Labor case against appellate court and its president assigned to Caraș-Severin Tribunal under Article 127 impartiality rule.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea dedusă judecaţii, înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. x/22.11.2018, declinată în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 283/08.04.2019, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2018, declinată în favoarea secţiei I Civilă, unui complet competent în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 295/26.06.2019, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, şi ulterior disjunsă în şedinţa publică din data 27 septembrie 2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia şi preşedintele acesteia, domnul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la recalcularea salariilor acestuia prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON şi acordarea diferenţelor astfel rezultate, începând cu data numirii în funcţie, 07.12.2016, până la data punerii în executare a sentinţei definitive ce se va pronunţa în prezenta cauză, actualizate cu indicele de inflaţie şi rata dobânzii legale, obligarea în solidar a pârâţilor la plata despăgubirilor constând în bursa şi cheltuielile de şcolarizare pe care ar trebui să le returneze Şcolii Naţionale de Grefieri în baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare, obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la plata concediului de odihnă aferent celor 6 luni petrecute în cadrul SNG., conform art. 26 din Legea 567/2004, obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la plata orelor suplimentare efectuate în perioada 17 martie 2017-24 iulie 2017.

Prin sentinţa civilă nr. 1373 din 11 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Braşov.

În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că prezenta acţiune este formulată de reclamantul A. - fost grefier al Curţii de Apel Alba Iulia, împotriva pârâţilor Curtea de Apel Alba Iulia şi preşedintele acesteia, domnul B..

Tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din Noul C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării instanţei, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, dispoziţii care se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor în conformitate cu dispoziţiile aliniatului 3 al aceluiaşi articol, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii.

Dispoziţiile legale menţionate mai sus au fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 290/2018, constatând că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale. S-a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. ar fi constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, reţinând în considerentele acesteia că aceste dispoziţii legale încalcă principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor.

Astfel, s-a constatat că dispoziţiile art. 127 din Noul C. proc. civ. reglementează o competenţă facultativă determinată de calitatea părţilor, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanţei.

S-a menţionat şi faptul că potrivit dispoziţiile art. 116 din Noul C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În data de 26 august 2019, reclamantul a depus la dosar o cerere, prin care a solicitat declinarea cauzei către Tribunalul Braşov sau Tribunalul Bihor.

Faţă de considerentele expuse, Tribunalul, având în vedere dispoziţiile legale menţionate mai sus, în baza art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) şi (3) din Noul C. proc. civ., a admis excepţia privind necompetenţa teritorială şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia-B., în favoarea Tribunalului Braşov.

Tribunalul Braşov, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 999/Mas din 12 februarie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că Tribunalul Caraş -Severin este instanţa în favoarea căreia pricina s-a declinat în baza art. 127 C. proc. civ.. În urma aprecierii asupra competenţei funcţionale, unele petite au fost disjunse şi declinate secţiei de contencios administrativ, astfel că nu se poate verifica din nou competenţa instanţei conform art. 127 C. proc. civ., decât în situaţia în care instanţa ar fi fost sesizată eronat, nefiind în raza unei curţi învecinate sau excepţia ar fi fost invocată după momentul procesual limită prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, Tribunalul Caraş Severin se află în raza unei curţi de apel învecinate celei iniţiale, condiţiile art. 127 C. proc. civ. au fost respectate, astfel că instanţa a apreciat că nu se impunea declinarea pricinii către o altă instanţă din raza altei curţi învecinate, respectiv Tribunalul Braşov.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant se încadrează în materia conflictelor de muncă, competenţa materială revenind în primă instanţă tribunalului. Aceasta a fost înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. x/22.11.2018.

Obiectul dosarului nou format, nr. x/2019, urmare a disjungerii dispuse de Tribunalul Caraş-Severin, la termenul de la 27 septembrie 2019, îl reprezintă obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la recalcularea salariilor reclamantului A. prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON şi acordarea diferenţelor astfel rezultate, începând cu data numirii în funcţie, 7.12.2016, până la data punerii în executare a sentinţei definitive ce se va pronunţa în prezenta cauză, actualizate cu indicele de inflaţie şi rata dobânzii legale, obligarea în solidar a pârâţilor Curtea de Apel Alba Iulia şi preşedintele acesteia, domnul B. la plata despăgubirilor constând în bursa şi cheltuielile de şcolarizare pe care ar trebui să le returneze Şcolii Naţionale de Grefieri în baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la plata concediului de odihnă aferent celor 6 luni petrecute în cadrul SNG, conform art. 26 din Legea nr. 567/2004 şi obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la plata orelor suplimentare efectuate în perioada 17 martie 2017-24 iulie 2017.

Art. 127 C. proc. civ., forma în vigoare la data promovării acţiunii (22 noiembrie 2018), reglementează un caz de competenţă facultativă în sensul următor:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Din interpretarea dispoziţiilor legale precitate, tribunalul reţine că reclamantul putea sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de pârâţi a Curţii de Apel Alba Iulia şi a judecătorului B..

Reclamantul a sesizat iniţial Tribunalul Hunedoara, instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, care prin sentinţa civilă nr. 283/08.04.2019 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, în considerarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., având în vedere formularea acţiunii împotriva unui judecător, respectiv pârâtul B., preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin urmare, condiţiile art. 127 C. proc. civ. au fost respectate, având în vedere că Tribunalul Caraş-Severin se află în raza unei curţi de apel învecinate celei iniţiale.

Astfel, chiar dacă în urma aprecierii asupra competenţei funcţionale, unele petite au fost disjunse şi declinate secţiei de contencios administrativ, Tribunalul Caraş-Severin nu putea verifica din nou competenţa instanţei conform dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. şi nu se impunea declinarea pricinii către o altă instanţă din raza altei curţi învecinate, respectiv Tribunalul Braşov.

În considerarea celor ce preced, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte că Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă este instanţa competentă teritorial în soluţionarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş - Severin, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2020.