Recusal request against appellate judge for prior procedural ruling dismissed as unfounded
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal, upholding the lower court's refusal to recuse the judge and confirming the validity of the appellate panel's composition. The dispute involved a challenge to a procedural ruling where the appellant argued that a judge who had previously denied a motion to admit documentary evidence was biased and legally required to abstain from hearing the recusal request, thereby violating procedural rules. The court held that the grounds for recusal are strictly codified in the Code of Civil Procedure and that the mere denial of an evidentiary request does not constitute a personal interest or prove a lack of impartiality, as such procedural measures do not indicate a pre-formed opinion on the final merits. Consequently, the court found no violation of procedural law or Article 6 of the European Convention on Human Rights, establishing that the instance had been lawfully constituted and the recusal properly rejected.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 42 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Recusal request against appellate judge for prior procedural ruling dismissed as unfounded: The dispute involved a challenge to a procedural ruling where the appellant argued that a judge who had previously denied a motion to admit documentary evidence was biased and legally required to abstain from hearing the recusal request, thereby violating procedural rules. The court held that the grounds for recusal are strictly codified in the Code of Civil Procedure and that the mere denial of an evidentiary request does not constitute a personal interest or prove a lack of impartiality, as such procedural measures do not indicate a pre-formed opinion on the final merits. Consequently, the court found no violation of procedural law or Article 6 of the European Convention on Human Rights, establishing that the instance had been lawfully constituted and the recusal properly rejected.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13.09.2018, apelantul A. a formulat o cerere de recuzare a doamnei judecător B., membră a completului de judecată căruia i-a fost repartizat spre soluţionare apelul declarat în cauza care a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 42 alin. (2) şi (13) C. proc. civ.
Prin încheierea din 15.10.2018, Curtea de Apel Braşov, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondată cererea de recuzare.
Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs.
În motivare, a susţinut că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, dar şi că, prin hotărârea dată, curtea de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; a invocat, astfel, motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ.
Totodată, recurentul a indicat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând ca în judecata pe fond a cererii de recuzare instanţa de recurs să constate netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii nr. 675 din 30.10.2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
A arătat recurentul că din completul de judecată care a pronunţat încheierea recurată a făcut parte şi doamna judecător C., cu toate că se afla în stare de incompatibilitate, conform prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 2 şi 13 C. proc. civ., astfel că era obligată să se abţină.
În acest sens, a arătat că doamna judecător C. a făcut parte din completul de judecată care, cu rea credinţă, la data de 13.09.2018 i-a respins în mod nelegal proba cu înscrisuri, acesta fiind şi motivul principal pentru care a formulat cererea de recuzare.
În opinia recurentului, soluţionând cererea de recuzare, doamna judecător C. a judecat, practic, o cauză asupra căreia se antepronunţase şi în care este evident că avea un interes personal în a-şi întări o hotărâre anterioară, netemeinică şi nelegală.
A mai arătat recurentul că în judecata pe fond a cererii de recuzare, instanţa de recurs trebuie să ţină seama şi de netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii pronunţate în apel, care a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de prim control judiciar denaturând şi interpretând eronat, cu premeditare, prevederile legale incidente în cauză.
Intimata Şcoala Gimnazială Specială "Constantin Pufan" Galaţi a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 16 octombrie 2019 completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 15 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea recursului la data de 12 februarie 2020.
Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Prioritar, se apreciază că susţinerile recurentului încadrate în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care se aduc critici hotărârii pronunţate în apel, nu pot face obiectul analizei instanţei învestite cu soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulată în cadrul apelului.
Recurentul a criticat soluţia de respingere a cererii de recuzare, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., în sensul că au fost greşit aplicate regulile de procedură, deoarece din completul de judecată care a pronunţat încheierea recurată a făcut parte şi doamna judecător C., cu toate că se afla în stare de incompatibilitate.
Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se referă la ipoteza în care instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, însă susţinerile recurentului vor fi analizate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât s-a invocat încălcarea normelor de procedură din materia recuzării.
Astfel, principala critică adusă încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este că doamna judecător C. care a soluţionat cererea a făcut parte din completul de judecată care, la data de 13.09.2018, i-a respins în mod nelegal proba cu înscrisuri şi ar fi avut un interes personal în respingerea acesteia, ceea ce a determinat lipsa de imparţialitate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă aceste critici, reţinând, în primul rând, că motivele de abţinere sunt strict reglementate de art. 41-42 C. proc. civ., iar interesul personal la care face referire recurentul nu se regăseşte în textele de lege indicate.
Împrejurarea că respectivul complet de judecată din care a făcut parte doamna judecător, învestit cu soluţionarea cererii de recuzare, a pronunţat o încheiere interlocutorie prin care a respins cererea de administrare a unor probatorii solicitate de recurent, nu constituie motiv de abţinere şi nu se regăseşte în vreuna din situaţiile care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului.
Respingerea unei anumite cereri, inclusiv neîncuviinţarea administrării unei anumite probe sunt măsuri procedurale ce pot fi dispuse în condiţii legale, fără a induce vreunei părţi concluzia că judecătorul şi-a exprimat deja o opinie asupra modului în care va soluţiona în final cauza sau că există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.
Prin urmare, în speţa de faţă, instanţa apreciază că, în mod legal s-a respins cererea de recuzare, de un complet legal învestit cu soluţionarea acesteia, reţinând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 42 C. proc. civ. şi că nu există indicii că ar fi fost încălcate cele statuate prin art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 15 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 15 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2020.