Return of suspension guarantee: Release permitted despite damages claim where enforcement suspension was previously denied

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 548 din 7 noiembrie 2012, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Gorj, secţia Comercială a admis acţiunea formulată de reclamanţii S.C. A. S.A. şi B. împotriva pârâtei S.C. C. S.R.L., a obligat pârâta să predea reclamanţilor cantitatea de 5.989,1 tone deşeuri fier nepregătit sau valoarea de 1,16 RON/kg pentru cantitatea de fier ce nu se va găsi la momentul predării efective, a stabilit în sarcina reclamanţilor diferenţă taxă de timbru în sumă de 57.265,62 RON şi a dispus darea în debit a acestora şi comunicarea sentinţei Administraţiei Finanţelor Publice Târgu-Jiu şi a obligat pârâta către reclamanţi la plata sumei de 96.165,08 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe pârâta S.C. C. S.R.L. a declarat apel, solicitând suspendarea executării silite până la soluţionarea apelului. Totodată, a formulat cerere de suspendare provizorie a executării sentinţei până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul apelului.

Prin încheierea nr. 4 din 1 februarie 2013, dată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins cererea de suspendare provizorie a executării silite a sentinţei date în primă instanţă, iar prin încheierea din 5 martie 2013, pronunţată în acelaşi dosar, a respins cererea de suspendare propriu-zisă.

Prin decizia nr. 38 din 21 mai 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 548 din 7 noiembrie 2012 a Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi S.C. A. S.A şi B.. A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea, a menţinut dispoziţiile privitoare la darea reclamanţilor în debit cu privire la diferenţa de taxă de timbru în cuantum de 57.265,62 RON şi i-a obligat pe intimaţii-reclamanţi la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 36.808 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei mai sus evocate reclamanţii S.C. A. S.A. şi B. au formulat recurs.

Prin decizia nr. 2407 din 25 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2011, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentele-reclamante D. şi E., în calitate de moştenitoare ale defunctului lor autor B. şi a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. A fost casată decizia nr. 38/2013 din 21 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Urmare a casării, la 23 octombrie 2015 dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă sub nr. x/2011*.

În rejudecare după casare, apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 548 din 7 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a-II-a civilă, în dosarul nr. x/2011 a fost admis şi, în consecinţă, a fost schimbată sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată prin decizia nr. 1036 din 21 decembrie 2015.

Împotriva acestei decizii reclamanta S.C. A. S.A. a formulat recurs, care, prin decizia nr. 1702 din 18 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost admis şi a fost modificată hotărârea recurată, în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 548 din 7 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

La 13 decembrie 2016, petenta S.C. C. S.R.L. a solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 694.735 RON, consemnată la F. - Sucursala Craiova cu recipisa de consemnare nr. x din 31 ianuarie 2013, depusă în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Prin încheierea nr. 1 din 17 ianuarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de petenta S.C. C. S.R.L. şi a dispus restituirea cauţiunii evocate către aceasta.

Pentru a dispune în acest sens, curtea a reţinut că petenta a depus în dosarul nr. x/2013, având ca obiect cererea de suspendare provizorie a executării silite a sentinţei nr. 548 din 7 noiembrie 2012 a Tribunalului Gorj, secţia a-II-a civilă, recipisa de consemnare nr. x din 31 ianuarie 2013, reprezentând cauţiunea fixată în sarcina acesteia, potrivit art. 403 alin. (4) C. proc. civ., înregistrată în registrul de valori al instanţei la poziţia nr. 72.

În urma verificărilor efectuate, constatând că cererea de suspendare a fost respinsă de Curtea de Apel Craiova, secţia Comercială prin încheierea nr. 4 din 1 februarie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2013, precum şi că S.C. A. S.A. nu a formulat cerere pentru plata de despăgubiri, această instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs S.C. A. S.A.

În motivare, recurenta a expus parcursul litigiului purtat în contradictoriu cu petenta, arătând că acesta a fost tranşat în mod definitiv şi irevocabil prin decizia nr. 1702 din 18 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

De asemenea, a susţinut că a formulat cerere de acordare de despăgubiri, aspect pe care însă S.C. C. S.R.L. l-a ascuns instanţei, inducând-o în eroare şi determinând pronunţarea hotărârii atacate, prin care Curtea de Apel Craiova a dispus restituirea către petentă a cauţiunii în cuantum de de 694.735 RON.

Pentru cele anterior expuse, recurenta a solicitat admierea căii extraordinare de atac exercitate cu consecinţa modificării încheierii în sensul respingerii cererii de restituire a cauţiunii.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a actelor dosarului, Înalta Curte urmează să respingă recursul pentru considerentele ce succed:

Constatând că recurenta nu a subsumat criticile formulate nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., dar că acestea pot fi încadrate în cazul de modificare reglementat de pct. 9 al textului legal evocat, va face aplicarea art. 306 alin. (3) din acelaşi Cod, urmând a cenzura recursul din perspectiva motivului de nelegalitate evocat.

Astfel, modificarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 pct. C. proc. civ. atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Altfel spus, motivul de recurs invocat statuează trei ipoteze distincte - prima vizând lipsa temeiului legal, situaţie în care urmează a se demonstra lipsa de bază legală a soluţiei cu argumente din care să rezulte că, din conţinutul deciziei atacate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, a doua ipoteză se referă la încălcarea unei norme de drept substanţial, iar ultima vizează aplicarea eronată a unei norme juridice.

În cauza dedusă judecăţii disputa poartă asupra corectei aplicări a prevederilor art. 7231 din C. proc. civ. în vigoare la promovarea acţiunii introductive, raportat la formularea de către recurentă a unei cereri în despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului creat prin suspendarea judecăţii apelului în primul ciclu procesual.

În speţă, se constată că prin încheierea nr. 1 din 17 ianuarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2013, atacată în prezentul recurs, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de petenta S.C. C. S.R.L., şi a dispus restituirea către aceasta a cauţiunii în sumă de 694.735 RON, consemnată la dispoziţia instanţei cu recipisa de consemnare nr. x din 31 ianuarie 2013 pentru suspendarea provizorie a sentinţei nr. 548 din 7 noiembrie 2012 a Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă.

Conform art. 7231 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., suma consemnată de parte cu titlu de cauţiune la dispoziţia instanţei se eliberează părţii care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei.

Prin urmare, voinţa legiuitorului atunci când a instituit obligaţia de plată a unei cauţiuni în sarcina părţii care solicită suspendarea unei hotărâri rezidă în posibilitatea îndestulării părţii prejudiciate prin suspendarea executării silite, în situaţia în care partea care a solicitat şi a obţinut respectiva suspendare a căzut în pretenţii, urmare a pronunţării unei hotărâri irevocabile în acest sens.

Analizând prevederile normei legale evocate, se constată că, în situaţia în care cererea de suspendare a executării silite a hotărârii este respinsă, cauţiunea urmează a fi eliberată fără a fi necesară îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., respectiv fondul cauzei să fie soluţionat prin hotărâre irevocabilă şi cel îndreptăţit în cauză să nu fi formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care respectiva hotărâre a rămas irevocabilă.

În speţă se constată că prin încheierea nr. 4 din 1 februarie 2013, dată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins cererea de suspendare provizorie a executării silite a sentinţei date în primă instanţă, iar prin încheierea din 5 martie 2013, pronunţată în acelaşi dosar, a respins cererea de suspendare propriu-zisă.

Prin urmare, nefiind încuviinţată cererea de suspendare a executării sentinţei civile, nu au fost create nici premisele naşterii unui prejudiciu în patrimoniul recurentei, care nu a fost astfel împiedicată să purceadă la punerea în executare silită a hotărârii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, fiind irelevant în speţă dacă recurenta a formulat sau nu cerere în despăgubiri, câtă vreme ea nu a fost prejudiciată şi ca atare nu este îndreptăţită să primească despăgubiri.

De asemenea, faţă de cele anterior expuse, instanţa supremă impune concluzia că hotărârea recurată este legală, fiind dată cu corecta aplicare a legii, drept pentru care în baza art. 312 teza a II-a C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de recurenta S.C. A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva încheierii nr. 1 din 17 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2013.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 martie 2017.