Revizuire cerere perimată: art. 416 C. proc. civ. aplicabil în căile de atac extraordinare

Asupra perimării cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 950 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2016 a fost admisă cererea de apel formulată de apelanta A. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 10781/27.09.2016, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii S.C. B. S.R.L. şi BEJ C., având ca obiect contestaţie la executare; a fost modificată în tot sentinţa apelată, fiind respinsă contestaţia la executare, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că, în speţă, procedura insolvenţei a fost închisă în mod definitiv la data de 08 decembrie 2015, astfel că, orice dispoziţii din Legea nr. 85/2006 nu mai pot să îşi găsească aplicabilitatea în prezentul litigiu.

Art. 102 din Legea nr. 85/2006 îşi poate găsi aplicabilitatea doar în cazul în care s-ar afla în prezenţa unei proceduri de insolvenţă în derulare, iar nu după închiderea acesteia şi continuare activităţii comerciale.

Cu alte cuvinte hotărârile de confirmare a planului de reorganizare au caracter definitiv şi irevocabil, însă doar pentru desfăşurarea procedurii insolvenţei, iar nu şi după închiderea acesteia.

Împotriva deciziei civile nr. 950 din 26 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Timiş, a formulat cerere de revizuire S.C. B. S.R.L., prin care a solicitat admiterea cererii, cu consecinţa anulării acesteia şi, în rejudecare, respingerea apelului, menţinerea hotărârii primei instanţe ca temeinică şi legală.

În motivare, revizuenta S.C. B. S.R.L. a susţinut, în esenţă, că hotărârile potrivnice sunt decizia civilă nr. 432/2015 pronunţată în dosarul nr. x/2010 şi decizia civilă nr. 950/2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Timiş. Cea de-a doua hotărâre este potrivnică, având în vedere faptul că instanţa, admiţând apelul, a respins contestaţia la executare formulată de societatea revizuentă, menţionând faptul că A. S.A. are calitatea de creditor al societăţii, deşi prin decizia civilă nr. 432/2015 se stabileşte în mod cert, că A. nu are calitatea de creditor al societăţii.

Astfel, revizuenta a apreciat că cea de-a doua hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Pe de altă parte, a menţionat că a înţeles să invoce în dosarul ce a avut ca obiect contestaţia la executare prevederile art. 430 şi următoarele C. proc. civ.

Prin raportare la aspectele prezentate mai sus, revizuenta a considerat că se face dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de lege, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii de revizuire aşa cum a fost formulată, cu consecinţa anularii celei de-a doua hotărâri.

Intimata A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată, întrucât nu a fost respectat termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar în cazul în care se apreciază că aceasta a fost formulată în termen, respingerea ca neîntemeiată a cererii de revizuire şi, pe cale de consecinţă, menţinerea deciziei nr. 950/2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Timiş, ca fiind legală şi temeinică.

Prin decizia nr. 253/R din 13 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin încheierea din 18 aprilie 2018, constatând că deşi legal citate, părţile nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei şi că nu au solicitat judecarea dosarului în lipsa lor, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Caaţie şi Justiţie a luat în examinare excepţia perimării cererii de revizuire, invocată din oficiu, şi a reţinut următoarele:

Potrivit art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în termenul prevăzut de lege.

În speţă, se constată că judecata pricinii a fost suspendată la data de 18 aprilie 2018, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi că judecarea cauzei a rămas în nelucrare, din vina părţilor o perioadă de timp mai mare de 6 luni, aşa încât în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 416 C. proc. civ., cererea fiind perimată de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.

Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ., va constata perimarea cererii de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 950/2017 din 26 septembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 950/2017 din 26 septembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2020.