Competence conflict resolved in favor of the specialized labor panel for prosecutor salary recalculation appeals

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x/2018, reclamantele A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, precum şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, reprezentat de diferenţa salarială dintre indemnizaţia de încadrare calculată cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006) şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 3 decembrie 2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 734 din 3 iunie 2019, Tribunalul Buzău a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de către pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiesti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, a admis acţiunea formulată de reclamantele A., B. şi C., a obligat pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justitie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiesti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău la recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 3 decembrie 2015 şi în continuare (pentru reclamanta C. - doar până la data de 3 octombrie 2017), prin valorificarea coeficientului de multiplicare 19,000, a dispus obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiesti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salarială dintre venitul calculat potrivit coeficientului de multiplicare 19,000 şi venitul efectiv plătit (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare) (pentru reclamanta C. - doar până la data de 3 octombrie 2017), drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobândă legală penalizatoare aferentă, până la data plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la 29 iulie 2019, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 34 A III.

La termenul de judecată de la 30 octombrie 2019 a fost invocată din oficiu excepţia necompetenţei funcţionale, pe care instanţa admis-o prin încheiere. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completelor de judecată din cadrul secţiei I Civile, în configuraţia anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20 iunie 2019.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că prezentul complet de judecată este specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal şi, în baza Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019, precum şi a art. I din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20 iunie 2019, începând cu data de 1 iulie 2019 în soluţionarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă.

Prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeş, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti din 22 mai 2019, precum şi a art. I din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din 20 iunie 2019. Această sentinţă este executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Instanţa a reţinut, în esenţă că, prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secţia de contencios administrativ şi fiscal, cât şi din secţia a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparenţă de nelegalitate cu privire la înfiinţarea unor astfel de complete şi specializarea lor în soluţionarea litigiilor de muncă, astfel încât prezentul complet de judecată, înfiinţat ca fiind specializat în soluţionarea unor astfel de litigii, prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menţionate, nu mai are competenţa materială procesuală (funcţională) să soluţioneze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializaţi în această materie ori care să facă măcar parte din secţia I Civilă.

Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Aşadar, fiecare complet de judecată, atunci când este învestit cu soluţionarea unei cauze, este obligat să îşi examineze propria competenţă şi să acţioneze în consecinţă.

Ca urmare, cauza a fost repartizată spre soluţionare completului 13 A Civ.

Prin încheierea de la 9 decembrie 2019, pronunţată în acelaşi dosar, completul astfel învestit a admis, la rândul său, excepţia de necompetenţă materială procesuală, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit, LM 34 A III. A constatat apariţia conflictului negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut incidenţa art. 200 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 482 C. proc. civ.. În temeiul textului citat, la primirea dosarului repartizat aleatoriu, judecătorul va verifica, din punctul de vedere al specializării, dacă cererea este de competenţa completului sau a secţiei căreia i-a fost repartizată spre soluţionare. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate faţă de cerinţele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Prevederile legale anterior menţionate constituie o aplicare a principiului de drept unanim recunoscut în practica judiciară şi în literatura de specialitate, potrivit căruia, competenţa, fie ea generală ori jurisdicţională (materială ori teritorială) se apreciază în raport cu data sesizării instanţei.

Apelurile declarate de pârâţi în cauză au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la 29 iulie 2019, şi repartizate aleatoriu completului LM 34 A III, complet specializat în soluţionarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă, începând cu data de 1 iulie 2019, potrivit deciziei nr. 47 din 24 iunie 2019 a Preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti.

În ceea ce priveşte efectele sentinţei nr. 554 din 21 august 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeş, instanţa a reţinut că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte şi pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor. Ca atare, efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi, respectiv, nr. 12 din 20 iunie 2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47 din 24 iunie 2019 a preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti, se menţin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora şi data de 21 august 2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Competenţa materială, procesuală şi funcţională este reglementată de norme de ordine publică, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, prin decizia nr. 17/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, şi poate fi analizată de instanţa de judecată în intervalul procesual cuprins între momentul delimitat de art. 200 alin. (1) şi art. 131 C. proc. civ.. În temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 482 C. proc. civ., completul de judecată îşi verifică competenţa la primirea dosarului repartizat aleatoriu. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate faţă de cerinţele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetenţă a completului sau a secţiei specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ. şi constituie o aplicare a principiului de drept potrivit căruia competenţa reglementată de dispoziţii de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanţei.

În cauza de faţă, completul iniţial învestit a procedat la verificarea propriei competenţe şi nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., îndeplinind acte procedurale.

Cererea de apel a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti la 29 iulie 2019 şi repartizată aleatoriu completului LM 34 A III, în temeiul art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 şi art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019.

Sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 a fost pronunţată ulterior învestirii acestui complet, iar efectele sale - de suspendare a celor două hotărâri - se produc numai pentru viitor, întrucât cele două hotărâri în temeiul cărora cauza a fost repartizată aleatoriu completului LM 34 A III au fost suspendate, şi nu anulate. Astfel, măsura dispusă prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 nu îşi produce efectele şi pentru trecut.

În ceea ce priveşte argumentul că, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7 din 22 august 2019 completurile nou înfiinţate au fost blocate de la repartizare, Curtea reţine că acest aspect nu poate influenţa competenţa respectivului complet.

Repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanţie în plus independenţei funcţionale a judecătorului şi imparţialităţii actului de justiţie şi nu poate fi modificată prin norme de organizare internă la nivel administrativ adoptate prin decizia preşedintelui de secţie, iar competenţa completului astfel învestit nu poate fi afectată raportat la dosarele repartizate acestui complet anterior datei de 22 august 2019.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competenţa reglementată prin dispoziţii de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanţei, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă complet LM 34 A III, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă complet LM 34 A III.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 ianuarie 2020.