Appeal against revision decision challenging nullity of land sale contracts dismissed as inadmissible

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 770/2013 din 21 mai 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Judecătoria Făurei a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila, Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei Vişani şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Brăila, respectiv, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/29.08.1987 şi pentru existenţa autorităţii de lucru judecat capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/19.02.1972. De asemenea, a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

Prin decizia civilă nr. 106/R din 08 aprilie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a constatat nulitatea pentru nemotivare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

Împotriva deciziei pronunţate în recurs, A. a formulat contestaţie în anulare care a fost respinsă ca inadmisibilă de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă prin decizia civilă nr. 23/R din 01 februarie 2016, dată în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei din urmă decizii, A. a formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 140/R din 01 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 217/2016 din 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 140/R din 01 iunie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al aceleiaşi instanţe; a respins ca tardivă, cererea aceleiaşi revizuente formulată împotriva deciziei civile nr. 23/R din 01 februarie 2016, date de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2016.

Totodată, a disjuns cererile formulate de revizuienta A. pentru revizuirea sentinţei civile nr. 770/2013 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Făurei şi respectiv a deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secţia I civilă, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2010* şi a dispus formarea a două dosare separate, pentru a căror soluţionare a fixat termen de judecată la 18 ianuarie 2017.

Pentru a decide în acest sens, curtea a reţinut că prin cererea cu a cărei soluţionare a fost învestită la 16 iunie 2016, revizuenta, în temeiul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 2, 5 şi 7 C. proc. civ., a solicitat revizuirea hotărârilor mai sus enumerate, invocând nulitatea acestora decurgând din pronunţarea lor cu încălcarea legii şi a dreptului său la apărare.

La termenul de judecată din 26 octombrie 2016, instanţa, din oficiu, a invocat excepţiile inadmisibilităţii cererii de revizuire a deciziei civile nr. 140/R din 01 iunie 2016, tardivităţii revizuirii deciziei civile nr. 23/R din 01 februarie 2016 şi excepţia propriei necompetenţe materiale în soluţionarea cererilor de revizuire a deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila şi a sentinţei civile nr. 770/2013 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Făurei.

Excepţiile evocate au fost apreciate ca fiind întemeiate, în considerarea următoarelor:

Referitor la inadmisibilitatea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 140/R din 01 iunie 2016, curtea a dat eficienţă dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia obiectul revizuirii îl pot constitui doar hotărârile judecătoreşti rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile instanţelor de recurs, atunci când acestea evocă fondul, raportat la faptul că decizia atacată a fost pronunţată tot în soluţionarea unei cereri de revizuire, respectiv a deciziei civile nr. 23/R din 01 februarie 2016, respinsă la rândul ei ca inadmisibilă.

Astfel, constatând că prin hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat a fost respinsă ca inadmisibilă o cale de atac de retractare şi că prin urmare aceasta nu poate evoca fondul, curtea a reţinut că nu sunt îndeplinite în speţă cerinţele legale evocate şi ca atare că autoarea demersului judiciar nu are deschisă calea de atac a revizuirii împotriva deciziei civile nr. 140/R din 01 iunie 2016.

În ceea ce priveşte revizuirea deciziei civile nr. 23/R din 01 februarie 2016, curtea a reţinut că, deşi inadmisibilă la rândul ei pentru argumentele anterior expuse, în ordinea de analiză a excepţiilor primează tardivitatea declarării cererii.

Astfel, a notat că cererea de revizuire promovată la 16 iunie 2016 a fost declarată cu depăşirea termenului de o lună instituit de art. 324 alin. (1) pct. 1 şi 4 C. proc. civ., calculat de la 01 februarie 2016, data pronunţării hotărârii a cărei revizuire s-a cerut.

Cu privire la cererile de revizuire a deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secţia Civilă şi a sentinţei civile nr. 770/2013 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Făurei, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2010, curtea a dispuns dispungerea în vederea discutării excepţiei propriei necompetenţe materiale în soluţionarea acestora, faţă de prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se solicită.

Împotriva acestei decizii revizuentă A. a declarat recurs, solicitând constatarea nulităţii acesteia, precum şi a deciziilor civile nr. 140/R din 01 iunie 2016, nr. 23/R din 01 februarie 2016 şi nr. 106/R din 08 aprilie 2015, toate pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a deciziei civile nr. 557 din 16 octombrie 2014 a Tribunalului Brăila, secţia Civilă şi a sentinţei civile nr. 770/2013 din 21 mai 2013 a Judecătoriei Făurei.

De asemenea, a solicitat instanţei de recurs să constate nulitatea absolută absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/19.02.1972 şi nr. y/29.08.1987 şi existenţa dreptului de propietate al defuncţilor săi părinţi F. şi G. asupra terenurilor agricole situate în oraşul Făurei şi comuna Vişani, judeţul Brăila, precum şi obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

În memoriul depus la dosar, recurenta a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1, 5, 6, 8 şi 9 C. proc. civ., fără să-şi structueze însă criticile subsumat acestora.

În dezvoltarea susţinerilor formulate, autoarea a făcut o expunere amplă parcursului procesual al litigiului, detaliind situaţia de fapt dintre părţi şi exprimând-şi nemulţumirea faţă de soluţiile pronunţate în fiecare dintre fazele procesuale, invocând nulitatea absolută a acestora.

În esenţă, recurenta a susţinut că deciziile Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă au fost pronunţate de judecători incompatibili, cu încălcarea dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ. şi art. 4 şi 99 lit. h) şi m) din Legea nr. 303/2004, argument în considerarea căruia a susţinut că hotărârile evocate ar fi lovite de nulitate absolută potrivit art. 1200 pct. 1 C. civ., coroborat cu art. 105 alin. (2) şi art. 106 C. proc. civ.

De asemenea, a arătat că, în diferitele faze procesuale, instanţele au pronunţat hotărârile fără să respecte prevederile legale în materia citării, sens în care a precizat ca la doua termene de judecată instanţa a făcut referire doar la citarea pârâţilor D. şi E., fără a se referi la citarea şi a celorlalte părţi în cauză. A mai susţinut, recurenta că instanţa nu a precizat la unul dintre termenele de judecată care anume dintre părţi au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Totodată, a criticat soluţionarea cu prioritate de către instanţele de judecată a excepţiei inadmisibilităţii diferitelor căi extraordinare de atac exercitate, fără să analizeze excepţiile nulităţii absolute a hotărârilor date în fazele procesuale anterioare, excepţii pe care le-a invocat prin memoriile depuse.

La 02 martie 2017, intimaţii C. şi B. au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

În temeiul dispoziţiilor art. 316, coroborat cu art. 298 şi art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea pricinii, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţi prin întâmpinare, apreciind că, în măsura în care autoarea nu are deschisă calea de atac exercitată, nu este legal învestită cu verificarea niciunui alt aspect referitor la cererea de recurs.

Astfel, analizând decizia atacată din perspectiva normelor legale incidente, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Astfel, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

În speţa dedusă judecăţii, recurenta-revizuentă A. a promovat prezentul recurs împotriva unei decizii irevocabile pronunţate în calea extraordinară de atac de retractare a revizuirii unor decizii irevocabile.

Potrivit art. 328 C. proc. civ., hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar atunci când revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.

În speţă, se constată că decizia recurată este o hotărâre pronunţată în calea de atac a revizuirii exercitată împotriva unor decizii irevocabile, fiind deci irevocabilă la rândul său, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 5, raportat la art. 328 C. proc. civ., nesusceptibilă de a mai fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.

Această concluzie decurge şi din observarea dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, şi în cuprinsul cărora nu sunt incluse şi deciziile date în recurs, precum şi din principiul unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.

În concluzie, faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta A..

Faţă de faptul că recurenta-revizuentă a căzut în pretenţii, având în vedere că intimata B. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 RON şi a făcut dovada efectuării lor, instanţa supremă, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. o va obliga pe recurenta-revizuentă în favoarea acestei intimate la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 217/2016 din 31 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Obligă recurenta-revizuentă la plata către intimata B. a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 martie 2017.