Contract resolution appeal barred by statutory value threshold rendering appellate decision final and inaccessible to extraordinary review

Şedinţa publică din data de 2 martie 2017

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 262, pronunţată la data de 09 februarie 2016, în dosarul nr. x/2013, a respins apelul formulat de pârâta S.C. A. S.R.L. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2747/21.05.2015, pronunţată de secţia a VI-a Civilă a Tribunalului Bucureşti, în dosarul nr. x/2013 având ca obiect rezoluţiune contract, în contradictoriu cu intimata- reclamantă S.C. B. S.R.L. Bucureşti, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L. Bucureşti.

Faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., luând în examinare, cu prioritate, excepţia de inadmisibilitate a recursului, în raport cu prevederile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) Noul C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi orice alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile stabilite ca atare prin art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac- care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -i), …, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON, inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Deopotrivă, conform prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate … în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

În cauză, se constată că, cererea intimatei- reclamante S.C. B. S.R.L. Bucureşti este evaluabilă în bani, valoarea pretenţiilor contestate în prezentul litigiu fiind de 350.545,26 RON- plăţi efectuate anticipat, conform art. 9 teza finală din contract, şi 153.768,62 RON- penalităţi de întârziere, conform art. 10 din contract.

Astfel, acţiunea pendinte este o acţiune de natura celei enumerate la art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ., fiind o acţiune evaluabilă în bani, dar cu o valoare inferioară pragului de 1.000.000 RON, menţionat de art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabil, procesul fiind început la 24 octombrie 2014, deci, după data de intrare în vigoare a Legii nr. 2/2013, se constată că decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Se reţine, deci, că, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, căci dreptul de recurs există numai în ce priveşte hotărârile de fond, neexistând posibilitatea să se declare recurs şi împotriva unei hotărâri date în revizuire, în alte condiţii decât cele cerute de lege.

Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Or, în speţă, recurenta- pârâtă S.C. A. S.R.L. Bucureşti a declarat recurs împotriva unei decizii pronunţate în apel, hotărâre care este definitivă, conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ.

În atari condiţii, decizia Curţii de Apel Bucureşti nu era susceptibilă de a face obiectul unui recurs, nefiind o hotărâre dintre cele enumerate de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., astfel că, sub acest aspect, se reţine inadmisibilitatea căii ordinare de atac promovate de recurenta- pârâtă.

Astfel, Înalta Curte apreciază că formularea recursului de faţă şi, în aceste condiţii, decizia nu mai este susceptibilă de a fi atacată separat cu nici o cale de atac, încalcă principiul legalităţii căii de atac, în raport de prevederile art. 457 Noul C. proc. civ., ceea ce este inadmisibil, exerciţiul căilor de atac fiind pus la dispoziţia părţilor, în limitele şi condiţiile legii.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curţii Constituţionale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul la acces liber la justiţie, aşa cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reţinute de art. 16 din Constituţia României.

Pentru toate aceste considerente, şi având în vedere, pe de o parte, că acţiune pendinte este o acţiune evaluabilă în bani, de natura celei enumerate la art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ., iar, pe de altă parte- cu o valoare inferioară pragului de 1.000.000 RON, menţionat de art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, se constată că decizia civilă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Faţă de cele de mai sus, nefiind întrunite condiţiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii prezentului recurs dedus judecăţii, ca inadmisibil.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 262 din 9 februarie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2017.