respins acţiunea formulată de reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA DE SERVICII HIDROENERGETICE A. S.A. ca fiind prescrisă; a respins cererile de chemare în garanţie formulate de pârâta A. S.A. în contradictoriu cu chematele în garanţie HIDROCONSTRUCŢIA S.A. şi C. S.R.L., ca rămase fără obiect; a respins cererea de chemare în garanţie formulată de chemata în garanţie HIDROCONSTRUCŢIA S.A. în contradictoriu cu chemata în garanţie TRUSTUL DE CONSTRUCŢII CIVILE ŞI INDUSTRIALE ARGEŞ ca rămasă fără obiect; a obligat pârâta A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4500 RON către chemata în garanţie C. S.R.L., reprezentând onorariul avocatului, redus; a obligat pârâta A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 73.722,28 RON către chemata în garanţie Hidroconstrucţia; a obligat reclamanta Hidroelectrica la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 112.588,02 RON către pârâta A. S.A.; a luat act că chemata în garanţie Hidroconstrucţia va solicita onorariul avocatului pe cale separată.

Împotriva sentinţei civile nr. 6955 din data de 10.12.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI -a civilă a declarat apel reclamanta, solicitând anularea sentinţei apelate.

C. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie accesorie, în interesul intimatei-pârâte, prin care a solicitat admiterea acestei cereri de intervenţie şi respingerea apelului ca neîntemeiat.

HIDROCONSTRUCTIA S.A. a formulat cerere de intervenţie accesorie, în interesul intimatei-pârâte, prin care a solicitat admiterea acestei cereri de intervenţie şi respingerea apelului ca neîntemeiat.

Prin încheierea din 06.12.2016 Curtea de Apel Bucureşti a constatat intervenită suspendarea de drept a apelului, în baza art. 75 din Legea 85/2014.

Pentru termenul din 27.02.2018 părţile au fost citate în vederea discutării subzistenţei motivelor suspendării, fiind puse în discuţie la solicitarea apelantei reclamante prevederile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea 85/2014 privind încetarea procesului.

Prin decizia civilă nr. 451 din 27 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a constatat încetată judecata apelului formulat de apelanta-reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A., prin administrator judiciar D. împotriva sentinţei civile nr. 6955/10.12.2015, pronunţată de secţia a VI-a Civilă a Tribunalului Bucureşti în dosarul nr. x/2015 având ca obiect pretenţii, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SOCIETATEA DE SERVICII HIDROENERGETICE A. S.A. prin administrator judiciar provizoriu E. şi intervenienţii in interesul pârâtei S.C. HIDROCONSTRUCŢIA S.A. şi S.C. C. S.R.L., aflat în stare de suspendare, conform art. 75 alin. 1 Legea 85/2014.

Împotriva deciziei civile nr. 451 din 27 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. a declarat recurs, indicând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a constatat că hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de Societatea de Servicii Hidroenergetice A. S.A. a rămas definitivă, dosarul de procedura a insolvenţei a intimatei-parate (nr. 36365/3/2016) fiind in stadiul discutării contestaţiilor la tabelul de creanţă.

In aceste condiţii, faţă de faptul că cererea de deschidere a fost analizată sub imperiul noii legi privind procedura insolvenţei (Legea nr. 85/2014), respectiv art. 75 alin. (1) teza finală, instanţa de apel a constatat că legislaţia specială impune o măsura mai strictă decât simpla suspendare de drept, după momentul rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, respectiv măsura încetării acţiunilor judiciare suspendate.

S-a mai arătat că în progres evident faţă de vechea lege a insolvenţei, Legea nr. 85/2006, actualul Cod al insolvenţei a înglobat o serie de soluţii legislative, menite a clarifica o parte din efectele născute din aplicarea suspendării ope legis a acţiunilor judiciare, extrajudiciare său a măsurilor de executare silită demarate pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului.

Totodată, recurenta-reclamantă a susţinut că prin interpretarea art. 75 din Legea nr. 85/2014, Curtea de Apel Bucureşti a constatat încheiată judecata apelului formulat de apelanta-reclamantă SPEEH Hidroelectrica S.A. prin administrator judiciar D. fără a se pronunţa cu privire la hotărârea primei instanţe, menţionând că hotărârea primei instanţe nefiind definitivă nu beneficiază de o autoritate de lucru judecat (decât provizoriu, până la analizarea problemei în cadrul procesual special impus de legiuitor), astfel nici aspectul prescripţiei - singurul tranşat nu este împiedicat a fi analizat, împreuna cu raporturile de drept dintre părţi, în cadrul procesual adecvat (procedura insolvenţei).

Creanţa care face obiectul prezentului litigiu, nefiind una certă, lichidă şi exigibilă nu a fost acceptată de administratorul judiciar la masa credală a Societăţii de Servicii Hidroenergetice A. S.A., nici măcar sub condiţie, lucru care face imposibilă tranşarea problemei in cadrul procedurii insolvenţei aşa cum menţionează instanţa de apel, a mai arătat recurenta.

De asemenea, recurenta-reclamantă a susţinut că analizarea problemei in cadrul special impus de legiuitor nu este posibilă, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea dosarului spre rejudecare pentru desfiinţarea expresa a hotărârii primei instanţe; totodată, a arătat că este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în raport cu art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimata-pârâtă SOCIETATEA DE SERVICII HIDROENERGETICE A. S.A. prin administrator judiciar E. prin secţia de Servicii şi Reparaţii Hidroenergetice Curtea de Argeş a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, admiterea excepţiei netimbrării recursului şi anularea acestuia; iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, admiterea excepţiei netimbrării recursului şi respingerea acestuia ca netimbrat; iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., care a fost comunicat părţilor, iar niciuna dintre părţi nu a depus punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 17 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis, în principiu, recursul şi a acordat termen la data de 13 februarie 2020, pentru judecata recursului.

Înalta Curte, reţine că, în condiţiile în care recursul a fost admis în principiu, chestiunea privind netimbrarea şi anularea recursului a fost depăşită, impunându-se analizarea pe fond a cererii de recurs.

Analizând recursul declarat de reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A., raportat la motivele de recurs expuse, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:

În speţă, se reţine că instanţa de recurs are de verificat, în cadrul controlului de nelegalitate, dacă instanţa de apel a procedat, în mod corect, la încetarea judecăţii apelului, faţă de dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, teza finală.

Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

Raţiunea instituită de aceste prevederi se justifică prin natura specială a procedurii prevăzute de legislaţia în materia insolvenţei, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă.

Se reţine că, în materia insolvenţei, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată şi că situaţia specifică avută în vedere la reglementarea procedurii insolvenţei a justificat instituirea unor norme speciale.

Cum Legea nr. 85/2014 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, creditorul are ca unică posibilitate de a-şi recupera creanţa, mijloacele prevăzute de lege în procedura insolvenţei, respectiv de a formula o declaraţie de creanţă, conform dispoziţiilor acestui act normativ.

Reţinând că, potrivit tezei finale a textului legal mai sus citat, la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, acţiunea judiciară declanşată încetează, faptul că apelul este o formă de manifestare a acţiunii judiciare şi, având în vedere că toate creanţele împotriva debitorului pot fi valorificate împotriva acestuia numai în cadrul procedurii unice a insolvenţei, în cauză, nu mai subzistă nicio raţiune pentru a fi continuată judecata apelului.

Prin urmare, având în vedere scopul procedurii insolvenţei, împrejurarea că toate creanţele împotriva debitorului pot fi valorificate împotriva acestuia numai în cadrul procedurii unice a insolvenţei, văzând, totodată, dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi faptul că apelul este o formă de manifestare a acţiunii judiciare, în mod corect, instanţa de apel a constatat încetată judecata apelului aflat în stare de suspendare, conform acestui text legal.

Prin criticile formulate recurenta-reclamantă este nemulţumită de faptul că judecata apelului a fost încetată fără ca instanţa să se pronunţe cu privire la hotărârea primei instanţe, or, potrivit celor arătate anterior, instanţa de prim control judiciar a procedat aşa cum impun prevederile normei citate, constatând încetată judecata apelului.

Dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, teza finală, prevăd că "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

Prin urmare acest text de lege nu stabileşte o procedură de urmat în cazul constatării încetării acţiunii, aşa cum încearcă să impună recurenta, ci doar condiţiile necesare luării unei astfel de măsuri, respectiv rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii, instanţa de apel dispunând soluţia prevăzută de legiuitor.

Aşadar, cum norma legală în discuţie nu stabileşte un mijloc specific procedural, o anume procedură de urmat, nu se poate considera că instanţa de apel trebuia să se pronunţe cu privire la hotărârea primei instanţe, ca efect al rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei, din moment ce legea nu impune o astfel de obligaţie.

Susţinerea recurentei-reclamante în sensul că nu a fost acceptată de administratorul judiciar la masa credală, nici măcar sub condiţie, creanţa care face obiectul prezentului litigiu, lucru care face imposibilă tranşarea problemei in cadrul procedurii insolvenţei, aşa cum a menţionat instanţa de apel, nu poate fi analizată în acest cadru procesual, faţă de dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

În consecinţă, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., decizia recurată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 451 din 27 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2020.